Cîrstina
de la Studina la Galeria Labyrinth din Bucureşti
În cei câţiva ani de când a apărut pe semezele
galeriilor bucureştene, Cîrstina de la Studina nu şi-a modificat în mod radical
estetica, ci a continuat într-o manieră unitară să redescopere frumuseţile
acestei lumi, care sunt determinate de energii pozitive, de instantanee şi de
memoria unei clipe. În toate lucrările căutarea pictorului se opreşte asupra părţii
nevăzute a formelor din zone cosmice imaginate, a lucrurilor şi fiinţelor vegetale
de deasupra pământului ori din adâncul mării, cărora le evaluează cromatic
dimensiunea suprarealistă.
Seria de lucrări create în 2014 se află sub semnul
incertitudinii, atitudinile existenţiale ale artistului fiind regăsite în
subiecte precum ţărm, amurguri, joc şi zbucium marin. Cea mai potrivită
exemplificare pentru o astfel de exprimare este lucrarea „Două lumi” unde
contrariilor sunt detectabile la o lectură de suprafaţă a compoziţiilor de
factură expresionist- abstractă pliate în mod admirabil pe sensibilitatea şi
neliniştile artistului, ale cărui frământări se citesc în materia cromatică când
rece şi agitată, când liniştită şi caldă. Tonuri de albastru şi roz, violeturi,
roşu cărămiziu şi brunuri, game de verde sunt prezente în „Ţărm liniştit”, „Estuar”,
„Adierea serii”, „Octombrie”, „Evoluţie”, „Ireal”.
Geografia Irlandei şi margini de ape din Scoţia încearcă
să definească regenerarea naturii, partea ei umană în relieful ostil gândit în
forme nedefinitivate, asemeni unei suprafeţe aflate în continuă transformare.
Peisajele sunt o temă preferată de Cîrstina de la
Studina, dar de data aceasta artistul s-a oprit asupra amurgurilor redate în
pragul înnoptării când totul începe să încremenească şi să te îndemne la
meditaţie şi la ascultarea tăcerii. De cele mai multe ori, în imagini de o
forţă cromatică evidentă, transpare renaşterea naturii, gloria ei vegetală,
încleştarea pământului şi cerului evocată într-o explozie de culoare. Arbori
cosmici şi onirici se interpun frământărilor din adâncurile artistului imaginativ, pentru care nevăzutul
şi întunericul sunt la fel de luminoase ca entităţile pozitive.
Labirintul existenţial dat fiinţei este estompat
de pictorul care caută în aspectele mundane o modalitate de echilibrare a
sufletului contemplativ în faţa aspectelor creaţiei naturii sau a omului. „Primăvară
în munţi”, „Cherhana”, „Dealuri”, „Cufundare”, „Apariţia”, sunt lucrări în a
căror structură ascensorială regăsim viziunea de până acum a lui Cîrstina de la
Studina. Multe tablouri au fost structurate pe diagonală, iar trecerile
discrete de la o stare de spirit la alta se întrevăd şi în abordările ce
marchează structura duală a plasticianului marcat de neliniştilile personale ce
îşi găsesc răgaz în aceste instantanee, devenite răspunsul unor întrebări în
forme şi culori expresioniste.
Ana Amelia Dincă
.jpg)
