Cîrstina de la Studina la Galeria Labyrinth din Bucureşti

În cei câţiva ani de când a apărut pe semezele galeriilor bucureştene, Cîrstina de la Studina nu şi-a modificat în mod radical estetica, ci a continuat într-o manieră unitară să redescopere frumuseţile acestei lumi, care sunt determinate de energii pozitive, de instantanee şi de memoria unei clipe. În toate lucrările căutarea pictorului se opreşte asupra părţii nevăzute a formelor din zone cosmice imaginate, a lucrurilor şi fiinţelor vegetale de deasupra pământului ori din adâncul mării, cărora le evaluează cromatic dimensiunea suprarealistă.

Seria de lucrări create în 2014 se află sub semnul incertitudinii, atitudinile existenţiale ale artistului fiind regăsite în subiecte precum ţărm, amurguri, joc şi zbucium marin. Cea mai potrivită exemplificare pentru o astfel de exprimare este lucrarea „Două lumi” unde contrariilor sunt detectabile la o lectură de suprafaţă a compoziţiilor de factură expresionist- abstractă pliate în mod admirabil pe sensibilitatea şi neliniştile artistului, ale cărui frământări se citesc în materia cromatică când rece şi agitată, când liniştită şi caldă. Tonuri de albastru şi roz, violeturi, roşu cărămiziu şi brunuri, game de verde sunt prezente în „Ţărm liniştit”, „Estuar”, „Adierea serii”, „Octombrie”, „Evoluţie”, „Ireal”.

Geografia Irlandei şi margini de ape din Scoţia încearcă să definească regenerarea naturii, partea ei umană în relieful ostil gândit în forme nedefinitivate, asemeni unei suprafeţe aflate în continuă transformare.

Peisajele sunt o temă preferată de Cîrstina de la Studina, dar de data aceasta artistul s-a oprit asupra amurgurilor redate în pragul înnoptării când totul începe să încremenească şi să te îndemne la meditaţie şi la ascultarea tăcerii. De cele mai multe ori, în imagini de o forţă cromatică evidentă, transpare renaşterea naturii, gloria ei vegetală, încleştarea pământului şi cerului evocată într-o explozie de culoare. Arbori cosmici şi onirici se interpun frământărilor din adâncurile  artistului imaginativ, pentru care nevăzutul şi întunericul sunt la fel de luminoase ca entităţile pozitive.

Labirintul existenţial dat fiinţei este estompat de pictorul care caută în aspectele mundane o modalitate de echilibrare a sufletului contemplativ în faţa aspectelor creaţiei naturii sau a omului. „Primăvară în munţi”, „Cherhana”, „Dealuri”, „Cufundare”, „Apariţia”, sunt lucrări în a căror structură ascensorială regăsim viziunea de până acum a lui Cîrstina de la Studina. Multe tablouri au fost structurate pe diagonală, iar trecerile discrete de la o stare de spirit la alta se întrevăd şi în abordările ce marchează structura duală a plasticianului marcat de neliniştilile personale ce îşi găsesc răgaz în aceste instantanee, devenite răspunsul unor întrebări în forme şi culori expresioniste.  

                                                                       Ana Amelia Dincă