PlayGround, Maria Stoian, Dorina Elixenia Novac și Valentin Baban expun la U Art Gallery

Maria Stoian a studiat pictura la Școala de Artă a Municipiului București cu profesorul Florian Lucan în intervalul 2013-2015, păstrând legătura cu maestrul său și căutând permanent modalități de exprimare prin intermediul cărora să descopere noi repere plastice. O artistă ludică, tot timpul angrenată în cursa perfecțiunii, Maria Stoian a participat la numeroase expoziții de grup alături de colegii de școală, aceste apariții în fața publicului, evidențiind atracția pictoriței pentru portret, pentru psihologia oamenilor din jurul său, din locurile pe care le-a străbătut. 

Portretul rămâne marea sa provocare. Deși portretistă înnăscută, artista cercetează toate ungherele geografiei chipului și caută în permanență stări, atitudini, trăiri, emoții, evocate nu numai pe figurile amprentate cu expresii inedite, dar trecând inclusiv de la studiu academic în zona plasticității moderne, mergând până în pragul caricaturalului. Depășind această zonă și elaborând figurări între direcțiile sacrului și profanului, Maria Stoian susține pictural gestul uman,  ținuta corpului, ambianța de reprezentare, atmosfera de culoare, armătura compozițională, efectele finale. Privind lucrările expuse, detectăm partea ludică a demersului său, pe care îl simțim în fiecare compoziție datorită implicării artistei în traseele  morfologice ale imaginii, prin diferențierea deliberată a structurii tabloului, datorită diseminării neîncetate a formulelor de redare în tematica portretului, fapt ce determină diversitate de expresie, dar și unitate cromatică și stilistică. La un moment dat, Maria Stoian face o incursiune în istoria artei și se oprește asupra Giocondei, interesată fiind de fascinația surâsului ei. Realizând un studiu asupra capodoperei lui Leonardo da Vinci, artista a trasat peste figura acesteia două tușe ample de culoare, plasând astfel compoziția în zona avangardei, mesajul său fiind legat de faptul că, orice  lucrare, pentru a dobândi calități deosebite, trebuie să conțină un anumit mister, care să-i confere valoare, să aibă un punct de chemare pentru privitor. Diversitatea discursului plastic propus de Maria Stoian se continuă cu „Primul bal”, portretul bust al unei tinere în care pictorița ne vorbește despre grația feminină, despre frumusețea de dincolo de chip, de liniștea interioară și de farmecul griurilor rafinate. Marea forță de sugestie a compoziției este punctată de florile decolteului, de frăgezimea umerilor lăsați la vedere, de din știința desenului, peste care, aplicarea culorii, evocă armonii subtile, conduse în direcția senzualității, dar și a vigilenței privirii tinerei fete, pline de întrebări. Între aceste lucrări concordante ca expresivități, apare „Îngerul”, ființă benefică și protectoare, care aduce optimismul în existența noastră. Maria Stoian îl evocă într-o atitudine de blazare, dezamăgit de ceea ce vede în această contemporaneitate atee, însă personajul își păstrează caracterele faciale, asemănătoare purității unui copil. Realizat în griuri esențiale, implicând o mare expresivitate etapelor structurale ale construirii imaginii, care sunt logic ierarhizate, susțin sensul meditativ al tabloului, nelămuririle asupra direcției existențiale greșite, spre care omul de astăzi se îndreptă inconștient.   Nudurile în spiritul artei naive, cu trupurile feminine așezate în contextul plinătății biologice, cu aerul lor dionisiac, puternic neutralizate de aplatizarea culorii din fond, se constituie în alt registru stilistic, admirabil așezat în cadrele unei gândiri plastice coerente. O lucrare inedită este aceea redând portretul unei tărănci îmbrăcată în costum popular, unde artista utilizează toate ingredientele unui tablou executat după norme clasice, impunând corectitudine din punct vedere tehnic, din perspectiva aceea ce se află în spatele efectelor vizuale, demonstrând că elementele gândirii sale corespund preceptelor de școală, adică artista poate realiza foarte bine o lucrare, dar aceasta dorește să meargă mai departe, pe drumul deplinei plasticități. În seria de chipuri de mici dimensiuni, artista dă măsura căutărilor sale, dar și a descoperirilor în spațiul fascinant al caricaturalului, prin exagerarea trăsăturilor faciale sau abstragerea lor, conferind diverse semnificații liniei, petei de culoare, ansamblului și detaliului. Maronul, roșul și albul, albastrul, în variate nuanțări, susțin pictura sa incitantă prin însăși tipurile compoziționale, evocând personajul singular sau prezența mai multor componente umane în cadrul aceleiași pânze, inclusiv partea de vestimentație exotică prin rochii amintind de medieval, prin care Maria Stoian ne transmite o notă pozitivă, mărturisindu-ne marea sa pasiune pentru portretul realizat în conotațiile modernismului, prin accente plastice care o definesc.

Dorina Elixenia Novac a ucenicit la același distins profesor, Florian Lucan. Aceasta iubește pasta și tehnica picturii în ulei, impresionând prin căutările stilistice evaluate în compoziții realiste sau de factură modernă, unde schimbă tușa vibrantă pe care o alternează cu spații aplatizate ori cu grafisme, conturând formele figurative. Corelată cu amănuntele frumoase ale cotidianului, pictura Dorinei Elixenia Novac se desfășoară pe două direcții. Cea dintâi este legată de peisajul în plein-air, cealaltă fiind relaționată cu recuzita atelierului sau cu lumea obiectuală, aflată la îndemâna artistei. O parte dintre compozițiile proiectului   „Sighișoara altfel” se află în  expunere de la U Art Gallery, vorbindu-ne despre ceea ce înseamnă acest oraș pentru artistă, dincolo de cetatea medievală, știută de noi. Locuind intermitent în această zonă transilvană, universul vizual al artistei este relaționat și aici cu natura, privită uneori din locuința cu terasă, care îi permite să recepteze atmosfera, pădurile din jur cu luminișuri și nuanțe de verde, elaborate în funcție de umbră și lumină, de pitorești ansambluri de belvedere. O serie de trei marine, unde abordarea subiectului plastic ocupă primul loc, descrie planuri ample ale registrelor echilibrat structurate, redând eclerajele apusului în tente calde, dar și atmosfera rece a unui moment când soarele nu se afla în apogeul său, inducând puterea fragmentată a tușei, juxtapunerile ei și parte de analiză cromatică și construind dinamic și tensional suprafețele elaborate ale imaginii. Uneori privirea pictoriței se oprește asupra unui colț de grădină și surprinde florile în deplinătatea lor vegetală, creând un joc de culori, evidențiat de fondurile închise, cu putere de expresivizare. Dobândind un caracter pictural prin tratarea corolelor ca niște pete de culoare, fericit armonizate în diversitatea lor, aceste lucrări ne permit să remarcăm, atenția acordată de pictoriță suprafețelor vivante, datorită contrastul tentelor pastelate, încărcate de noblețea, izvorâtă din deschisurile eclatante.  Câteva peisaje construite complex, pe trei sau patru registre în adâncime, unde detectăm cunoștințele artistei în ceea ce privește perspectiva cromatică și geometrică diminuantă, se derulează ca niște spații edenice, încărcate de tainele sugerate de pictorița așezată în spatele unor structuri vegetale, de unde cuprinde o întreagă poezie a geografiei. Pe lângă aceste experimente artistice, punând în prim-plan potențele cromatice și formale ce urmează linia modernismului, Dorina Elixenia Novac așează în plină pagină anumite pasaje florale, făcând din petalele unor mirifice structuri, înzestrate de natură cu o frumusețe aparte, subiectul singular al unor lucrări, de o ținută estetică asemănătoare cu celelalte compoziții expuse. Apărând în creația sa și elemente de natură statică, începând cu vaze purtătoare de flori, până la cadre cu  obiecte amintind prezența umană, o surprindem pe artistă privind peisajul  din interiorul casei, între chevaletul său și panorama care i se deschide spre exterior,  interpunându-se tocmai acele componente specifice atelierului, permițându-i penelului să surprindă un subiect ce tratează, în același imp, două teme ale artei, natura statică și peisajul. Copacii nu rămân fără ecou în pânzele Dorinei Elixenia Novac, ei fiind abordați nu numai ca parte componentă a naturii, ci ca adevărate personaje ce verticalizează imaginea plastică. Deseori trăsătura grafică a vârfului de pensulă o citim în sugestia unor forme mângâiate de aceste grafisme expresive, conferind jocului de spații un plus de vivacitate. Diversă și incitantă, pictura Dorinei Elixenia Novac are un aer romantic, care se conformează spiritului său și dorinței de a-l reevalua cu alte mijloace de exprimare.

Valentin Baban expune lucrări recente, realizate în vara anului 2017, în plein-air,în tabăra de creație de la Partizani, și nu numai, folosind tehnica uleiului, așezat pe pânză, de obicei, cu cuțitul. Portul Tomis, Marea Neagră, flori specifice Deltei Dunării, lacuri, tufe de flori, drumuri liniștite și arbori, au adus în pânzele sale elementele ce conturează definiția drumului său artistic. Un peisaj înseamnă pentru pictor  luminișuri, copaci străbătuți de ecleraje prin desișul umbros al vegetației , contrastul la maxima intensitate a luminii și umbrele obținute din pete accentuate de culoare, concurând la plasticitatea compozițiilor capabile să ne mărturisească iubirea pictorului pentru aspectele pitorești ale naturii. Apărute ca un ecou al temperamentului său, lucrările ilustrează momentele de grație ale detaliilor fitomorfe, manifestate în pânzele lui Valentin Baban prin nenumărate modulații de forme interpretate, alăturate variațiunilor imprimate de tonalități. Asupra componentelor imaginii intervin linii directoare, individualizând fiecare traseu plastic, pe care artistul îl sugerează cu ajutorul raportul dintre tonuri, concentrate în intensități de mase cromatice reci sau pastelate prin amestecuri rafinate.  De la figurativul în care realitatea este redată după reperele ei recognoscibile, Valentin Baban ajunge la sinteze plastice foarte expresive, unde vizibilul este evocat în sugestii formale create din pete de culoare gestuale. Suprafețe ale apei purtătoare de bărci, maluri susținând case arhaice, detalii vegetale înconjurând bălți ori marine unde cerul acoperă lumea cu griurile sale fascinante, stânci lovite de valuri, creând sonorități și arbori care întretaie cu amplele corole imaginea structurată echilibrat,  sunt ilustrate alături de reprezentări citadine amintind atmosfera unor vremuri îndepărtate. Cartierul vechi al orașului Constanța, Strada Covaci din București, Portul Tomis se alătură unui peisaj rural cu case din Deltă, compoziții cu nimic mai prejos decât frumoasele abordări ale florilor care, fie că sunt lalele, fie că sunt iriși, au aceeași noblețe în reevaluarea pastei și în modul cum sunt distribuite componentele tehnice, astfel încât lucrarea să se  ordoneze după unul sau mai multe puncte de referință,   după centre de interes împăstate, care să radieze o notă meditativă în jur. Mai calde sau mai saturate, estompate sau contrastante aceste substanțe calorice, trec dincolo de tehnic,  imprimând un dinamism vizibil atunci când dominantele de pete ale mai multor culori sunt alăturare, creând prin dispunerea lor mase de culoare puternice, alăturări de închis-deschis ori  de complementare în care descoperim o mișcare internă a imaginii. Dominând caracterul de impresie asupra momentului, luciditatea artistului reușește în acest context să extragă priveliști ascunse ale naturii, cărora le împrumută sentimentul său de stabilitate și de meditație, care rămâne dominant. În aria preocupărilor permanente, Valentin Baban rămâne atașat de spectacolul lumii vegetale, de lirica indusă de misterul orașelor altor timpuri, de ingenuitatea pe care anumite pasage din compozițiile sale o transmit în afara tablourilor, oglinda interiorității sale și a momentelor de expansiune a trăirilor directe în fața subiectelor selectate, relaționate cu vastitatea lumii terestre.

Ana Amelia Dincă,

critic de artă