Pictura Luciei Juncu la UArt Gallery

Dragostea pentru natură a Luciei Juncu ia o înfățișare aparte. Naturile statice și peisajele fixează cadre din zarea  îndepărtată, din apropierea imediată sau din imaginile rămase pe retina artistei, în urma unei empatii stabilite între sensibilitatea sa și motivul pictural, sursă de regenerare conceptuală a lucrărilor. Vederile asupra dealurilor, infinitul în care privirea se pierde, vorbesc despre plăcerea Luciei Juncu de a le reprezenta în tușe largi și pline de armonia liniștită a griurilor și nuanțelor calde, compozițiile sale fiind impresii în fața unor subiecte care vin spre aceasta, înnobilându-i sufletul și penelul. Pata de culoare dobândește felurite nuanțe, însă alăturată  tensiunilor vibrante ale pensulației, creează un ritm molcom, evidențiind fiecare gest al mâinii și creând nenumărate expresivități.  Atenția Luciei Juncu se oprește nu numai asupra cromatismelor. Inclusiv preocuparea atentă pentru desen conferă un plus de plasticitate stilizării formelor, atunci când artista abordează un figurativ explicit.  Transfigurarea poetică a peisajului se petrecere prin secționarea lucrării în planuri mari, în a căror structură contează picturalitatea, obținută de multe ori prin divizionism cromatic sau prin trasee alungite, gestuale ale penelului. Această tendință o descoperim și în valurile aflate într-o discretă mișcare inducând bătaia vântului, bărcile abordate în perspectivă, malurile și vegetația mărginind apa, imagini exemplare pentru stilul care o definește și care nu se oprește doar asupra nuanțelor terne. Artista stabilește un raport între tonurile luministice subordonate mijloacelor de expresie, apelând deseori și la o paletă solară, de impact. Pete multicolore consistente ca materialitate sunt condiția impunerii unei texturi a pastei reevaluată în roșu, violet, verde, ocru, orange, albastru… În naturile statice și în compozițiile cu obiecte arhaice, formele masive, așezate în plină pagină, alternează cu atingeri de pastă densă, punctând centre de interes pe suprafețe mai mici, de mare forță vizuală. Create după principii compoziționale, cu știința contrastelor calorice și a prețiozității culorii, tablourile Luciei Juncu ne vorbesc despre precauția asupra consistenței pigmentare și despre dozajul acesteia, fără a ignora diluțiile, cu ajutorul lor reevaluându-și expresivitățile imaginii. În portrete detectăm tandrețea, traseele destinului uman într-un anume moment, feminitatea și chipul de copil, dând măsura implicării afective a artistei în trăirea modelului surprins în atitudini studiate atent. Suavitatea exprimării, implicarea într-un limbaj de factură modernă, descifrarea trăirilor interioare, evocă apetența Luciei Juncu pentru orizonturile ființei umane, reprezentate cu potențele firii sale reflexive. Dacă în pictură, figurativul interpretat domină ca manieră, în pasteluri, tendința de abstractizare se citește  cu ușurință, accentuând un alt tip de dinamism, rezultat din liniile de forță și din structurile realului interpretate cu talent. Aceste căutări sunt benefice pentru demersul vizual al artistei, care dorește să caute în permanență noul și să se exprime în  diverse  modalități.

Ana Amelia Dincă

Critic de artă