Carmen Văideanu la 2Art, expoziția Congruențe, alături de Silviu Ioan Soare

-vernisaj miercuri, 21 februarie 2018, ora 18,00-

Pictura doamnei Carmen Văideanu reflectă expresia luminii și a bucuriei de a o detecta în corolele florilor sau în încrengăturile acestora, fără să ignore zona sensibilă a obiectului  arhaic. Culorile sunt extrem de delicate, momentele zilei care au influențat din punct de vedere al eclerajului aceste frumoase compoziții , lăsând la vedere delicatețea îmbinării structurilor compoziționale cu o estetică a deschisurilor, induse de nuanțe pastelate, devenite uneori o discretă atingere a pânzei, alteori invocând tensiuni în accentuarea tonalităților și formelor figurative. 

Dacă centrul de interes se axează pe elemente care fac deliciul microcosmosului artistei, constituind recuzita de atelier, componentele adiacente sunt de factură stilistică în naturile statice cu flori si vase ceramice. În peisaje, anumite cadre citadine domină spațiul bidimensional, discrete trasee formale creând senzația de echilibru, liniște, stabilitate… 

Din expunere nu lipsește nici subiectul aviar, lucrările fiind potolite și surdinizate în tratarea cromatică, ceea ce conferă un rafinament alăturat câteodată unor grizări distinse și unor puternice pete de culoare, sporind expresivitatea imaginilor.

Carmen Văideanu își ordonează obiectele naturilor statice, astfel încât, forma unui vas de lut sau tonalitățile florilor să se pună în evidențä reciproc, fără a aglomera imaginea, ci lăsând spații aerate, dematerializând orice surplus, care ar putea împiedica deosebita plasticitate, căutată necontenit de pictoriță. Prin suprapuneri de culoare, pline de delicatețe, aceasta reușește să imprime lucrărilor sale un colorit demn de remarcat. 

Lumina colorată, pastelată și griurile așternute cu parcimonie, dar după criterii cromatologice, instituie în tablourile sale un scenariu inedit, dezvăluind ipostaze ale căutării frumosului. Modul armonic de structurare, ivit din echilibru și efecte statice, combinate cu trăsături dinamice de penel, determină apariția unor conexiuni între planul apropiat al imaginii și registrul perspectival ori tratat plat, sau între culori cu tonalități catifelate, cucerindu_ne în prim planul lucrării.

Atunci când sub incidența penelului säu intră un studiu de drapaj peste care, câteva fructe sunt redate cu maximă picturalitate, Carmen Văideanu ne arată măiestria valorărilor cromatice ,prezente în diluții și intensități de culoare. Dar legătura dintre interior și lumea exterioară se stabilește prin intermediul ferestrei atelierului, pe care uneori așează o vază cu flori, alteori pătrunzând direct în atmosfera citadinului, percepută ca arhitectură și vegetație, aceasta fiind detectată din ambientul microcosmosul personal. 

Contrastul simultan și tonuri suficient de diferențiate în atmosfera și delicatețea tablourilor, se alătură echilibrului maselor, alternanțelor care nu implică tensiuni prin preferința artistei de a concepe elementele pe rotunjimi, cu excepția abordării structurilor care necesită linii drepte și unghiuri, cum ar fi arhitecturile. 

Corelarea întregului cu părțile prin alăturarea sintezei planurilor cu linia sigură descriind conturul exoticelor bufnițe, posesoare ale efectului de picturalitate în maniera tehnică a pastelului arată cum experiența sa de lucru se subordonează temei plastice. Violet aprins, oranj epatant, roșu intens, ocruri și albastru deschis, condus spre variate griuri sunt pensulate în combinații ce prezintă reminiscențe din estetica lui Pierre Bonnard.

Ana Amelia Dincă 

Centenarul marii UNIRI în viziunea artiștilor Filialei U.A.P.Slobozia-Ialomița

Sărbătorirea Centenarului Marii Uniri este omagiată de artiștii plastici din Câmpia Bărăganului printr-o amplă expoziție în cadrul căreia, fiecare dintre aceștia evocă anului 1918 prin anumite simboluri sau prin reprezentări figurative, ce amintesc personaje istorice ale timpului, implicate direct în momentul de care astăzi ne amintim. Nicolae Croitoru Capbun, prin gestualismul său pictural, ne vorbește despre ideea de geneză, pe când Olimpia Petrescu relevă simboluri de referință ale regalității și stemele Tărilor Române, într-un desen cu linii fragile, foarte delicate. Într-un stil expresionist, Roxana Căluță ipostaziază drapelul României în bătaia vântului, petele culorilor primare fiind întretăiate de ritmica unor traiectorii puternice, făcând trecerea spre compoziția analitică și delicată a  Mariei Unțanu, în tehnica stippling, care o aduce în prim plan pe Regina Maria, urmând ca Dorina Ichim să ipostazieze speranța unei tinere căreia România Mare îi va aduce un viitor luminos. În tușe dinamice, dense, aplicate în nuanțe armonice, George Petre realizează o interpretare plastică modernă a figurii Reginei Maria, iar Cornelia Camelia Ion subliniază elementele costumului popular românesc, cu decorații tradiționale. Din nou apare figura  Reginei Maria încoronată, cu buchetul de crini la piept în tabloul Mariei Ionescu, într-un stil liber, Lavinia Rădulescu asimilând în  contextul credinței ortodoxe, dorința de unire a românilor.  Decorativismul cromatic și formal al Vioricăi Petre, în tente cu sclipiri de briliant,redă imaginea de zeiță a Reginei Maria, alăturată, în altă lucrare, de personalitățile istorice implicate direct în evenimentul crucial al unirii. Pictorița Simona Pascale aduce speranța în viziunea sa liric-expresionistă, Marcela Smeianu  arătând entuziasmul popular, pe când Silviu Ioan Soare consideră că vulturul cu semnul creștin al crucii încorporează, ca mesaj, data de 1 decembrie 1918. Gheorghe Petre rememorează două nume importante ale momentului, Alexandru Vaida-Voievod și Ion I.C.Brătianu, în tușe descriptive, stilizate, pe alt palier interpretativ înscriindu-se Simona Buzoianu Lepădătescu, ce reiterează personajele anonime din mulțime,  reprezentând vârstele și dorințele omului de mai bine. Sculptura monumentală a plasticianului Gabriel Manole sugerează evoluția prin axul de factură etnologică și figura crucială a Unirii, prin statuia ecvestră a lui Ferdinand.  Inscripția și tenta filosofică este adusă în discuție de Costin Pătru, în stilul grafic care îl caracterizează, punând Unirea sub semnul incertitudinii- „Incotro?” Corneliu Ratcu simbolizează, într-o modalitate plastică sintetică , pe Regina Maria și pe Ion I. C. Brătianu, Loredana Găină se axează pe conceptul de devenire, iar Vasile Aionesei expune portretele lui Ferdinand I al României și al Regina Maria, redați din profil, cu datele particulare, surprinse într-o atitudine oficială și în nota sa de portretist.

Ana Amelia Dincă

Grigore Stan, Treceri prin locuri și timpuri, expoziție organizată și prezentată de Mimi Necula, Biblioteca Academiei Române

Expoziția Treceri prin locuri și timpuri a pictorului Grigore Stan, a adus în fața iubitorilor de frumos, peisaje și flori, care corespund sensibilității artistului pentru lumea vegetală și existențială. Pornind de la realitatea figurativă, de la locurile cunoscute ori străbătute, Grigore Stan așează pe pânză, pitorescul lumii rurale și citadine, elemente arhaice și detalii ale unor obiecte arhetipale, care au un efect vizual surprinzător prin însăși structura lor. Arhitectura bisericilor noastre medievale este relevată în compoziții unde îmbină desenul riguros cu nuanțele expresive, lăsând privitorul să descopere liniile drepte ale lăcașelor de cult, plastica fațadelor, turlele elansate pe verticală. Frumoasa lor decorație dă prioritate ambientului natural, care contribuie la evidențierea petelor de culoare, amplificând contrastarea planurilor compozițiilor sale. Casele arhaice, cu lumina lor grizatä, posesoare ale unor vibrații rezultate din tușe fine și din pensulație, sunt armonizate ca subiect plastic cu ansamblul operei pictorului, născută din pasiune și din dragoste pentru ceea ce este peren în zonele rurale ale spațului românesc. Expresivitatea este redată prin simetrie, echilibru, acorduri cromatice și proporții, iar centrul de interes se axează pe subiectul selectat de artist, așezat în plină pagină frontal sau abordat din unghiuri ce impun o anumită implicare perspectivală a imaginii. Valorarea albului și albastrului, folosirea oranjului, ocrului și galbenului, conferă un rafinament acestor lucrări pictate cu sufletul. Grigore Stan pune ordine în elementele de limbaj plastic pe care le folosește, echilibrul maselor de culoare, construcțiile delicate de forme, subansamblurile cromatice integrând osmotic în tablouri admirația pictorului pentru microcosmosul în care trăiește. Asimilând experiența modernă, lucrările lui Grigore Stan definesc durabilul, simbolul, emoția, sfârșind într_o tentă lirică, specifică demersului plastic personal.

Ana Amelia Dincă