Victor Grigore, Corneliu Ratcu şi Silviu Ioan Soare

-trei colorişti călărăşeni expun în spaţiul expoziţional

       al Prefecturii Judeţului Călăraşi-

Cei mai activi artişti plastici din spaţiul cultural călărăşean, identităţi creatoare cu viziuni diferite, formaţi la instituţii de prestigiu ale învăţământului artistic românesc (Corneliu Ratcu şi Silviu Ioan Soare la Academia de Artă din Bucureşti şi Victor Grigore la celebra Şcoală de la Baia Mare), expun pentru prima dată împreună în spaţiul expoziţional al Prefecturii Călăraşi. Corneliu Ratcu aduce pe simeze pasteluri şi pictură în ulei cu o profundă tentă sacră, culminând cu dublul „Autoportret” în chip de ascet, Silviu Ioan Soare vine în faţa publicului cu naturi statice şi peisaje în spiritul abordării moderne a manierei de lucru, iar Victor Grigore, deja cunoscut portretist, prezintă o serie de lucrări care evidenţiază calităţile sale de colorist. Ceea ce uneşte stilul celor trei pictori este accentul pe care aceştia îl pun pe subiectul plastic.

Subiectele tratate de Silviu Ioan Soare sunt cele pe care adeseori le întâlnim în pictura românească modernă, adică peisaje, flori şi naturi statice. Această tematică legată de natură îi dă prilejul artistului să picteze atât în plein-air, cât şi în faţa motivului, în atelier, unde îşi aşează lângă şevalet vasele cu flori ori natura statică. Limbajul plastic, structura monumentală a compoziţiei şi preceptele raţionale se alătură zonei senzitive pe care pictorul o scoate în evidenţă prin cromatica de multe ori potolită, dar extrem de rafinată prin nuanţe spectrale, alteori prin folosirea complemetarelor sau prin variate contraste ce pun în valoare formele copacilor, ale florilor, ale obiectelor. Folosind nuanţe care se exaltă reciproc şi permit ca sugestibilitatea să dobândească o mai mare liberatate în caracterizarea elementelor vizuale utilizate, Silviu Ioan Soare îşi concepe structura imaginii sub pecetea sintezei şi stilizării, care îl situează în ereditatea postciucurentistă. Mijloacele de expresie au flexibilitatea şi particularităţile imprimate de artist, cantitativul şi calitativul confirmă faptul că sensurile compoziţionale sunt induse de măiestria pictorului.

Victor Grigore este cunoscut în mediile artistice drept un pasionat portretist, incitat de posibilităţile plastice ale culorii ce evidenţiază trăirile meditative , iluziile şi deziluziile existenţei feminine evocate pe chipurile expresive obţinute prin gradul de luminozitate diferit, rezultat al căutărilor unor trepte de valori cromatice din care griurile colorate din tonalităţi reci fac puternice contraste cu nuanţele închise. Efectele de închis-deschis, de plin şi gol, de griuri colorate şi neutre, de armonios şi echilibrat, de static şi indestructibil, îl fac pe artist susţinătorul unor sisteme de reprezentare, care au scop idelul de frumuseţe spirituală al fiinţei.

Accentul plastic este dat nu numai de pata de culoare şi ecleraj, ci şi de forma ce capătă rotunjimi în acord cu senzualitatea curbelor anatomice ale femeii, mai evidente în nudurile realizate în tehnica pastelului. Acestea, deşi sunt grafiate cu dezinvoltura celui care stapâneşte desenul, gradul de picturalitate este cel care se evidenţiază în tectonica structurilor concepute după criterii academice, dar interpretate în viziune personală.

Dimensiunea spirituală a omului este adusă în expoziţie de Corneliu Ratcu. „Autoportretul”, care ni-l prezintă pe artist în ipostaza duală de privitor spre tradiţii şi spre contemporaneitate, cu cele două chipuri cuprinse sub nimbul lui Dumnezeu, subliniind prin acesta originea divină a creaţiei, pune în evidenţă jocul planurilor de culoare regăsit înclusiv în „Praznic al Naşterii Domnului”, compoziţie evocatoare a sărăciei celor care nu au ce să pună pe masă. Imaginea este şi un protest la adresa „îmbuibaţilor” care tranformă un un eveniment ca acesta în motiv de destrăbălare şi dezmăţ culinar. În imagine apare şi Fecioara Maria alăptând, redată în cadrele unei icoane pe sticlă unde pictorul foloseşte tenta plată specifică reprezentărilor sacre pe un astfel de suport. „Masa pravoslavnică”, „Câmpul cu păpădii”, „Masa Pascală” sau „Ochiul lui Dumnezeu” se erijează asupra potenţelor plastice ale culorii şi ale capacităţilor rezumative ale spaţiilor acoperite de culoare. Fiecare simbol se detaşează în câmpul imaginii fiind neutralizat de un plan de culoare ce reliefează faptul că expresivitatea implică la Corneliu Ratcu şi o expresie desăvârşită a elementelor şi mijloacelor plastice caracterizate prin concizie, forţă de sugestie şi implicit aspect armonios, unitar al compoziţiei.

Ana Amelia Dincă

curatorul expoziţiei