Marcela Smeianu și Silviu Ioan Soare la Galeria de artă „Lumina” din Fetești

Expoziția de pictură semnată de Marcela Smeianu și Silviu Ioan Soare cuprinde lucrări realizate de cei doi artiști în ultimii ani și evocă dragostea lor pentru lumea vegetală și pentru structurile naturale. 

Suprafețele colorate, bogat nuanțate ale tablourilor Marcelei Smeianu pornesc de la o stare interioară, alăturată unei impresii asupra unui cadru din natură, fie că este un peisaj sau un detaliu,  ori elemente florale reevaluate cu mijloacele picturii. Păstrat în tonalități potolite, registrul cromatic redă lumea pitorească a câmpiei, vegetația ei exotică și neașteptat de frumoasă prin pete de culori și linii, interpretate de artistă cu atenție sporită pentru subiectul plastic, pentru expresivități create special în scopul accentuării anumitor amănunte, care definesc structura selectată. 
Chiar dacă pictura Marcelei Smeianu este supusă emoției directe în fața naturii, aceasta are și o doză de rațiune în construirea imaginilor, prin regulile compoziționale pe care le descoperim. Într-o tușă mai liberă în ultimul timp, cu ajutorul căreia se desprinde de rigurozitatea desenului, fără a se îndepărta de figurativ, pictorița încearcă alt tip de experimente plastice, evidențiind continua evoluție și dorință de varietate stilistică, în unitatea tematică specifică lucrărilor de până acum. 

Silviu Ioan Soare are o tușă și o pată de culoare mai apropiate de gestual, compozițiile sale florale punând accent pe osmozele create de lumină pe suprafața tulpinelor și petalelor, aranjate astfel încât să se desfășoare pe întreaga suprafață a pânză și să dea impresia existenței unor zone abisale, ivite din violeturi reci alăturate albului și din repetarea trăsăturilor de penel, ce permit crearea unei mișcări interioare a imaginii. Stridențe cromatice, așezate lângă aplatizări tonale, reliefează o anumită tensiune, inserată de artist prin discrete trasee coloristice.

Trăirea plastică de factură expresionistă se suprapune unei abstracții cromatice, unde citim spontaneitatea și căutarea varietății expresiei. Linii întrețesute se ivesc pe alocuri, dând impresia unei atitudini grafice, necesară plasticizării suprafeței, ce abundă de spații acoperite de tonuri ce se exaltă reciproc.  

Un discurs vizual care ne proiectează spiritul spre o latură poetică, spre liric, cu o implicare mai pronunțată a picturalului, sunt cuvintele care ne apropie de pictura lui Silviu Ioan Soare.

Ana Amelia Dincă