Expoziție Gheorghe Mosorescu, „Adieri”-pastel

-Galeria „Gheorghe Naum” a Muzeului Brăilei „Carol I”-

Adierea este parfumul unor vremuri și al unor lumi, al unor locuri, lucruri și amintiri, mărturisite acum de Gheorghe Mosorescu, cel care desăvârșește o experiență aproape mistică prin privirea contemplativă asupra peisajului, care respiră prin porii și prin toată ființa sa, parte integrantă a aceastei naturi. Lucrările în pastel vorbesc despre singurătatea omului și despre nevoia lui de dumnezeire, despre dorința de căutare și descoperire a frumosului. Artistul nu privește peisajul din perspectiva unui exilat, acesta aflându-se chiar în centrul universului vegetal, căruia îi venerează potențele lui senzitive. Scrutând cu privirea și cu mijloacele artei sale succesiunea de planuri ale reliefului și oprindu-se în profunzimea cerului sau în spațiile umbroase ale crengilor, apei ori munților, artistul nu permite opturarea câmpului imagistic, care devine infinit și misterios, irepetabil datorită instantaneității lui, scenografiei compoziționale, senzației eternului și dimensiunii sale imanente. Deseori pictorul consemnează frontal un decupaj pitoresc aflat în orizontul imediat al ochiului său, lăsând analogiile estetice cu pastelul literar în ceea ce privește eul liric să se facă simțite și să reconstruiască stări de beatitudine. Și privirile panoramice surprind momente ale zilelor de vară, când vegetația se află în gloria ei, relevând refugii ale naturii umbroase, dar și ascunzișuri aureolate de un puternic și cald ecleraj diurn, devenit difuz spre apusul soarelui. Vederi din mijlocul crengilor luxuriante sau de la baza tulpinilor arborilor, din poieni descriind splendoarea unor spații paradisiace, a întinderilor de apă murmurând ori așteptând blânde succesiunea zilei și a nopții. Astfel ne apar lucrările create pe parcursul a două decenii de artistul brăilean. Între anii 1997-2018, Gheorghe Mosorescu a surprins aspecte diverse ale unor cadre ale naturii, cărora le-a imprimat o accentuată picturalitate, permisă de tehnica pastelului, într-o abordare incluzând ritmul divizionismului impresionist și deopotrivă expresia plastică, potențată de un număr de elemente reduse, dispuse clar, tratate cu ingredientele artistice ale desenului compus din structuri figurative, cu descrieri ample ale copacilor, apei și munților, componente vizuale tratate asemeni unor ființe pline de pathos și de mister. Gheorghe Mosorescu adoră fizionomiile naturii și ale peisajului, ce permit un flux cromatic complex și grafii tranșante ori modulate în linii degajate, gestuale ori cu o incidență fermă, făcând să dialogheze plinul și gol în bidimensional și transformând juxtapunerile și contrastele, alternanțele petelor de culoare și ale trăsăturilor de pastel saturat și expresiv aplicate, în unice consonanțe plastice. Toate aceste compoziții sunt definiția spațiului mioritic („Adieri”, „O piatră-martor”, „Culmi blânde în Arieșeni”), dealuri și văi îngemănându-se în aceeași matrice, care te predispune la meditație („Puțină ședere”, „Singurătate”). Copacii au vigoare, sunt monumentali („Lizieră”, „În pădure la Tismana”, „Dispute vegetale”, „Vârste”, „Familie”), iar verticalitatea și grafia lor sunt ponderate de liniile curbe ale dealurilor ori de reflexul în apă, evocând vederea în oglindă și jocul de verticale, imprimând prin repetitivitate, ritmuri și tensiuni ale imaginii. Pictura în „plein-air” rămâne o permanentă provocare pentru Gheorghe Mosorescu, varietatea eclerajelor și implicit a efectelor calorice, surprinderea atmosferei și pitorescului unor priveliști pe unde artistul a călătorit, conferind varietate compozițională în datele stilului său de a lucra în pastel. Ilganii de Sus, Blasova, Hărman, zona Lotrului, Sighișoara, Balta Brăilei și a Dunării, Mălăieștii, Dumbrava Sibiului concurează cu Balcicul, cu Munții Tatra, cu Brațul Măcin și cu Semenicul, într-un spectacol al geografiilor, care se întrec în inedit, armonie plastică și diversitate compozițională. Expoziția „Adieri” cuprinde și lucrări reprezentând peisaje citadine sau rurale și flori, cu o expresivitate aparte, ce apar episodic în derularea simezei, reconfortând discursul peisagistic al panotării, vorbind și acestea despre calitățile de desenator ale artistului, demonstrate și pictură.

Ana Amelia Dincă