„In Extenso”, expoziție Silviu Ioan Soare, la Centrul Cultural
UNESCO „Ionel Perlea” din Slobozia
Expoziția „In Extenso” cuprinde
lucrări în acuarela și în tempera, dar și ceramică sculpturală de mici
dimensiuni. Acestea au în comun surprinderea stării naturii, a materiei în
latență, liniștea care se lasă peste ființa noastră și peste peisajele pe care
le admirăm în gloria lor vegetală. Veneția, Balcicul, malul Borcei, florile de
câmp și cele din grădina artistului, subiecte de naturi statice ori de evocare
a naturalului, rămân cadrele de inspirație ale plasticianului, care iubește
modelajul în argile, la fel de mult ca exprimarea în spațiul
bidimensional. În ceea ce privește
plastica mică, unele lucrări sunt incizate, altele sunt polisate, iar o parte
au suprafața vibrată cu ajutorul efectelor modelajului, lăsând la vedere și
anumite geometrii, determinate de principiile compoziționale. Curbe ușoare,
volume masive și goluri, lăsând lumina să alterneze cu densitatea materialului,
dau tonul unei plasticități cu accente de modernitate, prin alăturarea
figurativului de stilizării personale.
Multe dintre compoziții sunt interpretări ale nudului feminin, modul în care
descriptivismul anatomic spiritualizeză ceramica sculpturală a artistului, este
ivit din abordările formale, dar și din conținutul ideatic al mesajului.
Volumul compact al materialului în contrapondere cu vidul, creează o tentă
lirică, permițând un control asupra subiectului, care sugerează, semnifică,
fiind și explicit, în același timp. Analiza formelor anatomice în contururile
lor generale, care să specifice biologicul, insistând și asupra frumuseții
lutului, este susținută de valorarea luminii asupra materialului, obținută din
șlefuire și modelare, din concordanța concavităților și convexităților,
armonizate în volum. Energia internă a formei este dublată de notele cromatice
ale argilelor și de diversitatea tehnicilor specifice ceramicii, traduse în
tridimensional. Lucrările în tempera sunt expresia emoțiilor directe ale
artistului în fața naturii, echilibrul compozițional și liniștea, dominând
discursul său plastic. Imprevizibilul și libertatea gestului pictural, apar în
lucrările în care fragmentarea tușei de culoare creează un dinamism, ce acoperă
suprafața hârtiei, trăsăturile scurte de pensulă, concentrând ritmuri
concretizate într-o abordare condusă spre abstract. Tratarea figurativă a
subiectelor este mult mai prezentă decât derapajele spre jocurile cromatice de
factură ludică. Privirea perspectivală asupra Balcicului îi dă posibilitatea
artistului să cuprindă ambianța unuia dintre cele mai pictogene spații, nu
numai prin etalarea tonală a geografiei țărmului, dar și prin evidențierea
zonei aerate a Mării Negre, lăsând ochiul să se relaxeze dincolo de
acoperișurile caselor, analizate în tonalități de roșu intens și laviuri.
Veneția apare și aceasta ca o preocupare aparte în creația artistului. La fel
ca în majoritatea peisajelor expuse, apa devine motiv de meditație, de
expresivitate, de exaltare și diversificare a tonurilor de albastru. Malurile
arse de sore ale Balcicului, conglomeratele de case, ritmând imaginea prin
roșul acoperișurilor, bărcile plutind leneșe pe suprafața mării, sporesc
frumusețea tablourilor create în iarna lui 2019. Sate din zone deluroase,
mărginind ulițele, case ivite din umbra răcoroasă a pădurii, sunt redate în
culori contrastante, așezate cu rafinament.
Ana Amelia Dincă,critic de artă
