„In Extenso”, expoziție Silviu Ioan Soare, la Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea” din Slobozia

Expoziția „In Extenso” cuprinde lucrări în acuarela și în tempera, dar și ceramică sculpturală de mici dimensiuni. Acestea au în comun surprinderea stării naturii, a materiei în latență, liniștea care se lasă peste ființa noastră și peste peisajele pe care le admirăm în gloria lor vegetală. Veneția, Balcicul, malul Borcei, florile de câmp și cele din grădina artistului, subiecte de naturi statice ori de evocare a naturalului, rămân cadrele de inspirație ale plasticianului, care iubește modelajul în argile, la fel de mult ca exprimarea în spațiul bidimensional.  În ceea ce privește plastica mică, unele lucrări sunt incizate, altele sunt polisate, iar o parte au suprafața vibrată cu ajutorul efectelor modelajului, lăsând la vedere și anumite geometrii, determinate de principiile compoziționale. Curbe ușoare, volume masive și goluri, lăsând lumina să alterneze cu densitatea materialului, dau tonul unei plasticități cu accente de modernitate, prin alăturarea figurativului  de stilizării personale. Multe dintre compoziții sunt interpretări ale nudului feminin, modul în care descriptivismul anatomic spiritualizeză ceramica sculpturală a artistului, este ivit din abordările formale, dar și din conținutul ideatic al mesajului. Volumul compact al materialului în contrapondere cu vidul, creează o tentă lirică, permițând un control asupra subiectului, care sugerează, semnifică, fiind și explicit, în același timp. Analiza formelor anatomice în contururile lor generale, care să specifice biologicul, insistând și asupra frumuseții lutului, este susținută de valorarea luminii asupra materialului, obținută din șlefuire și modelare, din concordanța concavităților și convexităților, armonizate în volum. Energia internă a formei este dublată de notele cromatice ale argilelor și de diversitatea tehnicilor specifice ceramicii, traduse în tridimensional. Lucrările în tempera sunt expresia emoțiilor directe ale artistului în fața naturii, echilibrul compozițional și liniștea, dominând discursul său plastic. Imprevizibilul și libertatea gestului pictural, apar în lucrările în care fragmentarea tușei de culoare creează un dinamism, ce acoperă suprafața hârtiei, trăsăturile scurte de pensulă, concentrând ritmuri concretizate într-o abordare condusă spre abstract. Tratarea figurativă a subiectelor este mult mai prezentă decât derapajele spre jocurile cromatice de factură ludică. Privirea perspectivală asupra Balcicului îi dă posibilitatea artistului să cuprindă ambianța unuia dintre cele mai pictogene spații, nu numai prin etalarea tonală a geografiei țărmului, dar și prin evidențierea zonei aerate a Mării Negre, lăsând ochiul să se relaxeze dincolo de acoperișurile caselor, analizate în tonalități de roșu intens și laviuri. Veneția apare și aceasta ca o preocupare aparte în creația artistului. La fel ca în majoritatea peisajelor expuse, apa devine motiv de meditație, de expresivitate, de exaltare și diversificare a tonurilor de albastru. Malurile arse de sore ale Balcicului, conglomeratele de case, ritmând imaginea prin roșul acoperișurilor, bărcile plutind leneșe pe suprafața mării, sporesc frumusețea tablourilor create în iarna lui 2019. Sate din zone deluroase, mărginind ulițele, case ivite din umbra răcoroasă a pădurii, sunt redate în culori contrastante, așezate cu rafinament.

 Ana Amelia Dincă,critic de artă