Re-Conectare”, expoziție Rodica Benintendi, Muzeul Literaturii Române, luni, 16 martie, ora 19,00
Respingerea modelelor comportamentale abuzive face parte din conceptul de pornire al expoziției „Re-Conectare”, semnată de Rodica Benintendi. Pictura sa este un protest împotriva agresiunii asupra femeii, cu o trimitere profundă spre ideea de eliberare din limitele introvertirii și ale traumelor psihice, care determină închiderea în sine a ființei, în urma unor constrângeri inadecvate statului de om. Pledând împotriva violenței domestice, artista respinge ideea de superioritate fizică, afirmându-și puterea sa interioară, delicatețea și spiritul solar, printr-un colorit vivant și epatant, dar și printr-un mesaj implicit. Comportamentele distructive sunt înlăturate de artista, din a cărei pictură deducem faptul că frumusețea, iubirea și binele sunt cele care ar trebui să domine lumea, iar frustrarea, care se transformă în brutalitate, să fie înlocuită de infinitele fațete ale frumosului. Trăind într-o lume unde conotațiile fărădelegilor merg până la cruzime, de la brutalitate ajungându-se la crime și războaie, plasticiana redă complexitatea uneori imperceptibilă a confruntărilor dintre femeie și lumea din jurul său, fiind nevoită să anulează afirmarea imperativă a sublimului. Însă, în dorința de a fi ea însăși,
Rodica Benintendi nu renunță la visul de a fi fericită într-o lume disonantă, reducând tensiunile din jurul său, de la nivel biologic, psihologic și social, prin gestul lipsit de constrângeri, permis de mijloacele picturii. Aceasta se îndepărtează de stare negativă a contemporaneității sale, îndemnându-ne să ne apropiem de natură în toată complexitatea sa, înțelegând aici asocierea ditre energiile terestre și cele cosmice, liantul dintre cele două dimensiuni fiind noi înșine, prin capacitate de a da sens existenței, de a modifica în bine fiecare zi, prin credința în adevăr și într- un principiu superior dominant.
Un dintre lucrările doamnei Rodica Benintendi se numește „Per aspera ad astra” (pe căi anevoioase se ajunge la stele), expresie ce apare în versetul 437 al tragediei „Hercule furios” de Seneca, semnificând efortul care trebuie depus de noi, pentru a atinge idealul. Imaginea reprezintă un personaj feminin dominant, sub forma unei victorii cu aripile deschise, acoperind și protejând sufletul delicat al femeii și feminitatea însăși. Aceste atribute ale sufletului sunt codate, pentru că nu orice muritor are acces la purificarea deplină a spiritului, cea care facilitează calea spre autocunoaștere și autodefinire. Tânăra întruchipând o zeitate care cuprinde lumea cu aripile sale extinse pe întreaga suprafață a pânzei, este plasată asemenea unei cruci, echilibrând compoziția și armonizând cromatic contrastele care animă spațiul bidimensional. Sistemul de semne convenționale atașate fondului ne ghidează spre descifrarea lăuntricului artistei, o destinație vizibilă, dar totuși inaccesibilă. Perfecțiunea lumii este sugerată de personajele feminine, aflate sub protecția unei aripi, corespunzând celor șapte planete și celor șapte zile ale săptămânii, Rodica Benintendi asimilând viața cotidiană imperfectă cu zona astrală a destinului , care ne ajută să ne desăvârșim. Acest fel de plenitudine se subsumează în
corespondentul masculin/feminin, relevat într-o frumoasă compoziție, unde picturalul se alătură decorativului. Aceasta pare a fi un autoportret în care artista se dezvăluie ca o entitate extrem de ancorată în puterea sa de a-și depăși condiția, de a fi în comuniune cu sinele și cu universul. Portretul bust al unei tinere, în atitudine de orantă, cu brațele ridicate la cer, întâmpinate de mâinile unei forțe supranaturale, evocă transcendența și prin aceasta, drumul spre descoperirea libertății. O stare de trăire spirituală, recurentă în pictura Rodicăi Benintendi, lizibilă în modalitățile de interpretare a ochilor deschiși, înfruntând lumea, lăsând somnul interior și meditația să releve starea de căutare a eului, de comunicare cu puterea universală la care artista se re-conectează energetic, ori de câte ori simte nevoia unei noi punți spirituale. Acest tip de introspecție nu este aleatoriu. Experiența și întâmplările existențiale au determinat-o să înlăture răul și să caute modalități de a redeveni ea însăși, pictura și mesajul demersului ei, fiind zonele de terapie prin intermediul cărora gândirea sa, concomitent cu trupul, renaște întinzându-și tentaculele dincolo de limitele obișnuite. Aceste idei sunt susținute de figurarea unei amulete, sub forma crucii egiptene, reprezentare a nemuririi, deseori văzută în mâinile faraonilor. Delicate nuanțe de albastru, cu accente de roșu, amintind fluxul sanguin și viața, sunt dispuse sub forma moleculelor, descriind câmpuri decorative și înlănțuirea elementelor lumii. Pendulând între Yin și Yang, în statornicirea unei jumătăți ideale, care să o completeze și să –i dea impulsul unității absolute, pictorița, prin forța sa interioară, lasă în urmă suflul negativ al viețuirii, puterea minții sale transgresând pozitive spații imaginare. Această descătușare apare și în alte lucrări ample, presărate cu încrengături vegetale și siluete supuse unui timp anacronic. Nelipsită este marea și teritoriile multiplicate și suprapuse, adâncimile lunecoase și neștiute ale apei, ce ascund tainele de nepătruns prin a căror sugestie Rodica Benintendi amintește fragilitatea și delicatețea femeii, caracteristici care, deși opozabile durității altor forțe, pot face oricând o alianță cu acestea, readucând în noi starea de beatitudine și splendoare. Concluzionând, artista pledează pentru valorile reale ale existenței, pentru lumina fermecătoare a fiecărei clipe, din care violența, în toate formele ei, trebuie definitiv eliminată.
Ana Amelia Dincă,
critic de artă
Rodica Benintendi nu renunță la visul de a fi fericită într-o lume disonantă, reducând tensiunile din jurul său, de la nivel biologic, psihologic și social, prin gestul lipsit de constrângeri, permis de mijloacele picturii. Aceasta se îndepărtează de stare negativă a contemporaneității sale, îndemnându-ne să ne apropiem de natură în toată complexitatea sa, înțelegând aici asocierea ditre energiile terestre și cele cosmice, liantul dintre cele două dimensiuni fiind noi înșine, prin capacitate de a da sens existenței, de a modifica în bine fiecare zi, prin credința în adevăr și într- un principiu superior dominant.
Un dintre lucrările doamnei Rodica Benintendi se numește „Per aspera ad astra” (pe căi anevoioase se ajunge la stele), expresie ce apare în versetul 437 al tragediei „Hercule furios” de Seneca, semnificând efortul care trebuie depus de noi, pentru a atinge idealul. Imaginea reprezintă un personaj feminin dominant, sub forma unei victorii cu aripile deschise, acoperind și protejând sufletul delicat al femeii și feminitatea însăși. Aceste atribute ale sufletului sunt codate, pentru că nu orice muritor are acces la purificarea deplină a spiritului, cea care facilitează calea spre autocunoaștere și autodefinire. Tânăra întruchipând o zeitate care cuprinde lumea cu aripile sale extinse pe întreaga suprafață a pânzei, este plasată asemenea unei cruci, echilibrând compoziția și armonizând cromatic contrastele care animă spațiul bidimensional. Sistemul de semne convenționale atașate fondului ne ghidează spre descifrarea lăuntricului artistei, o destinație vizibilă, dar totuși inaccesibilă. Perfecțiunea lumii este sugerată de personajele feminine, aflate sub protecția unei aripi, corespunzând celor șapte planete și celor șapte zile ale săptămânii, Rodica Benintendi asimilând viața cotidiană imperfectă cu zona astrală a destinului , care ne ajută să ne desăvârșim. Acest fel de plenitudine se subsumează în
corespondentul masculin/feminin, relevat într-o frumoasă compoziție, unde picturalul se alătură decorativului. Aceasta pare a fi un autoportret în care artista se dezvăluie ca o entitate extrem de ancorată în puterea sa de a-și depăși condiția, de a fi în comuniune cu sinele și cu universul. Portretul bust al unei tinere, în atitudine de orantă, cu brațele ridicate la cer, întâmpinate de mâinile unei forțe supranaturale, evocă transcendența și prin aceasta, drumul spre descoperirea libertății. O stare de trăire spirituală, recurentă în pictura Rodicăi Benintendi, lizibilă în modalitățile de interpretare a ochilor deschiși, înfruntând lumea, lăsând somnul interior și meditația să releve starea de căutare a eului, de comunicare cu puterea universală la care artista se re-conectează energetic, ori de câte ori simte nevoia unei noi punți spirituale. Acest tip de introspecție nu este aleatoriu. Experiența și întâmplările existențiale au determinat-o să înlăture răul și să caute modalități de a redeveni ea însăși, pictura și mesajul demersului ei, fiind zonele de terapie prin intermediul cărora gândirea sa, concomitent cu trupul, renaște întinzându-și tentaculele dincolo de limitele obișnuite. Aceste idei sunt susținute de figurarea unei amulete, sub forma crucii egiptene, reprezentare a nemuririi, deseori văzută în mâinile faraonilor. Delicate nuanțe de albastru, cu accente de roșu, amintind fluxul sanguin și viața, sunt dispuse sub forma moleculelor, descriind câmpuri decorative și înlănțuirea elementelor lumii. Pendulând între Yin și Yang, în statornicirea unei jumătăți ideale, care să o completeze și să –i dea impulsul unității absolute, pictorița, prin forța sa interioară, lasă în urmă suflul negativ al viețuirii, puterea minții sale transgresând pozitive spații imaginare. Această descătușare apare și în alte lucrări ample, presărate cu încrengături vegetale și siluete supuse unui timp anacronic. Nelipsită este marea și teritoriile multiplicate și suprapuse, adâncimile lunecoase și neștiute ale apei, ce ascund tainele de nepătruns prin a căror sugestie Rodica Benintendi amintește fragilitatea și delicatețea femeii, caracteristici care, deși opozabile durității altor forțe, pot face oricând o alianță cu acestea, readucând în noi starea de beatitudine și splendoare. Concluzionând, artista pledează pentru valorile reale ale existenței, pentru lumina fermecătoare a fiecărei clipe, din care violența, în toate formele ei, trebuie definitiv eliminată.
Ana Amelia Dincă,
critic de artă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu