„70 de fire ale viselor”
-expoziţie aniversară
semnată de Nicolae Zîmbroianu,
organizată
de Galeria de artă Elite Prof Art şi World Trade Center Bucureşti-
Pentru Nicolae Zîmbroianu,
firul conferă compoziţiilor sale textile nu numai modulări picturale în
bidimensional, ci şi o somptuozitate condusă spre monumetal şi arhitectonic în
tratarea tridimensională a formei. Calitatea materiei şi valorile expresive ale
contexturii sunt susţinute de rafinamentul cromatic, determinat de valorări, de
tonuri potolite sau vivante, în funcţie de mesajul vizual pe care lucrarea
doreşte să îl amplifice. Viziunea spaţială, prin redarea volumlui şi
altoreliefului în unele dintre compoziţiile parietale, demonstrează forţa sa de
creaţie, care nu se rezumă la planitatea tradiţională a tehnicii. Abordarea lui
Nicolae Zîmbroianu se înscrie în demersul postmodern, prin diversitatea
experimentelor sale în zona formulelor estetice de transpunere a formei, făcând
conexiuni cu ronde–bosse-ul, dar păstrând principiile tehnicii artei decorative,
transformând ornamentul prin stilizare, jucându-se cu detaliul, lăsând
figurativul să se exprime până la limita interpretărilor abstracte şi evocând
pictura prin formulările coloristice ale materialului şi prin stil.
Valenţele naraţiunii sunt exprimate într-un mod rafinat, observarea structurilor exterioare îmbinându-se armonios cu examinările personale ale fiinţei sale şi cu conflictele interioare.
Uneori organizarea casetonată a suprafeţei conferă ritmuri geometrice, unde convenţiile de limbaj ivite din utilizarea liniaturii firului în diferite moduri de redare vin să structureze spaţiul la modul riguros. Alteori, exactitatea formulelor vizuale este înlocuită cu o plasticitate sinestezică a tisajului, trecând din vizual în tactil, din senzaţia optică, în impactul dat de asprimea firului ori de asperităţile abia perceptibile în tapiserie sau broderie.
Asamblarea unor suprafeţe şi structuri variate în cadrul aceleiaşi lucrări denotă o evidentă picturalitate susţinută prin tehnică. Realizarea de noduri, răsucirea firului, prezenţa ciucurilor, a firelor răsfirate, a ochiurilor şi suprafeţelor plane, alternate cu reliefuri discrete sau mai pronunţate, contrapunctează împletiturile diverse, miţele ieşite din metamorfoza lucrării întretăiată de orizontale şi verticale, cu linii grafiate cu măiestrie. Traseele firelor, imprimând mişcare şi dinamism, se alătură ductului, care sugerează câmpului imaginii fluiditate sau armonie şi ordine. Spiralele rezultate din dispunerea în cercuri concentrice a liniilor materialului indică ritmul evolutiv şi expansiv al structurii subordonate plasticităţii. Rezultată din cromatica griurilor încălzite de dominanta tonalităţilor de ocru, cu accente de negru, ce contrapunctează alte delicate nuanţări creând, prin alăturare, o dinamică a suprafeţei, expresia finală a tapiseriei lui Nicolae Zîmbroianu va restitui raportul dintre stratificările materialului, montajele dintre cilindri şi planuri, tendinţa de spaţialitate.
Munca laborioasă este evidentă şi în broderia inspirată din manuscrisele medievale. Cochetăria tonurilor şi complexitatea realizării planurilor, cu acuitatea unui caligraf, tinde spre o eleganţă a cusăturii. Primează şi aici spaţiile aerate, vibrate de urma acului. Astfel figura umană laică se alătură celei mistice, prin recursul la vechea imagine a cărţilor miniate. Inclusiv piesele reprezentând cruci poartă cu ele aerul picturii bizantine, în reţinerea sobră a desenului impunând intretăierea celor două axe şi în maestuozitatea catifelată a tonurilor de roşu, carmin şi ocru.
Dorinţa lui Nicolae Zîmbroianu de a descoperi spaţiul prin potenţarea sistemului fibrilar în geometrii care se descompun, dar se reaşează în componentele instalaţiei ca preocupare structurală, lăsând la vedere alăturarea organică a unor semne prin folosirea principiile artei decorative şi prin recursul la un mod de figurare ce merge dinspre analitic spre formula eliptică a reprezentării, nu determină decât o fericită accentuare a potenţelor tehnice ale artistului, aşezate în marca atât de înşelătoare a esteticului. Aşa se întâmplă în cazul redării figurii umane. Repetitivitatea capetelor, expresie a simetriei şi tensiunii compoziţionale în apetenţa de aplecarea spre amănunt, vine să aducă în discuţie antiteza acestei reprezentări, sinteza. Sugestia elementelor faciale este realizată printr-o expresivă grafiere succintă a nasului, gurii şi ochilor. Chipurile sunt în trasformare continuă datorită puterii de modelare a firelor. Acest tip de metamorfoză este continuat prin devenirea specifică germinaţiei şi prin intermediul focului, care nu este distructiv, ci are puterea de a preface lumea, transformând-o într-un loc benefic şi pozitiv. Deasemeni, trăirile umane şi nesfârşitele faţete ale lumii se alătură semnelor sferei şi cercului, structuri ale perfecţiunii, completând registrul întrebărilor despre existenţă pe care Nicolae Zîmbroianu şi le adresează în primul rând lui. În tridimensional, recursul la simbolistica piramidei suspendate, structurată astfel încât să fie evidentă apariţia ei în urma unui calcul matematic, înglobează în viziunea filosofică a lui Nicolae Zîmbroianu spiritul raţional, care totuşi levitează în căutarea deşertăciunii. Halourile atmosferei încercând să unifice prin efectele tehnice diseminarea dintre culori şi forme, dintre eternul eter şi materia grea, palpabilă a lânii, a firelor de sisala, a lemnului şi a combinaţiilor mixte, creează o simbioză între universuri, semne, idei...Ceea ce este interesant în creaţia lui Nicolae Zîmbroianu ţine de modalităţile estetice de exprimare. Dacă doreşte să realizeze o lucrare conceptuală, o face fără probleme, iar dacă vrea să se raporteze la tradiţia figurativă, nimic nu îl împiedică să privească de la distanţă pânza de paianjăn a artei contemporane, şi să îşi exprime gândurile într-un mod original şi uneori, autentic. Munca laborioasă este evidentă şi în broderia inspirată din manuscrisele medievale. Cochetăria tonurilor şi complexitatea realizării planurilor cu acuitatea unui caligraf tinde spre o eleganţă a cusăturii. Primează şi aici spaţiile aerate, vibrate de urma acului. Astfel, figura umană laică se alătură celei mistice, prin recursul la vechea imagine a cărţilor miniate. Inclusiv piesele reprezentând cruci poartă cu ele aerul picturii bizantine în reţinerea sobră a desenului impunând intretăierea celor două axe şi în maiestuozitatea catifelată a tonurilor de roşu, carmin şi ocru.
Dorinţa lui Nicolae Zîmbroianu de a descoperi spaţiul prin potenţarea sistemului fibrilar în geometrii, care se descompun, dar se reaşează în componentele instalaţiei, ca preocupare structurală, lăsând la vedere alăturarea organică a unor semen, prin folosirea principiilor artei decorative şi prin recursul la un mod de figurare ce merge dinspre analitic spre formula eliptică a reprezentării, nu determină decât o fericită accentuare a potenţelor tehnice ale artistului, aşezate în marca atât de înşelătoare a esteticului. Aşa se întâmplă în cazul redării figurii umane. Repetitivitatea capetelor, expresie a simetriei şi tensiunii compoziţionale în aplecarea spre amănunt, vine să aducă în discuţie antiteza acestei reprezentări, sinteza. Sugestia elementelor faciale este realizată printr-o expresivă grafiere succintă a nasului, gurii şi ochilor. Chipurile sunt în trasformare continuă, datorită puterii de modelare a firelor. Acest tip de metamorfoză este continuat prin devenirea specifică germinaţiei şi prin intermediul focului, care nu este distructiv, ci are puterea de a preface lumea, transformând-o într-un loc benefic şi pozitiv. Deasemenea, trăirile umane şi nesfârşitele faţete ale lumii se alătură semnelor sferei şi cercului, structuri ale perfecţiunii, completând registrul întrebărilor despre existenţă pe care Nicolae Zîmbroianu şi le adresează în primul rând lui.
În tridimensional, recursul la simbolistica piramidei suspendate, structurată astfel încât să fie evidentă apariţia ei în urma unui calcul matematic, înglobează în viziunea filosofică a lui Nicolae Zîmbroianu spiritul raţional, care totuşi levitează în căutarea deşertăciunii. Halourile atmosferei încercând să unifice prin efectele tehnice diseminarea dintre culori şi forme, dintre eternul eter şi materia grea, palpabilă a lânii, a firelor de sisala, a lemnului şi a combinaţiilor mixte, creează o simbioză între universuri, semne, idei...
Ceea ce este interesant în creaţia lui Nicolae Zîmbroianu ţine de modalităţile estetice de exprimare. Dacă doreşte să realizeze o lucrare conceptuală, o face fără probleme, iar dacă vrea să se raporteze la tradiţia figurativă, nimic nu îl împiedică să privească de la distanţă pânza de paianjăn a artei contemporane, şi să îşi exprime gândurile într-un mod original şi uneori, autentic.
Valenţele naraţiunii sunt exprimate într-un mod rafinat, observarea structurilor exterioare îmbinându-se armonios cu examinările personale ale fiinţei sale şi cu conflictele interioare.
Uneori organizarea casetonată a suprafeţei conferă ritmuri geometrice, unde convenţiile de limbaj ivite din utilizarea liniaturii firului în diferite moduri de redare vin să structureze spaţiul la modul riguros. Alteori, exactitatea formulelor vizuale este înlocuită cu o plasticitate sinestezică a tisajului, trecând din vizual în tactil, din senzaţia optică, în impactul dat de asprimea firului ori de asperităţile abia perceptibile în tapiserie sau broderie.
Asamblarea unor suprafeţe şi structuri variate în cadrul aceleiaşi lucrări denotă o evidentă picturalitate susţinută prin tehnică. Realizarea de noduri, răsucirea firului, prezenţa ciucurilor, a firelor răsfirate, a ochiurilor şi suprafeţelor plane, alternate cu reliefuri discrete sau mai pronunţate, contrapunctează împletiturile diverse, miţele ieşite din metamorfoza lucrării întretăiată de orizontale şi verticale, cu linii grafiate cu măiestrie. Traseele firelor, imprimând mişcare şi dinamism, se alătură ductului, care sugerează câmpului imaginii fluiditate sau armonie şi ordine. Spiralele rezultate din dispunerea în cercuri concentrice a liniilor materialului indică ritmul evolutiv şi expansiv al structurii subordonate plasticităţii. Rezultată din cromatica griurilor încălzite de dominanta tonalităţilor de ocru, cu accente de negru, ce contrapunctează alte delicate nuanţări creând, prin alăturare, o dinamică a suprafeţei, expresia finală a tapiseriei lui Nicolae Zîmbroianu va restitui raportul dintre stratificările materialului, montajele dintre cilindri şi planuri, tendinţa de spaţialitate.
Munca laborioasă este evidentă şi în broderia inspirată din manuscrisele medievale. Cochetăria tonurilor şi complexitatea realizării planurilor, cu acuitatea unui caligraf, tinde spre o eleganţă a cusăturii. Primează şi aici spaţiile aerate, vibrate de urma acului. Astfel figura umană laică se alătură celei mistice, prin recursul la vechea imagine a cărţilor miniate. Inclusiv piesele reprezentând cruci poartă cu ele aerul picturii bizantine, în reţinerea sobră a desenului impunând intretăierea celor două axe şi în maestuozitatea catifelată a tonurilor de roşu, carmin şi ocru.
Dorinţa lui Nicolae Zîmbroianu de a descoperi spaţiul prin potenţarea sistemului fibrilar în geometrii care se descompun, dar se reaşează în componentele instalaţiei ca preocupare structurală, lăsând la vedere alăturarea organică a unor semne prin folosirea principiile artei decorative şi prin recursul la un mod de figurare ce merge dinspre analitic spre formula eliptică a reprezentării, nu determină decât o fericită accentuare a potenţelor tehnice ale artistului, aşezate în marca atât de înşelătoare a esteticului. Aşa se întâmplă în cazul redării figurii umane. Repetitivitatea capetelor, expresie a simetriei şi tensiunii compoziţionale în apetenţa de aplecarea spre amănunt, vine să aducă în discuţie antiteza acestei reprezentări, sinteza. Sugestia elementelor faciale este realizată printr-o expresivă grafiere succintă a nasului, gurii şi ochilor. Chipurile sunt în trasformare continuă datorită puterii de modelare a firelor. Acest tip de metamorfoză este continuat prin devenirea specifică germinaţiei şi prin intermediul focului, care nu este distructiv, ci are puterea de a preface lumea, transformând-o într-un loc benefic şi pozitiv. Deasemeni, trăirile umane şi nesfârşitele faţete ale lumii se alătură semnelor sferei şi cercului, structuri ale perfecţiunii, completând registrul întrebărilor despre existenţă pe care Nicolae Zîmbroianu şi le adresează în primul rând lui. În tridimensional, recursul la simbolistica piramidei suspendate, structurată astfel încât să fie evidentă apariţia ei în urma unui calcul matematic, înglobează în viziunea filosofică a lui Nicolae Zîmbroianu spiritul raţional, care totuşi levitează în căutarea deşertăciunii. Halourile atmosferei încercând să unifice prin efectele tehnice diseminarea dintre culori şi forme, dintre eternul eter şi materia grea, palpabilă a lânii, a firelor de sisala, a lemnului şi a combinaţiilor mixte, creează o simbioză între universuri, semne, idei...Ceea ce este interesant în creaţia lui Nicolae Zîmbroianu ţine de modalităţile estetice de exprimare. Dacă doreşte să realizeze o lucrare conceptuală, o face fără probleme, iar dacă vrea să se raporteze la tradiţia figurativă, nimic nu îl împiedică să privească de la distanţă pânza de paianjăn a artei contemporane, şi să îşi exprime gândurile într-un mod original şi uneori, autentic. Munca laborioasă este evidentă şi în broderia inspirată din manuscrisele medievale. Cochetăria tonurilor şi complexitatea realizării planurilor cu acuitatea unui caligraf tinde spre o eleganţă a cusăturii. Primează şi aici spaţiile aerate, vibrate de urma acului. Astfel, figura umană laică se alătură celei mistice, prin recursul la vechea imagine a cărţilor miniate. Inclusiv piesele reprezentând cruci poartă cu ele aerul picturii bizantine în reţinerea sobră a desenului impunând intretăierea celor două axe şi în maiestuozitatea catifelată a tonurilor de roşu, carmin şi ocru.
Dorinţa lui Nicolae Zîmbroianu de a descoperi spaţiul prin potenţarea sistemului fibrilar în geometrii, care se descompun, dar se reaşează în componentele instalaţiei, ca preocupare structurală, lăsând la vedere alăturarea organică a unor semen, prin folosirea principiilor artei decorative şi prin recursul la un mod de figurare ce merge dinspre analitic spre formula eliptică a reprezentării, nu determină decât o fericită accentuare a potenţelor tehnice ale artistului, aşezate în marca atât de înşelătoare a esteticului. Aşa se întâmplă în cazul redării figurii umane. Repetitivitatea capetelor, expresie a simetriei şi tensiunii compoziţionale în aplecarea spre amănunt, vine să aducă în discuţie antiteza acestei reprezentări, sinteza. Sugestia elementelor faciale este realizată printr-o expresivă grafiere succintă a nasului, gurii şi ochilor. Chipurile sunt în trasformare continuă, datorită puterii de modelare a firelor. Acest tip de metamorfoză este continuat prin devenirea specifică germinaţiei şi prin intermediul focului, care nu este distructiv, ci are puterea de a preface lumea, transformând-o într-un loc benefic şi pozitiv. Deasemenea, trăirile umane şi nesfârşitele faţete ale lumii se alătură semnelor sferei şi cercului, structuri ale perfecţiunii, completând registrul întrebărilor despre existenţă pe care Nicolae Zîmbroianu şi le adresează în primul rând lui.
În tridimensional, recursul la simbolistica piramidei suspendate, structurată astfel încât să fie evidentă apariţia ei în urma unui calcul matematic, înglobează în viziunea filosofică a lui Nicolae Zîmbroianu spiritul raţional, care totuşi levitează în căutarea deşertăciunii. Halourile atmosferei încercând să unifice prin efectele tehnice diseminarea dintre culori şi forme, dintre eternul eter şi materia grea, palpabilă a lânii, a firelor de sisala, a lemnului şi a combinaţiilor mixte, creează o simbioză între universuri, semne, idei...
Ceea ce este interesant în creaţia lui Nicolae Zîmbroianu ţine de modalităţile estetice de exprimare. Dacă doreşte să realizeze o lucrare conceptuală, o face fără probleme, iar dacă vrea să se raporteze la tradiţia figurativă, nimic nu îl împiedică să privească de la distanţă pânza de paianjăn a artei contemporane, şi să îşi exprime gândurile într-un mod original şi uneori, autentic.
Ana
Amelia Dincă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu