Centenarul marii UNIRI în viziunea artiștilor Filialei U.A.P.Slobozia-Ialomița

Sărbătorirea Centenarului Marii Uniri este omagiată de artiștii plastici din Câmpia Bărăganului printr-o amplă expoziție în cadrul căreia, fiecare dintre aceștia evocă anului 1918 prin anumite simboluri sau prin reprezentări figurative, ce amintesc personaje istorice ale timpului, implicate direct în momentul de care astăzi ne amintim. Nicolae Croitoru Capbun, prin gestualismul său pictural, ne vorbește despre ideea de geneză, pe când Olimpia Petrescu relevă simboluri de referință ale regalității și stemele Tărilor Române, într-un desen cu linii fragile, foarte delicate. Într-un stil expresionist, Roxana Căluță ipostaziază drapelul României în bătaia vântului, petele culorilor primare fiind întretăiate de ritmica unor traiectorii puternice, făcând trecerea spre compoziția analitică și delicată a  Mariei Unțanu, în tehnica stippling, care o aduce în prim plan pe Regina Maria, urmând ca Dorina Ichim să ipostazieze speranța unei tinere căreia România Mare îi va aduce un viitor luminos. În tușe dinamice, dense, aplicate în nuanțe armonice, George Petre realizează o interpretare plastică modernă a figurii Reginei Maria, iar Cornelia Camelia Ion subliniază elementele costumului popular românesc, cu decorații tradiționale. Din nou apare figura  Reginei Maria încoronată, cu buchetul de crini la piept în tabloul Mariei Ionescu, într-un stil liber, Lavinia Rădulescu asimilând în  contextul credinței ortodoxe, dorința de unire a românilor.  Decorativismul cromatic și formal al Vioricăi Petre, în tente cu sclipiri de briliant,redă imaginea de zeiță a Reginei Maria, alăturată, în altă lucrare, de personalitățile istorice implicate direct în evenimentul crucial al unirii. Pictorița Simona Pascale aduce speranța în viziunea sa liric-expresionistă, Marcela Smeianu  arătând entuziasmul popular, pe când Silviu Ioan Soare consideră că vulturul cu semnul creștin al crucii încorporează, ca mesaj, data de 1 decembrie 1918. Gheorghe Petre rememorează două nume importante ale momentului, Alexandru Vaida-Voievod și Ion I.C.Brătianu, în tușe descriptive, stilizate, pe alt palier interpretativ înscriindu-se Simona Buzoianu Lepădătescu, ce reiterează personajele anonime din mulțime,  reprezentând vârstele și dorințele omului de mai bine. Sculptura monumentală a plasticianului Gabriel Manole sugerează evoluția prin axul de factură etnologică și figura crucială a Unirii, prin statuia ecvestră a lui Ferdinand.  Inscripția și tenta filosofică este adusă în discuție de Costin Pătru, în stilul grafic care îl caracterizează, punând Unirea sub semnul incertitudinii- „Incotro?” Corneliu Ratcu simbolizează, într-o modalitate plastică sintetică , pe Regina Maria și pe Ion I. C. Brătianu, Loredana Găină se axează pe conceptul de devenire, iar Vasile Aionesei expune portretele lui Ferdinand I al României și al Regina Maria, redați din profil, cu datele particulare, surprinse într-o atitudine oficială și în nota sa de portretist.

Ana Amelia Dincă