Expoziție Anita Rădulescu la Centrul Cultural „Aurel Stroe din Bușteni”

Peisajul în „plein-air” a determinat-o pe Anita Rădulescu să-și dedice ani buni din viață pentru observării și reevaluării sale plastice, în tehnici diferite ale picturii. Pensula sau cuțitul de paletă au expresivizat la maximum natura prahoveană în care ființa artistei se metamorfozează, iar imaginile de la Sozopol îi completează experiența călătoriilor sale, unde natura i se dezvăluie de fiecare dată în splendoarea ei apoteotică. Tendința Anitei Rădulescu este aceea de a analiza imaginea prin subtilități grafice obținute din culoare, care se armonizează cu pata  cercetată în funcție de starea de spirit și de secretele motivului pictural. Deși practicantă a unei arte figurative, desprinderile de aceasta se descifrează nu în imaginea de ansamblu, ci în modul cum pictorița interpretează un detaliu, un cadru structural, precum faliile stâncilor și pământului, antrenând tensiuni și mișcări, într-o dinamică perpetuă a materiei. Impresiile și fenomenele de plenitudine ale naturii sunt surprinse într-o abordare specifică artistei, în accente de rafinate griuri colorate, într-o pensulație și aplicarea a cuțitului, definind stilul său modernist și personal.  De remarcat sunt tușele, abordate în mod diferit. Unele au o vigoare evidentă, altele sunt mai potolite, mai discrete, creând o alternanță de trăsături de penel mai prelungi sau mai scurte, un joc aproape grafic de semne. Griurile colorate pline de lumină, dominante în pictura Anitei Rădulescu , lasă eclerajele să se centreze în perspectivă, în plină pagină, să creeze adâncimi și iluzii vizuale alăturate armăturii clasice a compoziției, peste care artista își ia libertatea de a jongla cu interpretări și plasticizări cromatice ale suprafețelor. Anita Rădulescu se lasă purtată de trăiri afective față de subiectele care vin spre aceasta, transformându-se sub măiestria penelului său în impulsuri supuse normelor, în armonii subordonate optimismului și energiilor pozitive, care le înnobilează pitorescul și echilibrul interior, în stilizări și adaptări la temă. Anita Rădulescu folosește o paletă de culori ținută sub controlul rafinamentului, al curiozității față potențele cromatice, ceea ce o incită la experimente  în a căror alcătuire descoperim staticul, venit din echilibrul compozițional, întotdeauna evocat prin plasarea centrală a unui element de interes, chiar și atunci când apare o așezare pe diagonală a componentelor peisagistice. Arhitecturi vechi, din rândul cărora se desprinde lăcașul sfânt al bisericii, sunt înconjurate de o luxuriantă vegetație, contribuind la exotismul tablourilor sale. Peisajul marin apare recurent în abordările artistei. Dragostea pentru suprafețele misterioase ale apelor implică și o evidentă expresie abstractă, unde mijloacele de reprezentare sunt dispuse în planuri orizontale. Lăsând la o parte peisajul, în pictura Anitei Rădulescu descoperim aceeași permanentă iubire față de subiectul floral, unde pasta este mai strălucitoare, mai vivantă și mai comunicativă cu privitorul. Lumina colorată și contrastele se alătură admirabil, mângâie corolele policrome, desfătând simțurile și permițând petei de culoare să se autodefinească în datele ei sintetice. Transpusă pe o suprafață mai mare, pasta doar sugerează uneori, printr-o atingere delicată, un contur sau o formă vegetală, înnobilând  pânza. Chiar dacă expoziția de la Bușteni nu a excelat în reprezentarea chipului uman, putem admira monumentalul „Autoportret” al artistei. Sigură pe sine, ținând instrumentul de desenat în mâna stângă și aflată în fața șevaletului, imaginea este una antologică prin trăsăturile impozante și prin culoarea absentă pe alocuri ori așezată cu parcimonie. Balerinele sunt și acestea prezente în expunere, dansul fiind o temă îndrăgită și provocatoare prin implicarea studiului corpului uman, a atitudinilor și proporțiilor acestuia, a gestului și grației.

Ana Amelia Dincă,

critic de artă