Expoziția „Trei”, Aurel Bulacu la Centrul Artelor Vizuale/ Galeria Căminul Artei/etaj

Aurel Bulacu reformulează anatomia feminină după datele imaginarului, după principiile deconstrucției formei, păstrând reperele corpului, astfel încât să descoperim elementele inițiale proiectului său vizual și sensul libertății absolute, pe care artistul îl relevă în sinteza aflată într-o evoluția firească  a experienței  artistice. În cadrul acestei expresii degajate, de punctare a unui fantastic original,  modern și totodată actual, intruziunea supranaturalului și a inexplicabilului,  camuflează psihismele interioare ale artistului, vizând iraționalul și datele subconștientului. Relația imaginilor cu nașterea lumii, în toate înțelesurile metaforice, cu transformările unei structuri care consolidează și realul, și ficționalul, și mitologicul, ne arată ce poate face percepția unui artist dintr-un subiect care a traversat secolele istoriei artei și care va fi mereu izvor nesecat de interpretări. Fantezia plastică a lui Aurel Bulacu pornește de la raportul masculin/feminin, putere/ascendență, de la dihotomiile cunoaștere/noncunoaștere și vizibil/invizibil.  Între aceste limite, acesta a ajuns în mod firesc la o asemenea abstragere ideatică și plastică , concentrând în datele stilului său un întreg univers poetic, tributar experiențelor sale de om și artist: sparge regulile, ajunge la esență, face posibil ca feminitatea să coabiteze cu estetica urâtului în senzațiile optice de straniu și imprevizibil și cu sublimul în voluptatea trupurilor stilizate. Antitezele sale ne propun un artist emergent, oscilând între gravură și pictură, între dualitatea dintre figurativ și nonfigurativ, fără a produce fisuri stilistice în propriul orizont vizual și fără a încălca repere ale compoziției plastice  prin preluarea și interpretarea unui subiect recurent în istoria artei, pe care Aurel Bulacu îl metamorfozează trecându-l din stadiul său primordial de structură amorfă, cu valențe arhaice, într-o configurație aparținând  tendințelor contemporane.  Iluzia formei și  a lumii, dedublarea eului și construirea unei ordini mentale, în care intenționate incompatibilități biologie devin condiția necesară de armonizare a compoziției, peste care se suprapune intruziunea tensiunii emoționale și aparenta ruptură de datele realității,  face posibil ca fiecare lucrare să pară a materializa conceptul diferit al unei idei legate de feminitate. Unele compoziții au discrete tangențe cu estetica dizgrațiosului, altele cu „primitivismului artei moderne”, o parte dintre acestea având o fantezie imaginativă tributară  sintezei depline a formei, variat tratată în modalitatea destructurării ei de către Aurel Bulacu.

Ana Amelia Dincă