Lucia Juncu la UArtGallery

Lectura la care ne provoacă arta Luciei Juncu fuzionează cu deplina poezie a imaginii interioare, care o definește pe plasticiană, chiar și la o primă privire asupra tablourile sale, frecventate de tușe ritmice, mai scurte sau mai prelungi, de eseuri cromatice libere, de nevoia de frumusețe absolută, de luciditatea momentului  efemer al gestului artistic. Tendința stilistică rămâne antrenată de parafrazări moderne ale aplicării pastei, conduse în interioritatea vocației sale pentru culoare, pentru pasajul ritmat de tușe vibrante, alăturate, construind un discurs vizual caracterizat de vitalitate, de proaspete revărsări de culoare, metamorfozate într-un figurativ pe care îl recunoaștem, uneori mai pronunțat și mai direct prin mesaj, alteori încărcat de sugestii. Pendulând între repere ale realului și o mai relaxată interpretare a lor, Lucia Juncu are o pensulație diferențiată, mărturisindu-ne preocuparea pentru expresia și plasticitatea opțiunilor sale. 

Panoramarea naturii în ample perspective ori descrierea ei în cadre selectate pentru pitorescul unui amănunt relevant prin caracterele lui plastice, surprind disponibilitățile avute de Lucia Juncu pentru lirismul imaginii, pentru coeziunea dintre elementele selectate din ambianța existențială și mijloacele tehnice.  Capacitatea de transfigurare a unor subiecte, sugestivitatea luminii și umbrei, redată prin intensități cromatice, posesoare ale unor potențe expresive de impact, tensiunile rezultate din alăturări ritmice ale trăsăturilor de penel, valorifică resursele pictoriței în zona  structurării compoziției conform unei coerențe lăuntrice a trăirilor, pe care le descoperim în naturi statice, peisaje, portrete compoziționale. Indiferent de tehnica abordată, remarcăm un sentiment de afecțiune al artistei pentru tot ceea ce înseamnă simplitate și frumusețe, o aplecare spre profunzimea analizei temelor selectate, chiar dacă expresia tușei este mai gestuală sau mai reținută, mai directă ori mai sugestivă. Crochiurile alb-negru sau policrome o apropie pe Lucia Juncu de ființa umană, de diferite tipologii evocate printr-o cercetare atentă a figurii descrisă în planuri, liniaturi și pete de culoare prin intermediul cărora se apropie de model, identificându-i nu numai aspectul exterior, ci și anumite trăsături ale interiorului, ce transpar în privire și  zâmbet ori în crisparea mușchilor faciali. Linia devine uneori o scriitură, alteori o frământare, câteodată rămânând adiacentă suprafețelor colorate intens. Priviri scrutătoare sau pline de bucurie, se alătură unor personaje încrezătoare ori dominate de un aer melancolic. O tentă pronunțată de picturalitate o detectăm în pasteluri, un ecou al rezolvărilor compoziționale de pe pânză. Aici, Lucia Juncu nu este constrânsă de nimic pentru a-și mărturisi plăcerea de a se apropia de o expresie plastică ce îi permite jocuri formale și cromatice apropiate din când în când abstractului, păstrând doar câteva conture ale punctelor de plecare, în care identificăm imagini recognoscibile. Inclusiv în acuarelele cu translucidități și diluții rafinate, a căror sursă cunoaște o stilizare atentă, o regăsim pe Lucia Juncu, artista clasică prin tematică, dar modernă prin stil.

Ana Amelia Dincă,

critic de artă

Salonul de iarnă, 2017, Prefectura Călărași

Expozanții Salonului de iarnă 2017 a reunit lucrări inspirate de anotimpul hibernal, dar și de amintirea verii, alături de autoportrete și flori. Jimmy Stănescu, un împătimit al imaginilor orașului său, redă în tușe elaborate și tonuri luminoase și în acril pe pânză, cartiere mărginașe ale Călărașilor, într-o expresivitate evocând capacitatea sa de a crea cadre vizuale clare, ușor de cuprins cu privirea. Codrin Cârdu, mai direct în exprimare, induce pe suprafața bidimensională sentimentele sale directe în raport cu motivul pictural. Pentru acesta, aspectele naturii dobândesc romantism, poezie, melancolie în violeturi, alburi și griuri. Desenul în creion reprezentând portretul lui Dan Alexa, aparține lui Victor Grigore pentru care linia cu posibilitățile ei expresive rămâne una dintre direcțiile de interes ale artistului, cu ajutorul ei, definind trăsături faciale ale modelului.  Malurile Borcei au constituit întotdeauna un punct de plecare pentru pictura lui Silviu Ioan Soare. Un detaliu din acest peisaj, cu variate nuanțe de verde în coronamentele copacilor ce mărginesc apa, este subiectul lucrării expune la Salonul de iarnă. Pentru Maria Măncianu Bogatu propriul chip are plasticități variate, suprafețe picturale obținute din materia pastelului și alternanțe de efecte venite din intensitățile de culoare transpuse cu știință. Cîrstina de la Studina își menține viziunea în ceea ce privește tușa picturală așezată într-un câmp decorativ, contrastele de galben și albastru descriind flori, evidențiate de efecte de ecleraje. Autoportretul în cafea al doamnei Rodica Iacob are laviuri delicate, transparențe și o plasticitate vizibilă datorată aplicării nuanței de maro. Această tehnică a mai fost folosită de pictoriță și în naturile statice. Și Dorin Manea, în aceleași delicate diluții, contrastând cu intensități cromatice, prezintă publicului peisaje dominate de planuri sintetice, de spații largi și perspective inspirate din geografia sudului unde domină întinderea apei și a câmpiei.  Pentru Petronela Milea detaliul unui zid cu o ușă arhaică de lemn peste care plantele au crescut nestingherite, demonstrează acuitatea observației asupra unor detalii din imediata apropiere a pictoriței, care de această dată își restructurează imaginea, păstrată de regulă în zona vederilor de ansamblu. Crinul imperial este motivul vegetal asupra căruia s-a oprit penelul Aurei Giurcă, cea care iubește florile și rafinatele lor degradeuri, inspirând-o în reevaluarea corolelor așezate în plină pagină. Lumina colorată face parte din preocupările plastice ale lui Cornel Ursu, peisagist care își elaborează compozițiile în mod echilibrat, dozând elementele structurale ale lucrării prin folosirea unor criterii clasice. Tablourile lui Cornel Ursu redau vederi concrete ale citadinului, peste care intervine cu stilizări la nivelul amănuntelor. Pe linia modernă a transpunerii petei de culoare merge Noni Ștefănescu, florile pictate amintind de maniera lui Ștefan Luchian, sunt etalate în frumoase rame vechi, care le evidențiază cromatic aducând în prin plan tonalități calde, pure, de o frumusețe cuceritoare. Vlad Stănescu, cel mai tânăr expozant, evocă în cărbune și tuș figura unui muzician, denotând o apetență sporită pentru domeniul graficii. Alternanța dintre plin și gol se remarcă alături de ductul ritmat al liniei. Aceștia sunt artiștii prezenți pe simezele Salonului de iarnă de la Prefectura Călărași, profesioniști și autodidacți, pentru care arta a devenit o parte existențială importantă, onorând fiecare manifestare artistică, desfășurată în orașul Călărași.

Ana Amelia Dincă,

curatorul expoziției