Pictorița Marcela Smeianu va expune în curând la Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea” din Slobozia

Marcela Smeianu se impune în fenomenul artistic ialomițean cu fiecare apariție pe simeze, demonstrând pasiunea și preocuparea pentru de a merge înainte, prin lucrul asiduu în fața șevaletului, prin apariții surprinzătoare cu expoziții personale.  Atașată tehnic de pictura în ulei, acrilic, colaj, diferite încercări de a reuni materiale diverse în aceeași lucrare, creația acesteia s-a concentrat în ultimul timp pe tehnica acuarelei, un domeniu pe care l-a descoperit fără dificultăți din punct de vedere al lucrului cu apa, cu laviurile, realizând printr-o gestică liberă ori controlată, trasee expresive.  O sensibilitate aparte în ceea ce privește motivul pictural, iubitoare a naturii și a culorii, lăsându-și sufletul să se bucure de elementele din jur, care vin spre universul personal la modul selectiv, Marcela Smeianu utilizează tușele ca modalitate de exprimare, gestul pictural și conture generale, fără a se îndepărta de experimentul plastic, care constituie pasul înainte al demersului său vizual.  Fie că redă efecte de atmosferă, fie că punctează concret o formă, aceasta încearcă să țină pasul cu principii compoziționale, descoperite din experiența lucrului, prin atenția de a închega lucrări armonioase, în care alternează aplicarea plată a tonurilor cu perspective, ce permit privitorului să se afunde în neant sau să se oprească asupra unui plan frumos ambientat de mijloacele de expresie specifice acuarelei sau picturii. În manieră modernă, cu o pensulație care interpretează realul, lucrând în două planuri sau în cadre generale, observând lumea prin crengile arborilor ori printre firele plantelor,  Marcela Smeianu își păstrează abordările în notele cromatice ale griurilor, așezând deschisurile astfel încât să evidențieze subiectul. Peisajele  sunt cele care persisită pe parcursul anilor de creație, fiind concepute în variate segmente imagistice, în anotimpuri diferite, în detalii ori ansambluri, refăcând trasee rurale dragi nouă, introducându-ne în zonele amintirilor și poveștilor. Adaptând preceptele de școală la propria viziune, Marcela Smeianu nu ezită să afirme sensibilitățile eului în evocare florilor, care statornicesc în pictura sa grafisme, trasee de pensulă direct aplicate, ritmuri și jocuri de linii, proiectate pe câmpul de culori, corespunzătoare trăirilor sale, în momente existențiale de bucurie sau de cumpănă.

Ana Amelia Dincă

„Domnitori și Regi ai românilor”, expoziție Dragoș-Radu Popescu Comana, la Muzeul Dunării de Jos

Cu preocupări intelectuale multiple, doctor în matematică, literat și desenator, Dragoș –Radu Popescu Comana a studiat pictura la Școala Populară de Artă din București, promoția 1980-1983, la clasa profesoarei Francesca Lencu.  Membru al Asociației Artiștilor Plastici din București, acesta a fost preocupat de desen dintotdeauna, creionul fiind instrumentul de lucru folosit pentru a face o incursiune în istoria noastră medievală, reiterând fiecare moment important prin evocarea unui domnitor sau rege, diseminarea între caracterul de efigie și cel de portret fiind una clară și înțeleasă în datele ei tehnice, în funcție de imaginea care i-a servit drept  model. Intrând în caracterul personajelor, căutând ineditul acolo unde i-a permis un material mai bogat de inspirație, cum ar fi regalitatea, Dragoș-Radu Popescu Comana reușește cu ajutorul creionul să creeze spații în care liniile sunt tratate diferit, de la efectele gravurii la gestul mai liber al desenului. Utilizând hașura în multitudinea posibilităților ei de expresie, până la alternanța de lumini și umbre, impunând spații de pete închise și deschise, artistul folosește monocromia pentru a valora și contrasta, pentru a contura precis figura, pentru a imprima iluzia de tridimensional, obținută din mici detalii desenate, în structura cărora schimbă direcția liniilor sau a eclerajelor, alternând zonele plate cu cele adânci. Depășind adnotările crochiului și schiței, Dragoș-Radu Popescu Comana face adevărate studii în creion, în care merge la amănunt, partea de analiză vizuală fiind cea care conferă particularitate desenelor sale. Nivelul detaliului este cel care particularizează lucrările, respectând nu numai elementele caracterologice ale chipurilor, ci și specificul vestimentației, conformă fiecărei epoci, gândirea rațională a artistului, vederea în spațiu, în perspectivă, proporția corectă și raportul dintre părțile elementelor faciale așezate pe osatură, dau măsura unui desenator experimentat. Aceste calități nu trecut neobservate, Dragoș Viorel ( România ), Dennis J. Richardson ( U.S.A. ), Gurgel Mendes ( Brazilia ), Savithri Pillarisetty ( U.S.A ), Aleta Wohl (U.S.A ), Daniel Chris Martin ( Australia ), Linda S. Leon ( Anglia ), Luis Germosen ( U.S.A ), remarcând calitatea  portretelor, cărora li se alătură și studii ecvestre, unde calul și călărețul sunt invocați într-o mișcare unitare. Expoziția curatată de doamna Marilena Dimitriu este manifestarea care a marcat Ziua Națională a României la Muzeul Dunării de Jos.

Ana Amelia Dincă