Pictoriţa Anouk Ragot şi povestea ei

-la Elite Prof Art Gallery-

Anouk Ragot pictează ceea ce simte în urma selecţiei din orizontul său de cunoaştere a unor cadre formale, care corespund percepţiei directe despre ceea ce înseamnă feminitatea, visarea, nostalgia, iubirea, atitudinea tandră, animalitatea ascunsă a fiinţei noastre, reprezetate printr-un colorit apropiat ludicului şi sentimentului sincer faţă de existenţă. Aceste elemente încorporează eul ascuns al pictoriţei, fiind variat redefinit prin structuri vizuale recognoscibile, precum formele rotunde ale corpului feminin şi prin intermediul chipului unei fete cu gesturi când reţinute şi foarte feminine, când străbătute de o notă expansivă specifică tinereţii.    

Gândurile şi sentimentele lui Anouk Ragot sunt reprezentate într-o manieră spontană, relevând interioritatea trăirilor sale directe. Aceste emoţii sunt evocate prin culori diferite, foarte vii care, alăturate fiind şi tratate în acorduri, orientând imaginaţia spre zona interpretărilor libere, nonconformiste, induc o nelinişte întrezărită în câmpul abstracţiei cromatice. Culorile dispuse cu intensitatea gestului creator, în contraste pronunţate, aşezate în corsetul unei forme figurative, descriind corpul feminin, un personaj, o atitudine a acestuia, un peisaj ori o metamorfoză coloristică, ne permit să observăm preocuparea artistei pentru tratarea expresivă a materiei. Gestualitatea pensulaţiei nu este caracterizată prin omogenitate, semn că Anouk Ragot cercetează modul cum îşi poate transpune tensiunile spirituale şi momentele sale de acalmie pe suprafaţa bidimensională, potenţând tonalităţile în urma unor contradicţii determinate de discrepanţele contemporaneităţii, implicând întrebări corelative asupra existenţei, apărute în mentalul artistei. Întreaga încărcătură energetică a talourilor este în acord cu tinereţea sa, ceea ce se observă în detaliile tensionale ale tuşelor dispuse cu ritmicitate şi nerv, evocând dorinţa de exteriorizare. Putem vorbi în cazul picturii lui Anouk Ragot de acel „color field painting” care presupune inserarea acţiunii cromatice într-o formă, prin intermediul unei idei estetice unificatoare a spaţiului imaginii, susţinător al sentimentului de comunicare directă a artistei cu universul culorilor şi implicit, cu lumea în care trăieşte. Uneori, stilul său de a reacţiona la frumos prin intermediul actului creator este condus până în pragul abstracţiei lirice.

Un comportament plastic apropiat de nonfigurativ, permiţând transpunerea sentimentelor într-un mod subiectiv, supus contemplării, accentuând astfel gândirea auctorială, care îi permite artistei să îşi ia liberatatatea de a înlătura tiparele şi conformismul, lăsând culoarea pură şi strălucitoare să exprime starea sa de spirit, la un moment dat. Explicând  inexplicabilul din fiinţa sa, substituindu-l cu atitudinea ludică de recompunere a motivului pictural şi cu intensitatea emoţiei care înlătură raţionalul, lăsând sentimentele să primeze, artista ne împărtăşeşte căutările şi modul de încercare al regăsirii de sine. Absorbită de zbuciumul cotidian, Anouk Ragot nu lasă contemporaneitatea să o domine, încercând să îşi redefinească entitatea prin intermediul picturii, definindu-şi pasiunile şi dorinţele, ştiind că nici o decizie nu poate fi definitivă.

Artista a studiat proporţiile corpului uman la Royal College of Art din Londra şi apoi la Beaux- Arts în Paris. Descrise prin folosirea tehnicii uleiului sau rezumându-se la detalii ori componente destul de elaborate, care să nu permită o totală derogare de la realitatea formei, nudurile realizate de Anouk Ragot dezvăluie tinereţea veşnică  în viziunea sa şi „contrastul dintre forţa şi vulnerabilitatea femeii”. Antinomia a fost remarcată în urma observării modelului viu, cele două moduri de a preciza esenţa eternului feminin înlăturând această incongruenţă, devenită specifică. Treptat, artista a trecut de la regulile desenului anatomic la analiza cromatică a epidermei pe a cărei suprafaţă a etalat într-un soi de melanj stilistic eclerajul rezultat din onctuozitatea pastei eviscerate cu cuţitul de paletă, relevând astfel tinereţea şi frumuseţea care vin din interior, din trăirea  extatică, ce ascunde senzualitatea sub efectele plasticităţii.

Substanţa picturală din imaginile create de Anouk Ragot pare o materie cosmică indetectabilă, dar însufleţită. Aspectele unor metamorfoze ivite din pasta suculentă şi vivantă, lasă entităţile nonfigurative să epateze prin alăturări de roşu, galben şi albastru, constituind zone cromatice distinct vibrate printr-o utilizare dinamică a cuţitului şi pensulei pe orizontală şi verticală, contrapunând pe alocuri o direcţie oblică sau concentrică a maselor de culoare. Acestea ascund misterele feminităţii lăsând la vedere  nenumăratele ipostazieri ale atitudinii femeii de astăzi care se acceptă şi se răsfaţă, este capricioasă, subiectivă, dar şi raţională, dorind să schimbe lumea, fără a se identifica neapărat cu ea.   

Această femeie tânără este chiar Anouk Ragot, iar tablourile ei pline de lumină şi culoare vorbesc despre dragostea de viaţă şi de frumos. Artista, aşa cum transpare din modul său de a crea, înlătură stereotipurile, afişând o atitudine  exuberantă anunţată ostentativ de creaţiile proprii.

Expoziţia „Povestea mea” cuprinde două coordonate tehnice. Prima, pictura în ulei pe pânză, a doua, pastelul. Aceasta din urmă tendinţă o avateajează pe artista care, folosind contrastele de închis-deschis, evocă un anumit tenebrosism specific imaginii clasice, dar aminteşte şi de frumuseţea feminină din arta sfârsitului de secol al XIX-lea, prin atitudinea de reprezentare a personajelor şi prin suavitatea chipurilor. Lumina şi fericirea de pe figuri caracterizează desenele în pastel semnate de Anouk Ragot, lucrări distincte în cadrul creaţiei sale, care sunt amintiri de la vârsta de 17 ani. Chiar dacă pastelul nu permite amestecuri asemeni altor culori, alăturările şi suprapunerile pe care le realizează plasticiana, conferă compoziţiilor un efect de sobrietate şi un plus de frumuseţe prin alternanţa formelor de expresie.

În pictura în ulei, este evidentă revolta pictoriţei împotriva energiilor negative care vin dinspre exterior. Strigătul sălbatic, mâinile barând spaţiul dintre ea şi lume, vorbele abia şoptite, tăcerea, aşteptarea, îndoiala devin specifice lui Anouk, a cărei pictură este feminină, delicată în conţinut, dar de o mare forţă prin tonalităţile vii şi sălbatice. După modul cum au fost selectate şi expuse, lucrările par prin conţinutul lor că relaţionează conştientul cu subconştientul, sensibilitatea cu puterea de expresie, vizibile în tema sa predilectă, nudul feminin, ipostaziat distinct în fiecare lucrare. Născut din materia cromatică, în proporţionate conture imaginare, corpul femeii este supus unei contemplaţii. „Doubting”, „Versus”, „Tandem” insinuează formulări vizuale încărcate de vitalitate şi armonie.  

Peisajele marine sau citadine sunt redate în nuanţe intense, dominate de lumină prin folosirea albului în cantităţi importante, dar şi a alăturărilor de roşu, galben şi albastru. Reflectând spre privitor căldură şi un anumit ritm prin reptitivitatea tuşelor de diferite mărimi, aceste aspecte aduc la un loc natura şi spaţiul creat de om, remarcându-se prin expresivitatea oferită de zonele sintetice de culoare, implicând sentimentul de linişte, calm, rafinament şi de numeroasele trăsături de penel distribuite aleatoriu pe pânză, dând senzaţia de mişcare a apei şi creând spaţii şi efecte plăcute ochiului.   

Portretele au o funcţie asertivă la Anouk Ragot. Evocate în situaţii intenţionând să transmită un mesaj, devenind descriptive nu prin trăsăturile de caracter, ci prin cele cromatice, acestea sunt prezentate frontal sau din profil şi sunt incluse, de fiecare dată, în compoziţi diferite ca structură.

În „Eden” abstracţia florală este condusă la extrema nonfigurativului, iar

„Calea noastră”, o compoziţie plină de culoare, în care sugestia porţii de flori deschide un spaţiu infinit spre care se îndreaptă cuplul, ne vorbeşte despre optimismul artistei şi visele acesteia legate de fericire.

Anouk Ragot este la prima expoziţie personală şi intenţionează să îşi perfecţioneze modul de exprimare în pastel, acuarela, cărbune şi ulei,  în dorinţa de a-şi traspune trăirile şi de a împărtăşi prin artă extazul tinereţii sale.

Ana Amelia Dincă,

critic de artă