Pictorul Ilie Cioartă

Frumusețea acestei lumi și energiile ei pozitive, sunt punctul de plecare al picturii lui Ilie Cioartă, care selectează din memoria sa, esența solarității propriului spirit, în care citim datele unei abordări psihopoetice, cu surse în copilăria artistului. O multitudine de personaje feminine, evocând tinerețea și dimensiunea ludică a eului, ocupă câmpul imaginilor emanând dinamism și totodată, bucuria de a trăi. Contemplarea și starea de beatitudine, grația mișcării și noblețea gestului reținut, acțiunea deplină ori conversația liniștită și teatrală, vorbesc despre un pictor care își menține opțiunea vizuală de-a lungul experienței artistice, fiind unitar în exprimarea plastică, deopotrivă în desen și pictură. Linia descriind curbe ample după care se structurează alte axe compoziționale, contribuie la distribuirea omogenă a  elementelor pe pânză, în mod echilibrat sau permițând existența unor centricități ordonatoare, în mai multe puncte ale imaginii. Astfel, lucrările artistului, în firescul desfășurării unor mase dominante de albastru ori ocru, de oranjuri onirice și verde crud, de griuri delicate transformate în diafane pete de culoare, interacționează cu paradoxurile subconștientului, având în subsidiar un sistem compozițional dominat de preceptele desenului, sub tabloul final aflându-se o rețea grafică, ce ar putea să constituie în sine o lucrare bine articulată. Efilarea corpurilor acestor simboluri feminine, cărora li se alătură, într-o gestică  venită parcă din eleganța clasicismului grec, tineri integrați de artist unui gen de procesiune, în cinstea spiritului liber și al anilor tinereții, panoramează spațiul bidimensional, personajele afirmându-se frontal sau în mișcări variate, constituind puncte de fugă, centre vizuale, unghiuri formând asimetrii, adică un sistem compozițional complex, cu încărcătură emoțională,  un omagiu vizual adus anilor ireversibili ai tinereții.

Ana Amelia Dincă