Expoziţie Marcela Smeianu

-Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea” din Slobozia-

-marţi, 14 iunie, 2016, ora 14,00-

An de an, Marcela Smeianu ne surprinde prin puterea de muncă în faţa şevaletului, expoziţiile personale demonstrând faptul că încercările sale stilistice se diversifică prin intermediul tuşei şi petei de culoare, care acum devin mai libere, mai expresive, epurate de constrângeri formale, ce i-ar putea limita artistei exprimarea directă şi dialogul cu motivul plastic.

Abordarea modernă a spaţiului compoziţional poposeşte deseori la graniţa dintre analiza atentă a elementelor selectate din arealul vegetal, fie că este vorba de un peisaj sau un detaliu floral, fie că detectează efemeritatea anotimpurilor germinative, făcând lizibile segmente vizuale greu de surprins de ochiul neexersat. Pătrunzând dincolo de subiect, Marcela Smeianu semnalează energii pozitive, emoţii, cu al căror arsenal sugerează ritmuri cromatice şi tensiuni liniare din tuşe dezinvolte, cu o uimitoare diversitate de la o lucrare la alta.

Cu toate că natura rămâne un bun profesor pentru artistă, constanta abordare a acesteia a determinat o contrapunere a experienţei sale între figurativ şi puterea de interpretare, preferând stilizările, fragmentele expresioniste, gestualismul, funcţiile plastice ale luminii şi nuanţelor, intim legate de sensibilitatea pictoriţei. Magia florilor şi a ierburilor este redată în contraste diverse ce cuprind armonii, valori cromatice contrastante, surprinderea unor expresivităţi preţioase ale câmpiei, evocarea spiritului sălbatic printr-un joc de linii ritmate şi evidenţierea laturii tandre a materiei prin acalmii formale şi cromatice, prin pete mari de culoare inducând o dimensiune ludică şi abstractă, caracteristică unor lucrări de până acum. Picturalitatea şi tendinţa grafică sunt prezente pregnant atât în naturile statice, cât şi în peisaje, Marcela Smeianu apropiindu-se şi de zona decorativului unde elementele de limbaj plastic sunt bine articulate, uşor de urmărit în câmpul compoziţional.

Delicateţea acuarelei rămâne una dintre slăbiciunile sale, pentru care laviul şi trasparenţele constituie o demonstraţie de măiestrie şi de plăcere faţă de o specie dificilă a graficii.  Şi în acest caz, individualitatea segmentelor din natură sunt redate nu numai prin bogăţia de nuanţe, ci şi prin rezonanţe terne, resursele vizuale nesfârşite ale Câmpiei Bărăganului devenind inepuizabile. În 2016, tehnica pictoriţei s-a diversificat, alături de ulei, acrilic şi cuţit, foloseşte spray în dorinţa de noutate, de descoperire a unor mijloace care să îi definescă stilul.

  

Ana Amelia Dincă