Salonul de Primăvară de la Călăraşi

Salonul de Primăvară, ediţia I, s-a deschis joi, 14 aprilie, 2016, şi a reunit artişti plastici din Călăraşi, Bistriţa, Bucureşti, Slobozia, Feteşti, Ţăndărei, Lehliu şi s-a desfăşurat sub egida Whiz Art, la Casa Expoziţiilor din cadrul Direcţiei pentru Cultură Călăraşi. Ramurile artistice reprezentate reconstituie viziunile expozanţilor prin lucrări de pictură, sculptură, grafică, sticlă şi ceramică, tendinţele estetice fiind raportate la anii uceniciei, cultură şi experienţă. Divergenţele stilistice apărute în expunere se datorează tehnicilor specifice fiecărei abordări, în funcţie de opţiunea creatorului, incluzând aici şi aspectele de originalitate, variate şi interesante, cu mesaj direct sau încifrat, ambele incitante pentru privitorul care va descoperi în simbolistica formei şi culorii, un univers ce poate fi relaţionat cu latura senzitivă a individului. Remarcându-se direcţia figurativă în spiritul şcolii interbelice de pictură românească, simeza a atras atenţia prin insistenţa asupra motivelor preluate din natură sau interpretate, evocându-se rolul avut de culoare şi de textura materialului utilizat pentru toate ramurile prezente. Spontaneitatea şi gestul controlat prin rigori aparţinând ştiinţei desenului, se armonizează cu formele susţinute de siguranţa execuţiei acestuia, de tonalităţi delicate, demonstrând că orice abatere de la reguli este un câştig pentru plasticianul care, încercând să reînventeze formule pentru a-şi defini datele demersului  artistic, ajunge la valori esenţiale, definitorii. Recurgând exclusiv la creaţii recente, Salonul de Primăvară de la Călăraşi creează o imagine despre variatele tendinţe plastice practicate în sudul ţării şi, urmând celei de a VII-a ediţii a Salonului Anual de Arte, demonstrează munca sistematică şi evolutivă a participanţilor, autori ai compoziţiilor care cuprind abordări legate de picturalitate, aplatizare, profunzimi perspectivale ori volum cu inserţii cromatice sau în cadrul căruia se menţine stare brută a materialului ca o caracteristică de ordin estetic, rămânând în zona manifestărilor de acest gen, un moment de reţinut pentru cultura locală. 

Au participat:  

SILVIU IOAN SOARE

VICTOR GRIGORE

MARIANA GHEORGHE

CORNEL URSU

LAURENŢIU NIŢĂ CULIŢĂ

ŞTEFAN DUMITRACHE

RODICA IACOB

DORIN MANEA

PETRONELA MILEA

ANA MARIA PĂPURICĂ

CARMEN PAVEL

GEANINA COLGEAG

ALIN BARBU

FLORICA NEDELCU

BOGDAN AVRAM

SUZANA STAN

ONIŢA MUREŞAN

MARIA UNŢANU

MARIANA IONESCU

ROXANA DUMITRU

ELIZA ENE

NICULAE DUMITRU

CÎRSTINA DE LA STUDINA

MARCELA SMEIANU

DANIELA MARINIŢĂ

AURA GIURCĂ

ADRIANA CLAUDIA PĂCURAR

CORNELIU RATCU

MARIA BOGATU MĂNCIANU

GHEORGHE TĂNĂSESCU

SORINA ADAM

DENISA MANOLE

OLGA ANDRONE

SERGIU ANDRONE

ECATERINA MITRAN

THEA PĂUN

MARIAN ALLAIN TOMA

ALINA MARINA ION

La Brăila, un regal al plasticii de mici dimensiuni

În perioada 10 martie-13 aprilie, 2016, s-a desfăşurat Salonul Naţional de Plastică Mică- Brăila, 2016, ediţia a XVII-a, la Galeriile de Artă Brăila şi Galeria „Gheorghe Naum” a Muzeului Brăilei „Carol I”. Expozanţii, în număr de 172, veniţi din toate zonele ţării sunt membrii ai Uniunii Artiştilor Plastici sau absolvenţi ai universităţilor de artă din România. Nume consacrate ale domeniului sau în plină afirmare, aceştia au ilustrat în expoziţia de la Brăila tendinţele artei româneşti contemporane, a cărei arie de cuprindere se desfăşoară dinspre zona figurativului până la figurativul interpretat, de la realism la abstracţionism şi expresionism, de la colaj la obiect, atât în domeniul bidimensional, cât şi în direcţia tridimensionalului. Pictură, sculptură, grafică, tapiserie, tehnică mixtă, aplicată în diferite genuri artistice, au făcut dovada deschiderii stilistice a artiştilor români contemporani, care nu înlătură din preocupările lor experiementul, păstrând preceptele ancestrale ale istoriei artei. Fiecare plastician a avut locul său în expoziţie, lucrările diferite s-au pus în evidenţă unele pe celelalte, simeza devenind unitară prin diversitatea viziunilor. Multiplele surse de inspiraţie, alături de experienţa şi deprinderile intervenite în urma acesteia, cultura, care transformă viziunea fiecărui artist, modul de înţelegere al formei, al ideii, al lumii în care trăim, au implicaţii majore în rezultatul creaţiei vizuale, iar acest lucru a devenit lizibil şi definitoriu pentru ansamblul expunerii. În cadrul Salonului Naţional de Plastică Mică ediţia a XVII-a, Brăila, 2016, s-au întâlnit elite ale plasticii noastre din acest moment, expoziţia fiind de mare ţinută estetică, eforturile organizatorilor de apreciat, manifestarea devenind, pentru zona plasticii mici, cea mai importantă din ţară, în acest moment.

Obiectivitatea şi latura subiectivă a creaţiei s-au alăturat armonios în remarcabile lucrări, unde se poate citi coerenţa genurilor, tehnicilor, percepţiilor, care nu par a se epuiza şi care convieţuiesc favorabil, indiferent dacă o compoziţie mai avangardistă sau cu un puternic accent minimalist se alătură uneia în care artistul surprinde cu spiritul său o întreagă dimensiune conceptuală ori o inserare a demersului artistic în orizontul imediat, stăpânit de structurile naturale, cosmice şi terestre, care imprimă imaginaţiei conexiuni cu orientări deja existente,  conferind  originalitate sensurilor.

Aplatizarea figuraţiei, consistenţa volumului, diminuarea sau accentuarea reperelor figurale, care înscriu compoziţiile recognoscibile sau nonfigurative, în mod identitar, în ritmuri controlate, tensiuni, suprafeţe sintetice sau mai amănunţit tratate, într-o abordare analitică, structural mergându-se de la aplatizare la modul şi de la ronde-bosse la compoziţii perspectivale ori înţelese drept adevătare continuităţii ale vizibilului, sunt caracteristicile variatelor tendinţe, care fac anuala de plastică mică de la Brăila să fie una elitistă.

Ana Amelia Dincă   

Premiile Salonului Anual de Arte Călăraşi, 2016, ediţia a VII-a

Premiul Salonului: Corneliu Ratcu

Premiul pentru pictură: Oniţa Mureşan

Premiul George Teodorescu: Ştefan Dumitrache

Premiul pentru experiment artistic: Maria Bogatu Măncianu

Premiul pentru experiment artistic: Simona Lepădătescu Buzoianu

Premiul pentru peisaj: Marcela Smeianu

Premiul pentru pictură abstractă: Mugur Coman

Premiul pentru natura statica: Mariana Ionescu

Premiul pentru Opart: Marian Unţanu

Premiul pentru peisaj: Roxana Dumitru

Premiul pentru desen proiectiv: Neculae Dumitru

Premiul pentru promovarea naturalismului în pictură: Elisa Ene

Premiul pentru promovarea naturalismului în pictură: Aura Giurcă

Premiul pentru suprarealism: Cîrstina de la Studina

Premiul pentru promovarea tradiţiei în acuarelă: Dorin Manea

 Premiul pentru Art Deco: Mariana Gheorghe

Premiul pentru originalitate: Florica Nedelcu

Premiul „Expoziţia anului 2015 pentru un artist calarăşean”: Victor Grigore

Premiul „Expoziţia de artă a anului 2015”: Muzeul Municipal Călăraşi pentru expoziţia pictorului Victor Grigore

Premiul de debut: Petronela Milea

Premiul pentru sculptură: Gheorghe Tănăsescu

Premiul pentru ceramică: Silviu Ioan Soare

Premiul de debut: Marina Luiza Militaru

Premiul pentru portret: Ana Maria Păpurică

Premiul pentru originalitate: Carmen Pavel

Premiul pentru originalitate:  Sorina Adam

Premiul special: Alin Barbu

Premiul special: Bogdan Avram

Premiul de debut: Georgiana Ulmeanu

Premii de excelenţă: Cornel Ursu, Laurenţiu Niţă Culiţă, Marian Allain Toma, Rodica Iacob, Ecaterina Mitran, Sergiu Androne, Olga Androne, Adriana Păcurar, Adriana Butoi, Tea Păun, Cornel Ursu, Iulia Oana Catrangiu, Vali Lepădat, Suzana Stan, Alina Marina Ion.

Portrete, peisaje şi flori de Vasile Aionesei

 Expoziţia pictorului Vasile Aionesei de la Centrul Cultural Unesco „Ionel Perlea” din Slobozia încununează deceniile de experienţă ale artistului în zona temelor consacrate ale şevaletului: portret, peisaj, natură statică. Deşi a abordat tangenţial sculptura, iar icoana bizantină cu o mai mare aplecare asupra iconografiei şi respectării regulilor impuse de tradiţia bisericii ortodoxe, Vasile Aionesei a excelat în reprezentarea figurativă, interpretată după principiile şcolii noastre interbelice, care punea accent atât pe formă, cât şi pe culoare. Excepţional desenator, mai cu seamă portretist, artistul care trăieşte la Slobozia, şi-a dedicat viaţa artistică observării fizionomiilor, reuşind să intre cu uşurinţă în caracterul personajelor sale, fapt demonstrat de albumul cu personalităţi ialomiţene apărut la Editura Helis. Sfera lăuntrică a acestora este evocată ţinând seama de trările interioare ale modelului, de aspectul trăsăturilor faciale, de personalitatea cunoscuţilor, prietenilor, membrilor familiei, căci acestea sunt subiectele sale pentru tema portretului abordat în dimensiunea sa realistă.

În peisaje o anumită linişte metafizică se desprinde din atmosfera nuanţelor dominante de verde şi albastru, lipsite de cele mai multe ori de prezenţa umană. Câteodată omul populează compoziţiile artistului, acesta fiind surprins într-o atitudine de relaxare sau într-o acţiune care îi face plăcere. Sentimentul naturii se remarcă printr-o abordare permanentă a copacului şi a pădurii, apei şi întinderilor acesteia, a elementelor care i-au rămas întipărite în memorie din locul copilăriei sale trăită la Gândinţi, dar şi din Câmpia Bărăganului unde şi-a petrecut o bună parte din viaţă. Experienţa artistică a maturităţii se citeşte în modul de compunere a imaginilor selectate pentru a fi transpuse pe suprafaţa pânzei, în armonia cromatică, în dozarea tuturor structurilor şi tonurilor aşezate, ceea ce îl face un pictor echilibrat, care practică o pictură modernă în sensul abordării formei, dar contaminată de o anumită clasicitate prin static şi echilibru, prin liniştea emanată de fiecare lucrare, receptacol al simţămintelor personale ale plasticianului. Griurile luminoase sau mai terne sunt expresia raportului direct al artistului cu geografia aflată în faţa sa în momentul lucrului, cu sentimentul receptării stărilor naturii care se regăsesc în trăirile transpuse de pictor în peisaje.

Florile evocate fac parte din recuzita de atelier şi sunt supuse unui ecleraj şi unei picturalităţi regăsite în întreaga creaţie a lui Vasile Aionesei. Siguranţa desenului şi a trăsăturii de penel, pe alocuri spontaneitatea care expresivizează, contrastele care evidenţiază, tonuri reci şi calde care se exaltă reciproc, sensibilitatea optică a pictorului reflectată în cromatică, decizia asupra finalizării compoziţiei luată la momentul oportun, sunt rezultatul unei experienţe de necontestat, dar şi a talentului.         

Ana Amelia Dincă

Balcicul văzut de Corneliu Drăgan Târgovişte

           

           

Spaţiu poetic, conturat în zona Coastei de Argint, Oraşul Alb, cum a mai fost numit Balcicul datorită versanţilor de calcar care descriu geografia sa, a fost redat de Corneliu Drăgan Târgovişte, într-o viziune apoteotică a culorilor şi luminii. Marea, cu întinderea ei nesfârşită, evocată într-o elaborată paletă cromatică de albastruri şi griuri, completează farmecul  ţărmului unde arhitecturi potolite şi vegetaţia exotică vin să sublinieze atmosfera orientală cu drumurile ei înguste, cu pitorescul cartier tătăresc, cu bărci şi pecari ce lasă vraja mării să sporească nota de miraj simţită în atmosfera plină de farmec a Balcicului.

Casele simple şi arhaice, asemănătoare unor mase de materie luminoasă în bătaia soarelui, grupate în structurile unui habitat bine închegat, detaliile şi ansamblurile de elemente tipice acestui areal, se regrupează în acuarelele artistului, care îndrăzneşte să expresivizeze detaliile acestei lumi care au sedus-o pe însăşi Regina Marina motivând-o să-şi construiască aici Cuibul liniştit, reşedinţa de vară care nu a lăsat penelul lui Corneliu Drăgan Târgovişte  să nu  ne povestească despre misterul şi nota de pitoresc a castelului. 

Florile Balcicului, mai ales cele din grădinile Reginei Maria sunt tratate expresiv, în dimensiunea neobişnuitei lor frumuseţi, degajând acea stare de emoţie pe care numai artistul o poate simţi în faţa subiectului său. Accentul liric al acestora este determinat de alăturarea dintre consistenţa formei şi spectacolul laviurilor, de jocul de contraste, de transformarea subtilă a nuanţelor de la o lucrare florală la alta sau de la o structură naturală la una arhitectonică, în cadrul aceleiaşi compoziţii.

 

În primul rând culoarea  care se mulează pe eclerajul indus de direcţia luminii, de golurile metamorfozate de spaţiile dinspre mare, lasă la vedere o latura a frumusetii evocată de acest peisaj pictogen care a cucerit mulţi artisti, căutând asemeni lui Corneliu Dragan Targoviste, tainele ascunse ale locului vizibile într-un peisaj sau într-un detaliu. Acesta nu se dezice de caracteristicile  stilului său analitic în cee ceea priveşte grija pentru distribuirea maselor de culoare, a liniilor de forţă şi a stilizărilor discrete, artistul întelegând şi facând diferenţa între o interpretare necesară şi redarea realistă a unor elemente care fac pasajul plastic recognoscibil în context compoziţional. Malurile arse de soare, drumurile incandescente, depărtările întrezărite dincolo de universul imediat al habitatulului, păstrează nostalgia aşteptată de privitor, redată în datele ei instinctive, dar şi raţionale, dualitate care disciplinează demersul compoziţional dezvăluind zona devenirii launtrice a artistului în raport cu motivul pictural. Adesea o tensionare a elementelor de limbaj se dezvăluie în alternanţa dintre cromatica expresivă şi cea ponderată, creând un dialog recurent între pete, forme, linii, structuri, în spaţiul acuarelei. Culoarea locală, adordarea ton in ton, accentul cromatic dispus unde nu te aştepţi sunt particularizate prin observarea detaliului, a luminii şi umbrei, peste care intervine scurgerea timpului  contracarată de prezenţa umană ce înlătură sentimentul însingurării. Străzile pitoreşti ale Balcicului legendar, vechiul cartier romanesc învaluit de vraja acestui mic paradis, Cuibul liniştit, Grădinile Reginei Maria, Capul Kaliakra, latura exotica a citadinului, vegetatia luxuriantă, marea de necuprins în peisajele marine, fac obiectul acuarelelor lui Corneliu Dragan Targovişte, care, în coordonatele morfologice ale picturii, aşează reperele tehnice ale graficii, experimentând limbajul plastic al acuarelei şi susţinând cu rafinament ample acorduri cromatice aşezate prin transparenţe, suprapuneri şi diluţii.

Figurativul dă impresia de staţionare, perspectiva induce câmpuri imagistice plasate la capătul unor trasee rezultate dintr-o liniatură trasată puternic, trasformarea imaginii se derulează narativ de la un plan la altul, astfel că staticul şi dinamicul se află în dispută, dar convieţuiesc osmotic până la urmă, creând unitate compoziţională în Balcicul lui Corneliu Drăgan Târgovişte dominat de linişte şi de o sobrietate reţinută.

Ana Amelia Dincă