Vasile Mureșan Murivale, „Anemonele singurătății”, la Art Yourself Gallery

Anemonele sunt epicentrul vieții sale lăuntrice, imagini remanente ale experiențelor vizuale, amintiri din Arcalia natală, care îl urmăresc și astăzi, când se înconjoară de tot felul de flori, pentru a-i suplini absența naturii și pentru a-i alunga singurătatea. De aceea tristețile și gândurile lui au devenit mai luminoase, iar această aură interioară face să strălucească suprafața tablourilor cu anemone, care mai de care mai interesante, repetitive și totuși, nu. Dar, sub pretextul iluziei de a picta anemone, Murivale face un exercițiu cromatic liber, pornind de la un subiect figurativ, care rămâne recognoscibil pe parcursul numeroaselor sale variante, pendulând între evocarea plastică a expresiei senine a artistului, ce animă compoziții pline de sevă cromatică, și latura reflexivă, exprimată în lucrări ponderate tonal. Lumini abia licărind sau desfătându-se în alb, roșu, albastru, galben ori violet, nu se transformă în maniera prin care artistul modelează forma, ci vin dintr-o îndepărtată stare a sa, pe care o regăsim în deformări, stilizări și interpretări, în antinomii morfologice, creând focare vizuale formate din spații tratate variat din punct de vedere cromatic. Ecranând în planuri aleatorii suprafața bidimensională prin intermediul suprapunerilor și al instrumentelor sale de pictat, care sunt diverse, pictorul face posibilă apariția unor sonorități din alăturarea ductului incisiv al unor conture și din exaltarea nuanțelor. Invariabil, lucrările sunt alcătuite din sugestia unui vas, devenit o pată de culoare imponderabilă, tridimensională sau aplatizată, și florile care dau vibrația intrinsecă a compoziției, preluând dinamica lucrării, chiar dacă ele ocupă un spațiu redus ca întindere, uneori. Alteori , acestea preiau echilibrat registrul superior, greutatea lor  revărsându-se spre privirea noastră și sprijinindu-se pe axele trasate cu negru ale vasului imaginat. Petale multicolore, jocul de  planuri prin care creează un ceremonial al plăcerii de a picta, îl fac pe Murivale un pictor sintetic, minimalist și gestual, tratând într-o savoare cromatică specifică lui, câmpurile de culoare  imprevizibile și stranii, încărcate de plasticitate și poezie. Starea primordială, încremenirea și neliniștea, prezența și absența materiei, fluidul și lichidul, eternul și efemerul, lumina și întunericul, le regăsim aici, în anemonele singurătății, tratate expresiv, cu spontaneitate și chiar dezinvoltură, întreaga încărcătură emoțională făcându-l pe artist să rămână el însuși, chiar dacă,  asimilând reminiscențe din pictura cu anemone a lui Ștefan  Luchian și a lui Henri Matisse, s-a uitat în treacăt și la stilul lui Andy Warhol, fără a rămâne ancorat în vreun tip de estetică, nepotrivită libertăților lui vizuale.

  

Ana Amelia Dincă