Expoziție semnată de artiștii Cîrstina de la Studina, Silviu Ioan Soare, Laurențiu Dimișcă: „Poveste fără sfârșit”, la Galeria 2Art a Primăriei Sectorului 2 din București

Cîrstina de la Studina nu se dezice de frumusețea lumii, din contră, între elementele ciclice ale vieții, între zbuciumul inerent ființei umane, acesta introduce energia florilor  dătătoare de armonie universală, apoi apa, pământul și aerul,  care sunt relaționate cu prezența divinității în arealul artistului, în toate acestea, redescoperind sinele, adevărul, binele, în abordări unde domină subiectul plastic, apropiat ca abordare de expresionismul abstract. Dominat de esențe filosofice existențiale, discursul său vizual este coerent, cu toate că lucrările aparțin unor perioade diferite de creație. Prezentarea acestora în expoziție urmează un traseu în care recurența anotimpurilor, trecerea zilelor, nu afectează cu nimic frumusețea lumii, chiar dacă destinul uman în civilizația urbană contemporană este supus incertitudinii, așa cum ne mărturisește simbolistica tablourilor „Năvodul vieții”,  „Cărari vitrate”, „Bucureștii. Același și mereu altfel”.

Noua figurație bidimensională, pe care Laurențiu Dimișcă o propune lumii artei, în stilul care îi definește viziunea, -cunoscut sub numele de Outsider, cu surse în arta brută-, se remarcă prin caracterul său ludic, aparența acestui joc plastic cu grafii labirintice și o cromatică vivantă, cu structuri compoziționale analitice, creând registre formate din simboluri și din chipuri umane stilizate, bine articulate în câmpul imaginii,  care pornesc de la un motiv ideatic relaționat cu iubirea, religia, psihologia sau filosofia. Laurențiu Dimișcă  evocă metamorfozele eului, trăirea lăuntrică, erosul, realizând adevărate puzzle-uri, unde domină abordarea analitică a elementelor de limbaj plastic. Sculptor, ceramist și artist monumentalist totodată, pictorul Laurențiu Dimișcă privește uneori cu umor lumea din jur, reținând în compozițiile grafice anumite ipostaze, a căror concepție stilistică permite unei tendințe mai sintetice de așezare a mijloacelor de expresie, să pună în evidență mesajul și osmozele subiectului.  

Silviu Ioan Soare este prezent cu trei ansambluri de ceramică sculpturală și câteva piese de plastică mică, realizate recent, în a căror estetică urmărește linia curbă, axul vertical de structurare al compoziției  și efectele cromatice, precum și polisarea  desăvârșită a materialului ori vibrația directă a eboșoarelor în argila comună sau gresie. Hanukhia, portretul, unduiosele rotunjimilor feminine, se regăsesc în aceste lucrări, care lasă la vedere preocuparea artistului pentru experimentarea formelor moderne și căldura materialului. De remarcat este nota cromatică naturală a texturii, dar și tentele de picturalitate, căutate de artistul pentru care ecoul afectiv, starea emoțională și sinteza subiectului abordat se constituie în repere creatoare. Compozițiile sunt posesoarele unui echilibru clasic, nudurile degajă senzualitate și o frumusețe simplă, primitivă, de la începuturile lumii, iar candelabrele evreiești sunt necesara inserție a spiritualului în universul uman.

Ana Amelia Dincă,

critic de artă