Expoziţie de pictură semnată de Marcela Smeianu

la Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea” din Slobozia,

30 iunie, 2015, ora 14,00

Marcela Smeianu este o pictoriţă a naturii şi a structurilor formei. Momentele de beatitudine ale vegetalului sunt reprezentate în culori expresive, în elemente vizuale care nu reproduc realitatea, ci o sugerează, o interpretează şi o completează prin sentiment şi printr-un discurs plastic elevat, atent conceput.

Natura lasă loc artistei să reaşeze detalii ale peisajului după criteii compoziţionale şi conform trăirilor personale în faţa motivului pictural. Înţelegerea lumii se derulează  din perspectivă cromatică, formele sunt  încordate în linii sau relaxate în petele de culoare vivante, care evocă o sensibilitate iniţiatică pentru aspectele pitoreşti ale naturii.

Tensiunea spirituală este redată în câmpuri ample de culoare, principiile raţionaliste ordonatoare fiind păstrate în fiecare lucrare.

Linii drepte, oblice şi întreţesute descriind ritmuri verticale în culori variate sau atenuate de cerinţa subiectului abordat, lasă la vedere expresia materiei cromatice pregnantă la nivelul câmpului imagistic, afirmând prin intermediul pensulaţiei supremaţia materiei vegetale.

Continuându-şi proiectul plastic din ultimii ani, care vizează şi un sentiment tragic asupra naturii, dar şi o dimensiune intuitivă asupra stărilor acesteia, Marcela Smeianu este constantă în demersul artistic şi unitară în viziune.

Armonia compoziţională şi proiecţia subiectivităţii creatoare se împletesc cu emoţia neliniştitoare, diversitatea abordărilor cu liniile abrupte ale tulpinilor florale, perspectivele din peisaje cu ruinele şi cu un mister neliniştitor, de pustietate a naturii.

Pe lângă aceste sentimente suprapuse de Marcela Smeianu peste cunoştinţele acumulate în timp, apare în expoziţia de la Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea” din Slobozia preocuparea pentru simbolistica horoscopului floral, caracteristică specifică sensibilităţii feminine. Florile corespunzătoare personalităţii fiecărui individ sunt realizate în aceeaşi preferinţă a artistei pentru subiectul plastic, pentru relevarea maximă a elementelor de limbaj plastic şi a mijloacelor de expresie. Prin structura lor intimă, semnele horoscopului vegetal cunosc implicarea senzitivă a artistei pe un tronson stăpânit de aceasta încă din timpul studiilor de specialitate, adică o înţelegere corectă a abordării formei, culorii, principiilor normative ale imaginii plastice.

Făcând parte din breasla artiştilor profesionişti  din cadrul Uniunii Artiştilor Plastici din România, Filiala Slobozia-Ialomiţa, în cadrul căreia activează de mai mulţi ani, Marcela Smeianu s-a impus începând cu prima expoziţie personală, ca un nume în pictura ialomiţeană.  

Ana Amelia Dincă   

Salonul Anual de Arte, ediţia a VI-a, Călăraşi, 2015 

                                     dr.Constantin Tudor, ec Nicolae Dragu, Jurist Emil Musat

                                                                Prefectul George Iacob

Miercuri, 17 iunie, s-a deschis cea de a şasea ediţie a Salonului Anual de Arte, Călăraşi, 2015. Manifestarea a avut loc prin amabilitatea actualului prefect, domnul George Iacob.

Alături de acesta, în deschidere, au luat cuvântul dr. Constantin Tudor, inspector general la Inspectoratul Şcolar Judeţean şi jurist Emil Muşat, ambii foşti prefecţi şi susţinători ai artei şi culturii locale. Economist Nicolae Dragu, în toate mandatele sale de primar a fost alături de plasticienii locali, exprimându-şi în mod special admiraţia pentru creaţia sculpturală. Evenimentul a fost organizat cu sprijinul Whiz Art. Au expus Olga Androne, Sergiu Dan Androne, Bogdan Avram, Maria Bogatu Măncianu, Mugurel Coman, Ştefan Dumitrache, Niculae Dumitru, Elisabeta Ene, Mariana Gheorghe, Victor Grigore, Rodica Iacob, Alina Ion, Maria Ionescu, Dorin Manea, Ecaterina Mitran, Florica Nedelcu, Laurenţiu Niţă Culiţă, Carmen Pavel, Ana Maria Păpurică, Christina Tea Păun, Corneliu Ratcu, Elena Schumacher, Silviu Ioan Soare, Cîrstina de la Studina, Marcela Smeianu, Gheorghe Tănăsescu. Acesta din urmă, a primit Premiul Salonului Anual de Arte , ediţia a VI-a, Călăraşi, 2015.

Corneliu Ratcu si Mariana Gheorghe

Victor Grigore

Ana Amelia Dincă

Curatorul expoziţiei  

Dezumanizarea omului actual în expoziţia  semnată de artişti Lucian Liciu 

şi Nicoleta Liciu, la Galeria „Arta” a U.A.P. Craiova

1 iulie -14 iulie 2015

Lucian Liciu este preocupat de contorsiunile corpului uman în ipostaza statică şi dinamică. Aparent, simplitatea lucrărilor sale impune o percepere directă a simbolurilor, o recunoaştere imediată a mesajului. Dar dincolo de acestea, înţelegerea formei şi a compoziţiei, induc un spaţiu expresiv, elaborat, bine articulat.   

Lucrările sunt precedate de schiţe şi sunt ipostaze ale gestului brutal la care a ajuns comportamentul uman în urma unor experienţe existenţiale apărute independent de voinţa sa.

Cele 90 de lucrări care vor fi expuse la Galeria Arta a U.A.P. Craiova sunt scene de bătaie cu trimitere exactă spre superficialitatea lumii contemporane, spre dezumanaizarea omului, spre lipsa unor repere existenţiale, spre prejudecăţile fiinţei şi despiritualizarea acesteia. Pentru a supravieţui, individul actual devine agresiv cu el însuşi, cu cei din jur, cu Dumnezeu, cu filosofia vieţii, revoltă evocată de artist recurent în fiecare compoziţie.

Lupta dură a insului pentru existenţa cotidiană este simbolizată prin atitudini care evidenţiază animalicul din interiorul său. Violenţa, grimasele, legea pumnului, trăirile disperate citice pe chipuri,  conduc către epuizarea trăirilor pozitive, omul nemaiavând răbdare cu el însuşi în viziunea lui Lucian Liciu. Încercând să lupte în definitiv cu propriul destin, fără a găsi o cale de echilibrare a eului, acesta se resemnează.

Există lucrări care au inscripţionate înjurături, mesaje vulgare specifice străzii. Unele figuri pot fi identificate cu personaje politice implicate în diferite scandaluri sociale, artistul accentuând prin aceasta punctul de climax al degradării umane.

Celor învinşi în luptele imaginate de pictor le curge sânge din gură, pumnii au o încleştare maximă, unghiurile descrise de mişcările trupurilor exprimând o încordare extremă. De multe ori pare schematizat chiar autoportretul artistului, el însuşi parte integrantă a contextului.

Stilistic, Lucian Liciu  este un pictor al liniei şi al formei, fără a neglija picturalul. În expoziţia de la Craiova descoperim valenţele sale de observator analitic al societăţii în care trăieşte şi care îl revoltă prin manifestările ei determinate de sistemul politic şi de haosul implicit. Aceste idei sunt redate prin simplificarea elementelor formale, prin ritmica liniilor ce conturează corpurile, tensiunea apărând la nivelul subiectului ce evocă lupta dintre oameni prin simbolul unui sport dur, boxul.

Forme sunt sintetice, culoarea este aşezată cu prudenţă, dominante fiind nuanţele terne, ce conferă o expresivitate este maximă imaginii.

Simezele sunt completate de cele 2 lucrări, 200 cm x 200 cm, aşezate pe podeaua galeriei, semnate de Nicoleta Liciu. Acestea sunt realizate în carioca şi aracet combinat cu acrilic pe linoleum şi reprezintă aspecte din viaţa cotidiană a românului: scene de box, o femeie bătută de un bărbat, mineriada, pe lucrări fiind aruncaţi dinţi şi teneşi, urme ale agresiunii, cei doi artişti sugerând, prin modul de aşezare al lucrărilor în expoziţie, faptul că violenţa din societatea nostră se desfăşoară atât pe  verticală, cât şi pe orizontală.

Ana Amelia Dincă

Câteva cuvinte despre pictura lui Matei Şerban Sandu

Imaginea omului redată cu recuzita principiilor artei umaniste şi într-un stil bazat pe un desen nesubminat de actuala morfologie eliptică, din contră, inserat într-o structură geometrică, care echilibrează spaţiul organizând suprafaţa astfel încât, proporţiile elementelor, racursiurile, perspectiva, liniile de forţă să formuleze o orientare stilistică evidentă, argumentează faptul că Matei Şerban Sandu are o preferinţă stilistică clasicizantă, dar uneori merge şi spre postmodernitate din punct de vedere al problemelor compoziţionale, atent reprezentate. Formaţia de gravor a artistului a constituit o dată în plus reperarea soluţiilor adecvate picturii de şevalet, peste care s-a suprapus   cultura sa umanistă, vizibilă în căutările plastice. Analogiile cu personaje şi epoci trecute, situaţii diverse, implicarea misterului şi a imaginaţiei, prin sugestia unei idei sau figurarea explicită a unor obiecte sau personaje aşezate în contextul unei impenetrabile provocări, fac rocade neaşteptate şi încurcă privitorul în descifrarea ambianţei narative, care stimulează  închipuirile noastre şi ascunde lumi, gânduri, taine de nescifrat. Artistul coboară până spre contemporaneitate cu situaţiile sociale evocate. Aşa am defini în general pictura lui Matei Şerban Sandu

Aceste lucruri nu se întâmplă în autoreprezentarea trăsăturilor faciale unde remarcăm, pe lângă picturalitatea şi simplitatea monumentală a lucrării, o tensiunea interioară citită în vehemenţa privirii, asemănătoare unui animal de pradă sau a unui om hăituit.

Este consternantă starea în care s-a surprins Matei Şerban Sandu şi antagonică firii sale blânde, poate doar aparent. Contrar altor compoziţii, „Autoportretul” este o paradigă a sinelui, o reprezentare a uneia dintre faţetele umane, o refulare apărută pe masca omului la un moment dat. Fiind  o imagine declarativă despre artistul aflat la maturitate, accentul cade pe  trăirea profundă, pe privirea cu o gravitate relevantă pentru lumea sa interioară, ceea ce denotă o tentă dramatică, accentuată de tenebrosismul tehnicii alese. Alternanţa dintre lumină şi umbră, eclerajul care îi evidenţiază figura cu efecte barocizante sunt convingătoare pentru resemnarea în urma unei drame întâmplate recent.

„Autoportretul” vorbeşte despre un om împăcat cu sine, cautând adevărul, individualitatea interioară, dezvăluind stranietatea şi spiritul său cartezian. Din luciditatea cu care se priveşte, ne imaginăm că afirmaţia  „m-am jucat creând impresii false despre mine” este doar o alăturare de cuvinte, care nu se probează aici.

Ana Amelia Dincă