Maria Untanu, expoziție de
grafică
-Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea” Slobozia-
Expoziția artistei Maria Unțanu,
deschisă la Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea” din Slobozia, pe 5 decembrie 2018, cuprinde lucrări
din anii recenți de creație, când
graficiana și-a îndreptat atenția spre elemente simple din imediata sa
apropiere, care sunt forme ușor de recunoscut, artista stabilind un fel de
comunicare afectivă cu aceste structuri, care îi trezesc amintiri sau pe care
le privește admirativ în ambianța atelierului. Ia, purtată în copilărie,
ceștile cu prețiozitatea lor vizuală, broderiile fragile, obiecte arhaice,
păsări fermecate, ce par a fi coborâte
din paginile poveștilor, plante sălbatice și nemuritoare, prinse în buchete,
așezate parcă la uscat, schimbă pentru moment discursul vizual al Mariei Unțanu
care, până acum, a fost preocupată de ideea de dedublare a ființei, de
câmpurile energetice ale corpului uman, de lumea interioară a modelului și de
trăirile feminine subconștiente. Dacă preferința pentru subiect s-a schimbat
pentru moment, tehnica a rămas aceiași, domeniul estetic rămânând zona de
atracție a creației sale. Modalitatea de lucru vine din domeniul gravurii,
fiind inventată de Giulio Campagnola, în 1510. Purtând denumirea de stippling,
aceasta se referă la utilizarea punctelor mici în conturarea formei, acestea
devenind conținut și fiind posesoarele unor virtuți psihologice, prin
realizarea montajului întregii imagini. Naturi statice și componente ale
acestui gen artistic se relevă în plină pagină ori sunt amplasate central sau
în registrul superior al paginației, în toate cazurile alcătuirea echilibrată
și armonică, evidențiind filigranările și grafiile, aspectul de tapiserie sau
catifea, al tablourile de mici dimensiuni, dar de o frumusețe asemănătoare
bijuteriilor. Artista folosește instrumente diferite, obținând, cu ajutorul
lor, o pigmentare fină a spațiului compozițional. Formele devin solide,
monumentale, de la aplatizare se ajunge uneori la o discretă volumetrie,
conferindu-le astfel, prin tehnică și rafinament estetic, un plus de
spectaculos subiectelor sale. Acestea ocupă o parte importantă a imaginii, în
interiorul lor și pe întreaga suprafața a tabloului, interesul artistei rămâne
focalizat pe puncte și pe suprapunerile de culoare, aplicată reținut, în tonuri
puține, de maximă expresivitate. Impresia pe care o avem când privim de la o
anumită distanță compozițiile se poate schimba în situația unor lucrări, nuanțele
pe care le receptăm, fiind câteodată obținute din efectele conferite de un
număr important de juxtapuneri, conduse
conform științei cromatologiei, ale
cărei secrete coboară și dintr-o experiență îndelungată. Modelajul formelor,
rezultat din miile de puncte care au o dezordine a lor ordonatoare, este perceput clar și implică anumite geometrii
structurale, ce au o forță cuceritoare. În cuvântul de la vernisaj, Maria
Unțanu menționează crezul său în ceea ce privește arta sa: „Să vorbești
despre lucrările tale este greu, este o chestiune personală. Deși sunt un „alter ego al
artistului”, ele nu îl dezvăluie întru totul pe acesta; rămâne întotdeauna un teritoriu
intangibil al visului și imaginației. O lucrare se deconspiră; ceea ce se vede
trebuie să se explice într-un fel sau altul; trebuie să fie ușor de descifrat, să aibă un mesaj,
să spună ceva (nu trebuie descrisă). În lucrările mele întotdeauna există un lucru de
la care am plecat, dar acesta este important doar pentru mine; fiecare își
poate avea propriile păreri. Importantă este bucuria, pasiunea de a lucra și
transmiterea ideilor, comunicarea cu ceilalți. Mie îmi place ce fac, muncesc
mult, descopăr lucruri noi, experimentez, sufăr. Sunt un mărturisitor prin
artă. Cred în artă și în cultură, nu concep viața altfel (se poate trăi și
fără, dar nu merită). Lucrez
ca și când aș spune o poveste, căreia îi amân finalul.”
Ana Amelia Dincă
