Sculptorița Rita Schuerweghs

Formele polisate și abstracizate sunt pentru Rita Schuerweghs o modalitate de a esențializa gânduri și sentimente în imagini expresive, de o claritate de receptare, punând în evidență capacitățile sale de a sintetiza motivul sculptural. Revelarea luminii apare pe curbele rotunde, feminine, permise de cioplirea atentă, care lasă eclerajele să mângâie suprafața materialului ori să pătrundă în golul perforat al pietrei, modelând ideile transpuse, legate de propria ființă și de existența pe care o abordează filosofic în lucrări lirice, povestindu-și propriul destin într-o serie de compoziții: „Lujerul speranței”, „În negura vieții”, „Aripa”, „Petale pentru eroi”, „Liniște”, „Metamorfoză”, „Dualitate”, „Germinație”.  Sculpturile au o mare forță de sugestie, o vitalitate coborâtă din masa monolitică a volumului și din dorința artistei de a ne spune în mod direct că  viața este presărată cu drame și că, spiritul este cel care caută în labirinturile existenței, datele frumosului, binelui și adevărului. Înzestrate cu picturalitatea naturală a materialului, născută din însăși structura lui curomatică și pigmentară, lucrările denotă dragostea Ritei Schuerweghs pentru firesc, dar și pentru tot ceea ce este  provocator pentru latura ei senzitivă, energetică, care își găsește rezonanța în sculpturile transmițând în mod direct bucuria de a trăi, ideea regenerării, a transcendenței, într-o manieră modernă, interpretând subiectul într-un mod personal. Putem vorbi despre prezența unei estetici a liniștii în arta Ritei Schuerweghs, al cărei limbaj vizual este dominant de emoție, folosind pentru transpunerea acestuia o sintaxă dominată de experiență, de cunoaștere și contemplare.

Ana Amelia Dincă,

critic de artă

                                                                                                   

Pictorul Ilie Cioartă

Frumusețea acestei lumi și energiile ei pozitive, sunt punctul de plecare al picturii lui Ilie Cioartă, care selectează din memoria sa, esența solarității propriului spirit, în care citim datele unei abordări psihopoetice, cu surse în copilăria artistului. O multitudine de personaje feminine, evocând tinerețea și dimensiunea ludică a eului, ocupă câmpul imaginilor emanând dinamism și totodată, bucuria de a trăi. Contemplarea și starea de beatitudine, grația mișcării și noblețea gestului reținut, acțiunea deplină ori conversația liniștită și teatrală, vorbesc despre un pictor care își menține opțiunea vizuală de-a lungul experienței artistice, fiind unitar în exprimarea plastică, deopotrivă în desen și pictură. Linia descriind curbe ample după care se structurează alte axe compoziționale, contribuie la distribuirea omogenă a  elementelor pe pânză, în mod echilibrat sau permițând existența unor centricități ordonatoare, în mai multe puncte ale imaginii. Astfel, lucrările artistului, în firescul desfășurării unor mase dominante de albastru ori ocru, de oranjuri onirice și verde crud, de griuri delicate transformate în diafane pete de culoare, interacționează cu paradoxurile subconștientului, având în subsidiar un sistem compozițional dominat de preceptele desenului, sub tabloul final aflându-se o rețea grafică, ce ar putea să constituie în sine o lucrare bine articulată. Efilarea corpurilor acestor simboluri feminine, cărora li se alătură, într-o gestică  venită parcă din eleganța clasicismului grec, tineri integrați de artist unui gen de procesiune, în cinstea spiritului liber și al anilor tinereții, panoramează spațiul bidimensional, personajele afirmându-se frontal sau în mișcări variate, constituind puncte de fugă, centre vizuale, unghiuri formând asimetrii, adică un sistem compozițional complex, cu încărcătură emoțională,  un omagiu vizual adus anilor ireversibili ai tinereții.

Ana Amelia Dincă

Victor Grigore și Jimmy Stănescu, expoziție de portrete și caricaturi la Pizzeria „Bya” din Călărași

Victor Grigore a expus la Pizzeria Bya din Călărași, o serie de portrete satirice, alături de prietenul său, caricaturistul Jimmy Stănescu. În tablourile așezate în acest spațiu neconvențional, observăm un artist spontan, având lejeritate în a reține și a reprezenta atributele proprii anatomiei feței, care păstrează convențiile modelului, atitudinea psihologică, desenând mai degrabă, decât caricaturizând figuri peste care a trecut vremea.  Cu o anumită libertate, îngăduită de subiect, redefinește atitudinea morală, caracteristica fizionomică, trăirea directă, fără a merge spre satirizarea anatomiei faciale, ci lăsând privitorul să admire lucrările, cu un zâmbet discret, și încercând, mai , o abstragere a elementelor specifice fiecărui actor. Surprinzând caracterul cu perspicacitate, Victor Grigore folosește o conturare accentuată a formelor generale, sugestii de lumină și umbră prin tonalitățile utilizate în mod mai reținut ori mai amplu, dar încărcate de potențe plastice, fiind posesoarele unor catifelări tonale. Psihologia se concentrează la nivelul privirii sau în planurile osaturii feței relaxate, lăsând loc inclusiv observării unei tensiuni emoționale. Curbele și angulozitățile cerute de detaliile figurii, evocând o întreagă atmosferă a personalității respective, în datele unei ușoare satire, fac recognoscibil personajul, dar permit și o expresivitate aparte a compozițiilor. Sunt elocvente portretele satirice reprezentându-i pe Jack Nicholson, Mister Bean, Al Pacino, Salvador Dali, Louis de Funes,  Charlie Chaplin,  Bruce Lee, Albert Einstein, Cichi Cean, Nicu Constantin. Charlie Chaplin este cea mai picturală lucrare, laviurile așezate pe hârtie fiind valorate în funcție de eleraje, iar Einstein, cea mai grafică dintre acestea, prin tensiunea liniilor ritmate în zona capilară.  În rest, alăturarea mijloacelor de expresie, compune imaginea unui desenator care, în pictura de șevalet, a exersat necontenit datele portretului, temă preferată. Ultimii trei ani de creație, sunt marcați în arta lui Victor Grigore și de abordarea speciei portretului satiric. Acesta a participat la câteva expoziții de grup, în care modul de caracterizare al chipului uman, a pendulat între portret și un umor fin.

La Jimmy Stănescu, vigoarea desenului devine predominantă, pe când Victor Grigore acoperă, pe alocuri,  armătura desenului cu pete de culoare. Trăsătura riguroasă a liniei este prezentă la ambii expozanți , însă fiecare dintre ei au experiențe artistice diferite și viziuni asupra chipului portretizat sau caricaturizat, care niciodată nu merg spre zona exagerărilor. Aflat într-un moment prielnic lucrului, Jimmy Stănescu dovedește încă o dată că este un direct observator al contemporanilor, dar și al unor nume din sfera muzicii și filmului românesc și european. Acesta își reconfirmă atracția pentru desen, lucrând nu numai portrete și caricaturi, ci schițând și nuduri, animale, scene din actualitate. Difuzarea liniilor care descriu forma și comentariile la trăsăturile naturale, sunt menținute în planul evocării, cu doar câteva derogări spre caricatură. Din punct de vedere tehnic, ponderea principală o are desenul în creion, pastel, cărbune, uneori combinate. Starea interioară, angoasa, dorința de putere, modestia, jocul actoricesc, sunt trăsături regăsite în lucrările recente ale lui Jimmy Stănescu. Trasate cu fermitate și claritate, liniile modulate au un spirit dinamic, analizând modelul, dar vorbind totodată despre temperamentul scrutător al lui Jimmy, un personaj blând și liniștit, pentru care peisajul, natura statică în acrilic ori fotografia, sunt modalități de a recepta lumea în care trăiește. Climatul artistic din orașul Călărași a fost unul benefic pentru artistul prezent la toate manifestările expoziționale de grup cu compoziții, care au atras atenția. Jimmy Stănescu, printre altele, a fost prezent pe simezele Muzeului Dunării de Jos, alături de alt caricaturist, Cornel Ursu Dobrogea, iar acum, la Pizzeria „Bya”,  alături de Victor Grigore.

Ana Amelia Dincă

Salonului Național de Plastică de Mică Brăila, ediția a XX-a

De-a lungul celor douăzeci de ediții ale Salonului Național de Plastică de Mică Brăila, mulți artiști expozanți  au pierit, alții s-au aflat în apogeul creației lor ori au început să se afirme vertiginos , conlucrând la o redefinire contemporană a  valorilor artei românești  de la începutul secolului al XXI-lea,  prin preluarea unor tendințe clasice sau moderne, prin autenticitate sau originalitate, prin accente avangardiste, prin spirit imaginativ și implicare totală în actul de creație. Fie că a fost vorba de pictură, sculptură, grafică, arte decorative, colaj, fotografie, spiritul inovator în cadrul evoluției viziunii artiștilor participanți la salon, s-a dezvoltat în paralel cu demersul evolutiv personal, prin implicarea într-un experiment ce presupunea încă de la începuturile sale, adaptarea viziunii fiecărui plastician la imperativele unor dimensiuni reduse, acest lucru constituind o provocare pentru cei obișnuiți cu suprafețele sau formele în volum elaborate. Deducem faptul că, prin numărul mare de participanți la a  ediția aniversară 2019, proiectul președintelui Filialei U.A.P. Brăila, artistul plastic Gheorghe Mosorescu, și-a atins scopul de a face din această manifestare un racursi asupra direcțiilor  stilistice prezente în arealul românesc, în acest moment.  Remarcăm o preferință a artiștilor de a utiliza preceptele estetice ale tridimensionalului pentru domenii ce aparțineau bidimensionalului, cum ar fi tapiseria, dar și o opțiune de a face din obiectul utilitar, confecționat din ceramică și sticlă,  o sculptură cu veleități de artă majoră. În gravură o menținere a normelor figurative, bazate pe un desen academic, cu atente derogări moderne și cu subiecte inspirate din conceptele clasice ale gândirii sau din actualitate, completează tendințele picturii, un gen artistic mult mai implicat în latura senzitivă a autorilor, în subconștientul care se relevă ludic în compoziții atât de variate. Arta religioasă, indiferent de interpretări, este atașată canonului, pe când, cioplirea succesivă și structuri perene sunt utilizate concomitent cu  materiale reciclabile în sculptura. De la practica realismului până la atitudini precursoare ale unor noi orientări artistice, întâlnim inclusiv în maniera de realizare a colajului, care preia structuri vizuale consacrate,    concurând pe această  panoplie a salonului cu designul vestimentar, rezumat uneori la configurarea unui fragment textil, așezat în cuadratura unui tablou, iar prezența obiectului și a unor materiale neconvenționale, a tehnicilor mixte și a modalităților de expresie dintre cele mai îndrăznețe și diverse, au fost esențializate în creuzetele câtorva centimentri, aducând în discuție calitatea superioară a școlii românești de arte frumoase, capacitatea de adaptare imediată a opțiunilor vizuale la cerințele unor reguli și ținuta estetică remarcabilă a lucrărilor, create de profesioniștii breslei.

Ana Amelia Dincă

Jimmy Stănescu expune caricatură în sala „Atelier” a Centrului Cultural UNESCO „Ionel Perlea” din Slobozia

Caricatura este acel gen al artelor vizuale asupra căruia  Jimmy Stănescu s-a oprit cu interes, mai ales că, fiind un bun desenator, a fost avantajat de tehnicile creionului, pastelului, cărbunelui și de combinații mixte, care i-au pus în valoare experimentele plastice de până acum. Caricaturistul satirizează discret trăsăturile personajelor sale, actori, cântăreți, politicieni, prieteni, exagerând anumite particularități ale chipului acestora, care ne fac să zâmbim. Distorsiunile așezate pe figuri sunt evocate cu mijloacele plastice aparținând gramaticii portretului și în funcție de specificitatea fiecărui caracter. Expresia portretelor caricaturizate este bazată pe impactul vizual al liniei, aplicat cu forță și siguranță, uneori aproape gestual, fără a insista asupra detaliilor, am putea spune că, Jimmy Stănescu a intrat în rolul său cel mai potrivit, acela de observator al înfățișării oamenilor, care îi provoacă demersul plastic, format și din activitatea de pictor consecvent, și din acela de fotograf al orașului său, Călărași, în toate aceste abordări dând dovadă de sensibilitate și experiență.  Participând la numeroase expoziții și festivaluri de caricatură, acesta a adus pe simezele lor nu numai numele unor personalități culturale din România, ci și politicieni, cărora le-a ridiculizat coafurile Donald Trump, Kim Jong II, pe când Victor Rebengiuc, Iurie Darie, Florin Piersic, Jean Paul Belmondo, Toma Caragiu, Adrian Pintea, Amza Pelea, Sergiu Nicolaescu etc., se apropie de zona evocării, artistul aducând un omagiu acestora, uneori anamorfozând delicat chipurile. Preferința redării în alb –negru nu exclude utilizarea unor pete de culoare, pe care le aplică reținut, Jimmy Stănescu preferând să evidențieze frumusețea desenului, care să înnobileze specificitatea modelului ales.

Ana Amelia Dincă,

critic de artă

Expoziție Gheorghe Mosorescu, „Adieri”-pastel

-Galeria „Gheorghe Naum” a Muzeului Brăilei „Carol I”-

Adierea este parfumul unor vremuri și al unor lumi, al unor locuri, lucruri și amintiri, mărturisite acum de Gheorghe Mosorescu, cel care desăvârșește o experiență aproape mistică prin privirea contemplativă asupra peisajului, care respiră prin porii și prin toată ființa sa, parte integrantă a aceastei naturi. Lucrările în pastel vorbesc despre singurătatea omului și despre nevoia lui de dumnezeire, despre dorința de căutare și descoperire a frumosului. Artistul nu privește peisajul din perspectiva unui exilat, acesta aflându-se chiar în centrul universului vegetal, căruia îi venerează potențele lui senzitive. Scrutând cu privirea și cu mijloacele artei sale succesiunea de planuri ale reliefului și oprindu-se în profunzimea cerului sau în spațiile umbroase ale crengilor, apei ori munților, artistul nu permite opturarea câmpului imagistic, care devine infinit și misterios, irepetabil datorită instantaneității lui, scenografiei compoziționale, senzației eternului și dimensiunii sale imanente. Deseori pictorul consemnează frontal un decupaj pitoresc aflat în orizontul imediat al ochiului său, lăsând analogiile estetice cu pastelul literar în ceea ce privește eul liric să se facă simțite și să reconstruiască stări de beatitudine. Și privirile panoramice surprind momente ale zilelor de vară, când vegetația se află în gloria ei, relevând refugii ale naturii umbroase, dar și ascunzișuri aureolate de un puternic și cald ecleraj diurn, devenit difuz spre apusul soarelui. Vederi din mijlocul crengilor luxuriante sau de la baza tulpinilor arborilor, din poieni descriind splendoarea unor spații paradisiace, a întinderilor de apă murmurând ori așteptând blânde succesiunea zilei și a nopții. Astfel ne apar lucrările create pe parcursul a două decenii de artistul brăilean. Între anii 1997-2018, Gheorghe Mosorescu a surprins aspecte diverse ale unor cadre ale naturii, cărora le-a imprimat o accentuată picturalitate, permisă de tehnica pastelului, într-o abordare incluzând ritmul divizionismului impresionist și deopotrivă expresia plastică, potențată de un număr de elemente reduse, dispuse clar, tratate cu ingredientele artistice ale desenului compus din structuri figurative, cu descrieri ample ale copacilor, apei și munților, componente vizuale tratate asemeni unor ființe pline de pathos și de mister. Gheorghe Mosorescu adoră fizionomiile naturii și ale peisajului, ce permit un flux cromatic complex și grafii tranșante ori modulate în linii degajate, gestuale ori cu o incidență fermă, făcând să dialogheze plinul și gol în bidimensional și transformând juxtapunerile și contrastele, alternanțele petelor de culoare și ale trăsăturilor de pastel saturat și expresiv aplicate, în unice consonanțe plastice. Toate aceste compoziții sunt definiția spațiului mioritic („Adieri”, „O piatră-martor”, „Culmi blânde în Arieșeni”), dealuri și văi îngemănându-se în aceeași matrice, care te predispune la meditație („Puțină ședere”, „Singurătate”). Copacii au vigoare, sunt monumentali („Lizieră”, „În pădure la Tismana”, „Dispute vegetale”, „Vârste”, „Familie”), iar verticalitatea și grafia lor sunt ponderate de liniile curbe ale dealurilor ori de reflexul în apă, evocând vederea în oglindă și jocul de verticale, imprimând prin repetitivitate, ritmuri și tensiuni ale imaginii. Pictura în „plein-air” rămâne o permanentă provocare pentru Gheorghe Mosorescu, varietatea eclerajelor și implicit a efectelor calorice, surprinderea atmosferei și pitorescului unor priveliști pe unde artistul a călătorit, conferind varietate compozițională în datele stilului său de a lucra în pastel. Ilganii de Sus, Blasova, Hărman, zona Lotrului, Sighișoara, Balta Brăilei și a Dunării, Mălăieștii, Dumbrava Sibiului concurează cu Balcicul, cu Munții Tatra, cu Brațul Măcin și cu Semenicul, într-un spectacol al geografiilor, care se întrec în inedit, armonie plastică și diversitate compozițională. Expoziția „Adieri” cuprinde și lucrări reprezentând peisaje citadine sau rurale și flori, cu o expresivitate aparte, ce apar episodic în derularea simezei, reconfortând discursul peisagistic al panotării, vorbind și acestea despre calitățile de desenator ale artistului, demonstrate și pictură.

Ana Amelia Dincă