Portrete, peisaje şi flori de Vasile Aionesei

 Expoziţia pictorului Vasile Aionesei de la Centrul Cultural Unesco „Ionel Perlea” din Slobozia încununează deceniile de experienţă ale artistului în zona temelor consacrate ale şevaletului: portret, peisaj, natură statică. Deşi a abordat tangenţial sculptura, iar icoana bizantină cu o mai mare aplecare asupra iconografiei şi respectării regulilor impuse de tradiţia bisericii ortodoxe, Vasile Aionesei a excelat în reprezentarea figurativă, interpretată după principiile şcolii noastre interbelice, care punea accent atât pe formă, cât şi pe culoare. Excepţional desenator, mai cu seamă portretist, artistul care trăieşte la Slobozia, şi-a dedicat viaţa artistică observării fizionomiilor, reuşind să intre cu uşurinţă în caracterul personajelor sale, fapt demonstrat de albumul cu personalităţi ialomiţene apărut la Editura Helis. Sfera lăuntrică a acestora este evocată ţinând seama de trările interioare ale modelului, de aspectul trăsăturilor faciale, de personalitatea cunoscuţilor, prietenilor, membrilor familiei, căci acestea sunt subiectele sale pentru tema portretului abordat în dimensiunea sa realistă.

În peisaje o anumită linişte metafizică se desprinde din atmosfera nuanţelor dominante de verde şi albastru, lipsite de cele mai multe ori de prezenţa umană. Câteodată omul populează compoziţiile artistului, acesta fiind surprins într-o atitudine de relaxare sau într-o acţiune care îi face plăcere. Sentimentul naturii se remarcă printr-o abordare permanentă a copacului şi a pădurii, apei şi întinderilor acesteia, a elementelor care i-au rămas întipărite în memorie din locul copilăriei sale trăită la Gândinţi, dar şi din Câmpia Bărăganului unde şi-a petrecut o bună parte din viaţă. Experienţa artistică a maturităţii se citeşte în modul de compunere a imaginilor selectate pentru a fi transpuse pe suprafaţa pânzei, în armonia cromatică, în dozarea tuturor structurilor şi tonurilor aşezate, ceea ce îl face un pictor echilibrat, care practică o pictură modernă în sensul abordării formei, dar contaminată de o anumită clasicitate prin static şi echilibru, prin liniştea emanată de fiecare lucrare, receptacol al simţămintelor personale ale plasticianului. Griurile luminoase sau mai terne sunt expresia raportului direct al artistului cu geografia aflată în faţa sa în momentul lucrului, cu sentimentul receptării stărilor naturii care se regăsesc în trăirile transpuse de pictor în peisaje.

Florile evocate fac parte din recuzita de atelier şi sunt supuse unui ecleraj şi unei picturalităţi regăsite în întreaga creaţie a lui Vasile Aionesei. Siguranţa desenului şi a trăsăturii de penel, pe alocuri spontaneitatea care expresivizează, contrastele care evidenţiază, tonuri reci şi calde care se exaltă reciproc, sensibilitatea optică a pictorului reflectată în cromatică, decizia asupra finalizării compoziţiei luată la momentul oportun, sunt rezultatul unei experienţe de necontestat, dar şi a talentului.         

Ana Amelia Dincă