Gheorghe Coman, un pictor al pământului

-expoziţie personală la Casino Sinaia, deschisă sâmbătă, 27 mai, 2017-

Gheorghe Coman vede pictura ca o matrice a vechilor locuri uitate de timp. Din acest punct de vedere este un melancolic, asemeni lui Ion Andreescu, maestrul său indirect, la care a observat dezolarea fiinţei şi contemplarea deplină în faţa naturii. Şi Gheorghe Coman a reuşit să transmită compoziţiilor sale un anumit accent dramatic, dar nu acesta este punctul de forţă al tablourilor expuse la Galeria Regală a Casinoului Sinaia, ci picturalitatea înglobând esenţa căutărilor stilistice ale artistului.

Aspectele Bucureştilor de odinioară sunt prezente în contemporaneitate picturii lui Gheorghe Coman prin  degradarea arhitecturii şi aspectul de ruină, dar şi prin detalii care amintesc o lume demult apusă în umbra unui zid sau a unei biserici, pe drumurile înguste şi prăfuite sau în colţuri ascunse de cartier, unde case vechi, care şi-au trăit gloria la sfârsitul secolului al XIX-lea sau în vremuri mai îndepărtate, sunt încoronate cu atributele poeticului de penelul exersat al lui Gheorghe Coman.

Peisajele de la Sozopol evocă vederi panoramice, dar şi porţiuni din geografia zonei, în care apa se îngemănează cu ţărmul, desenul şi pata de culoare exprimând, în acorduri surdinzate cu preţiozităţi coloristice asemănătoare catifelelor şi cu o lumină dramatică şi stinsă, raportul pictorului cu acest tip de reprezentare şi cu motivul pictural în faţa căruia se află. Efuziunea emoţională străbate timbrul cromatic lăsând forma să fie desluşită în tuşele aşezate lin şi cursiv, câteodată presărate de nervul grafic al liniei, care îi permite artistului să redea informaţii de natură afectivă, dublate deseori de rigoarea logică şi raţiune.

„Gabroveni”, „Strada Bărăţiei”, „Calea Plevnei”, „Hotel Central”, „Piaţa Ovidiu”, „Veneţia”, „Portul Algero” sunt doar câteva aspecte ale peisajului urban şi natural, unde observăm căutarea diversităţii compoziţionale şi perspectivale, descoperirea unor unghiuri inedite de redare a arhitecturii şi a componentelor urbanului. Varietatea pământurilor cu nuanţe corespunzând sensibilităţii artistului,  se datorează nu numai studiului ceramicii la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, care l-a apropiat de structura caldă a lutului, ci este tributară însăşi fiinţei sale, aparţinând în mod univoc teluricului. Ornamente legate de feroneria Art Nouveau şi cupole baroce selectate din arealul arhitecturii civile ori arcele pe care se descarcă frumoase bolte bizantine se întrec pe suprafaţa pânzei cu ziduri a căror platitudine îi stimulează simţul coloristic lui Gheorghe Coman. Acestuia îi atrag atenţia, în egală măsură, străzile pe unde altădată treceau tranvaie trase de cai. Casele sărăcăcioase aflate, prin frumuseţea reprezentării şi a soluţiilor plastice surprinzătoare, la mare concurenţă cu clădirile de patrimoniu, sunt tratate toate cu mijloacele unui simţ estetic evident, reevaluând  un Bucureşti interbelic în acord cu nostalgia acelor vremuri.

Tablourile de pe simezele Galeriei Regale au fost realizate în ultimii 2-3 ani şi au mai fost expuse pe grupaje la Galeria „Mariana Berinde” din Cluj, la Cercul Militar Naţional şi la Galeria EriCris Art din Bucureşti, demonstrând faptul că, pentru Gheorghe Coman, pictura are puţine secrete.

Ana Amelia Dincă    

Ana Amelia Dincă,

Profesor de arte vizuale, istoric şi critic de artă

Membru al U.A.P, secţia critică

1996-2000, Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, Facultatea de Istoria şi Teoria Artei

2015, obţinerea defnitivatului.

2016-2017, profesor de arte vizuale la Şcoala gimnazială Nicolae Titulescu, Călăraşi.

2008-2016, profesor de arte vizuale la Şcoala gimnazială Constantin Brâncoveanu, Călăraşi.

2000-2017, profesor de Istoria artelor şi arhitecturii la Liceul de arte „Ionel Perlea” din Slobozia

2005, specializare în muzeologie la Centrul de formare, educaţie permanentă şi management în domeniul culturii din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor

2003-2007, şef de secţie şi muzeograf I la Muzeul Dunării de Jos din Călăraşi;

2010, muzeograf I la Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa din Olteniţa;

tel. 0736916347;

2015, profesor la Şcoala „Helikon”

Membră în Comisia zonală pentru monumente de for public nr.8, care cuprinde judeţele Călăraşi, Brăila, Tulcea, Constanţa, cu sediul D.J.P.C.N. Constanţa;

Membru fondator al Asociaţiei Culturale Ascultialomiţa;

Membru fondator al Asociaţiei Culturale Helis;

tel. 0736916347;

ameliadinca@yahoo.com;

Curator al următoarelor expoziţii personale:

„Povestea nudului. Mărturisiri contemporane”, expoziţie de pictură Lucian Liciu, Galeria Căminul artei, Bucureşti;

„Nichita azi”, expoziţie de grafică Mircia Dumitrescu, Consiliul Judeţean Călăraşi;

Expoziţie de pictură Viorel Mărginean, Consiliul Judeţean Călăraşi;

„Ipostaze ale gestului demonic”, expoziţie de pictură Silviu Ioan Soare, Consiliul Judeţean Călăraşi;

Expoziţie de acuarelă Olga Morărescu Mărginean, Galeriile de artă „Arcadia” ale Muzeului Dunării de Jos;

Expoziţie de pictură Ştefan Pelmuş, Galeriile de artă „Arcadia” ale Muzeului Dunării de Jos;

Expoziţie de pictură Dan Ştefan Minea, Protoieria Călăraşi;

Expoziţie de grafică Maria Unţanu, Muzeul Dunării de Jos;

„Ipostaze”, expoziţie de pictură Bogdana Contraş, Galeriile de artă „Arcadia” ale Muzeului Dunării de Jos;

Expoziţie de pictură Dan Cristian Popescu, Galeriile de artă „Arcadia” ale Muzeului Dunării de Jos;

Expoziţie de pictură Vasile Pană şi Constantin Cîlţia, Galeriile de artă „Arcadia” ale Muzeului Dunării de Jos;

Expoziţie de scuptură Mihai Marcu, Primăria Municipiului Călăraşi;

Expoziţie de pictură Marian Cioban, Primăria Municipiului Călăraşi;

Expoziţie de ceramică Silviu Ioan Soare, Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea”, Slobozia;

 „Totem”, expoziţie de ceramică Silviu Ioan Soare, Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa din Olteniţa;

Expoziţie de pictură Kosta Doncev (Bulgaria), Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa din Olteniţa;

Retrospectiva George Teodorescu, Muzeul Municipal Călăraşi;

 „Peisaj şi detaliu”, expoziţie de acuarelă Silviu Ioan Soare, Direcţia de Cultură Călăraşi;

„Peisaj”, expoziţie de pictură Silviu Ioan Soare, Protoieria Călăraşi;

„Ipostaze”, expoziţie de pictură Silviu Runca, Consiliul Judeţean Călăraşi;

„Metamorfoze”,expoziţie de ceramică şi sticlă Silviu Ioan Soare, Protoieria Călăraşi;

Expoziţie de pictură Elisabeta Palmieri (Italia), Sala mică a Centrului Cultural UNESCO „Ionel Perlea”, Slobozia;

Expoziţie de pictură Ştefan Pencev (Bulgaria), Protoieria Călăraşi;

Expoziţie de pictură Kosta Doncev (Bulgaria), Protoieria Călăraşi;

Expoziţie de pictură Peter Ceauşev (Bulgaria), Protoieria Călăraşi;

Expoziţie de portrete Maria Bogatu Măncianu, Protoieria Călăraşi;

Expoziţie de pictură Simona Lepădătescu, Protoieria Călăraşi;

Expoziţie de icoane Maria Bogatu Măncianu, Institutul Fordoc, Călăraşi;

Expoziţie de grafică Cristina Mary Buzamet, Protoieria Călăraşi; „Flori”, expoziţie de pictură Suzana Stoicescu, Institutul Fordoc, Călăraşi;

Expoziţie de pictură şi desen Jimmy Stănescu, Casa expoziţiilor, Direcţia de Cultură Călăraşi, 20 mai 2017;

Curator al următoarelor expoziţii de grup:

Expoziţie de artă plastică Ion Atanasiu Delamare, Silviu Ioan Soare, Emilia Persu, Maria Unţanu, Galeriile de artă din Silistra, Bulgaria;

„Ferestre”, expoziţie de grup Marcela Smeianu, Cîrstina de la Studina, Silviu Ioan Soare, Maria Bogatu Măncianu, Mariana Ioniţă, Laura Macri, Iuliana Mara, Ioana Maier, Ion Anghel Neg, Iulia Pană, Mihaela Roca, Marcela Şerban, Elena Daniela Tomozei, Rodica Iacob, Ştefan Şerban, Cornelia Căruntu, Elena Schumacher, Ştefan Dumitrache, Gabriela Pîrvuleţ Aramă, Carmen Pavel, Ana Maria Păpurică, Galeria „Irecson”, Bucureşti;

Salonul anual de artă, începând din 2008, Protoieria Călăraşi, Direcţia de Cultură Călăraşi, Muzeul Municipal Călăraşi;

Salonul de primăvară, începând cu 2015, Direcţia de Cultură şi Muzeul Municipal Călăraşi;

Salonul de toamnă, începând cu 2015, Direcţia de Cultură şi Muzeul Municipal Călăraşi;

Salonul florilor, două ediţii, începând cu 2016, Muzeul Municipal Călăraşi;

„Călăraşi, capitala artei pentru o zi”, expoziţie de grup Hristina Gaeva, Dimiter Culev, Stefan Pencev, Silviu Ioan Soare, Maria Bogatu Măncianu, Rodica Iacob,  Consiliul Judeţean Călăraşi;

Saloanele Bărăganului, începând cu 2016, Muzeul Municipal Călăraşi;

Retrospectivă sculptor Geprge Teodorescu, Muzeul Municipal Călăraşi;

Cuvânt de deschidere la următoarele manifestări expoziţionale:

„70 de fire ale viselor”, expoziţie de tapiserie Nicolae Zîmbroianu, Galeria de artă Elit Prof Art şi World Trade Center Bucureşti;

„Solo Show 2016”, expoziţie de acuarelă Corneliu Drăgan Târgovişte, Galeria artelor, Cercul Militar Naţional;

Expoziţie de pictură Cornelia Victoria Dedu, Elite Art Gallery;

Expoziţie de pictură Gheorghe Coman, Galeria artelor, Casino Sinaia, 27 mai 2017;

Expoziţie de pictură Maria Candrea Ionescu, Sala rondă a Cercului Militar Naţional;

Expoziţie de acuarelă Corneliu Drăgan Târgovişte, Galeria Regală a Casinoului Sinaia;

Expoziţie de grafică Maria Unţanu, Centrul Cultural Unesco „Ionel Perlea” Slobozia;

Expoziţie de pictură Gheorghe Petre, Centrul Cultural Unesco „Ionel Perlea” Slobozia;

 Expoziţie de pictură George Petre, Centrul Cultural Unesco „Ionel Perlea” Slobozia;

Expoziţie de grafică Maria Unţanu, Galeria Irecson, Bucureşti;

„Hanukia”, expoziţie de ceramică Silviu Ioan Soare, Muzeul Municipal Călăraşi;

„Căutări”, expoziţie de sticlă Maria Bogatu Măncianu, Muzeul Municipal Călăraşi;

Expoziţie de acuarelă Dorin Manea, Muzeul Municipal Călăraşi;

Expoziţie de gravură pe sticlă Mariana Gheorghe, Muzeul Municipal Călăraşi;

„Simezele primăverii”, expoziţie de pictură Rodica Iacob, Cornel Ursu, Petronella Milea, Aura Giurcă, Mihaela Melehat, Jimmy Stănescu, Direcţia de Cultură Călăraşi;

Expoziţie de sculptură Olga Smolenski, Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa Olteniţa Expoziţie de pictură Gheorghe Petre, Centrul Cultural Unesco „Ionel Perlea” Slobozia;

Expoziţie de pictură Gheorghe Petre, Centrul Cultural Unesco „Ionel Perlea” Slobozia;

Expoziţie de pictură Cîrstina de la Studina, Galeria „Irecson” Bucureşti Expoziţie de pictură Gheorghe Petre, Centrul Cultural Unesco „Ionel Perlea” Slobozia;

Expoziţie de pictură Bogdana Contraş, Galeria Galateea, Bucureşti;

Expoziţie de pictură Marcela Zmeianu, Centrul Cultural Unesco „Ionel Perlea” Slobozia;

Expoziţie de pictură Ştefan Şerban, Centrul Cultural Unesco „Ionel Perlea” Slobozia;

Expoziţie de pictură Camelia Ion, Centrul Cultural Unesco „Ionel Perlea” Slobozia;

Expoziţie de pictură Ştefan Şerban şi Camelia Ion, Centrul Cultural Unesco „Ionel Perlea” Slobozia;

Expoziţie de grup Olimpia Petrescu, Gabriel Teodorescu, Roxana Căluţă, Nicolae Capbun Croitoru, Dan Silviu Stănease, Muzeul Naţional al Agriculturii din Slobozia;

Expoziţie de grup Olimpia Petrescu, Gabriel Teodorescu, Roxana Căluţă, Nicolae Capbun Croitoru, Dan Silviu Stănease, Muzeul Naţional al Agriculturii din Slobozia;

Expoziţie de pictură Jordan Kissiov, Muzeul Municipal Bucureşti;

Expoziţie de pictură Ionka Gospodinova, Galeria de artă „Lumina” Feteşti;

Salonul de primăvară şi Salonul de toamnă al Filialei U.A.P Slobozia -Ialomiţa;

Expoziţie de pictură Gheorghe Miron şi Anca Tohan, Muzeul Dunării de Jos;

Expoziţie de grafică Grigore Patrichi Smulti, Muzeul Dunării de Jos;

Expoziţie de sculptură Grigore Patrichi Smulţi, Muzeul Dunării de Jos;

Expoziţie de pictură Iolanda Spulber Brandes, Muzeul de istorie din Slobozia;

Texte în cataloage de specialitate, pliante, reviste şi în spaţiul virtual, despre plasticienii(incluzându-i şi pe cei menţionaţi mai sus):

Aurel Vlad, Mircia Dumitrescu, Mihai Ionuţ Rusen, Ion Mihalache, Ilie Cioartă, Vasile Mureşan Murivale, Ion Vlad, Paul Hitter, Mircea Roman, Horea Paştina, Vitalie Butescu, Nicăpetre, Costel Badea, Traian Brădean, Marius Cilievici, Sorin Adam, Eugen Crăciun, Zamfir Dumitrescu, Maria Unţanu, Florian Mihăilescu, Ernest Budeş, Lelia Urdăreanu, Ilie Rusu, Simona Pascale, Viorica Petre, Zaharia Simion, Niţă Anghelescu, Mihail Mihalcea Poiana, Constantin Sănduescu, Tudor Lorman, Tache Papatriandafil, Aurel Nicolescu, George Theodorescu, Petru Botezatu, Mariana Ionescu, Olga Smolenski, Adrian Pârvu,

Jimmy Stănescu.

Gheorghe Coman la Galeria Mariana Berinde;

Despre florile în tempera ale lui Silviu Ioan Soare;  

Participări la simpozione:

2003, Simpozionul Internaţional „Mai avem nevoie de artă”, Călăraşi, Muzeul Dunării de Jos;

2005, 2006, Simpozionul de pictură de la Vetren, Bulgaria;

2015, Simpozionul Internaţional de Ceramică „Costel Badea” de la Constanţa;

2004, Simpozionul Internaţional de Creaţie de la Feteşti;

2015, 2016, Simpozionul şi Tabăra internaţională de pictură „Vasile Grigore” de la Hârsa, judeţul Prahova;

Premii:

2016, Premiul Cultural al Anului 2016- „10 pentru Călăraşi”, oferit de Ministerul Culturii şi de Direcţia Judeţeană pentru Cultură Călăraşi, pentru prezentarea valorilor culturii călărăşene la nivel naţional;

2016, Titlul de „Excelenţă în cultură”;

2013, „Premiul Cultural al anului 2013-10 pentru Călăraşi”;

2004, Premiul Fundaţiei „Luceafărul” pentru debut;

Publicaţii de specialitate:

-Catalogul colecţiilor de artă ale Muzeului Dunării de Jos, editura Daim, Bucureşti, 2006;

-„Sculptorul George Theodorescu şi vechii maeştri ai artei călărăşene” editura Agora, Călăraşi, 2010;

-2011, Vasile Aionesei-portrete”, editura Helis, Slobozia;

Colaborări la reviste, ziare, site-uri online, cu articole şi studii;

-revista culturală „Helis”, revista culturală „Metafora”, revista românilor din diaspora „Curierul românesc”, revista „Lumea”, „Luceafărul”, „Express de Călăraşi”, „Evenimentul de Călăraşi”, „Ştirea”, „Realitatea”, „Tribuna Ialomiţei”, „Forum”, „Pământul”, „Artindex”, „Artportfolio” etc.

Despre florile în tempera ale lui Silviu Ioan Soare

Silviu Ioan Soare înainte de a fi ceramist, a pictat, a făcut acuarelă şi gravură. Acum, dragostea pentru culoare l-a determinat să experiementeze tehnicile mixte pe suprafaţa bidimensională, dar, în ultimul timp, încearcă plasticitatea temperei pe hârtie  şi capacitatea ei de a se apropia de efectele picturalului. Într-o bogată paletă cromatică, artistul desenează flori sălbatice, care îi ies în cale la marginea câmpiei sau flori din grădina sa ori din ghivecele atelierului. Primordialitatea culorii se citeşte în toate imaginile, fiind relaţionată cu tipologia fiecărei structuri pe care artistul o urmăreşte în detaliu, folosindu-se de sintetica expresie a petei de culoare. Aceasta ia forma corolelor şi a frunzelor, părând a se dizolva uneori până la abstractizare, alteori devenind bine imprimată în planurile cromatice. Accentele vii ale nuanţelor sugerează remarcabile luminozităţi sau efecte ale umbrei obţinute prin utilizarea unor tente mai terne în ideea de a ne oferi soluţii plastice potrivite, adecvate la temă.

Verdele şi roşul, albastrul şi galbenul, violetul şi oranjul, sunt trecute printr-o varietate de laviuri sau prin puternice game cromatice, redând misterul şi frumuseţea unică a acestor componente ale regnului vegetal.

Calele şi begonia, trandafirii şi garofiţele, tot felul de ierburi aflate sub soarele câmpului, ghiocei şi romaniţe ori floarea-soarelui, concentrează sensibilitatea pictorului într-un creuzet unde se armonizează cu  particularitatea creaţiei naturii, pe care acesta o transferă pe hârtie, prin stilizare şi apel la real.

Diluţii în degradeuri sau concentrări cromatice conferă lucrărilor de grafică o picturalitate specifică uleiului, datorită vibraţiei facturale şi valorice realizată de penel. Uneori culorile sunt folosite în cantităţi egale, iar tuşele aşternute repetat completează intempestiv suprafaţa. Porţiuni mici de pete pure ordonează structura compoziţiilor, iar traseele orizontale şi verticale, în funcţie de componenta biologică a elementelor vegetale sunt organizate după proporţie, contraste, ritm, dominante de culoare, efecte vizuale. Transluciditatea de opal, estomparea şi intensităţile calorice, dimensiunile reduse ale hârtiei, echilibrul distribuirii nuanţelor şi ritmicitatea punctelor şi traseele de culoare scurte, de lăţimea pensulei, trasate ferm, conferă un plus de preţiozitate lucrărilor.

Seria desenelor în tempera se constituie într-o abordare de excepţie în cadrul creaţiei de până acum a lui Silviu Ioan Soare, care încearcă un exerciţiu tehnic provocator, cu un subiect mult îndrăgit în arta noastră, florile.

Ana Amelia Dincă 

 Expoziţie personala semnată de Gheorghe Coman la Galeria „Mariana Berinde”

Gheorghe Coman ne pare un personaj romantic, judecând după modul cum priveşte lumea în pictura sa. Subiectele citadine abordate ca tematică a peisajului ne oferă o multitudine de cadre imagistice preluate din structura urbanistică. Ajutându-se de acestea drept punct de pornire al realităţii arhitectonice avute la îndemână, acesta ne readuce în memorie frumuseţea clădirilor religioase şi civile ale oraşelor medievale. Umbrite sau luminate, casele uitate de timp, ruinele, bisericile fac o întoarcere la plenitudinea originară a omului printr-o aducere aminte a ideii de periferie, de marginal, impunând o notă de melancolie asupra existenţei noastre.

Privitorul remarcă sinteza spaţiului compoziţional aerat, întretăiat uneori de câte un arbore grafiat să întregească pitorescul locului, dar adăugat în scopul de a echilibra planurile şi componentele lucrării sau pentru a le imprima o asimetrie expresivă şi relaxantă.

Tablourile lui Gheorghe Coman au o evidentă notă de picturalitate provenită din tuşa de culoare vibrantă, ca urmare a folosirii instinctive a tehnicii stăpânită în mod firesc datorită experienţei şi plăcerii de a picta. Planurile ample de alburi grizate, complemetarele, griurile colorate, contrastele şi distinsele armonii cromatice sunt capabile de a sintetiza subiectul plastic şi de a reliefa faţadele clădirilor care lasă pasta din tub să se observe sub influienţa luminii din atelier şi a observării nuanţelor ei la faţa locului. Verticale, orizontale şi diagonale, antrenând în tensiuni vizuale liniatura structurală a imaginilor, nu ezită să creeze un discurs geometric al formelor de pe pânză.

În ceea ce priveşte reprezentarea femeii şi a feminităţii, Gheorghe Coman realizează portrete şi idealizează corpul evocat în ipostaza senzuală a nudului. Pentru ambele repere foloseşte modelul de atelier, aşa cum făceau vechii maeştri ai picturii.

Explorând frumuseţea aparte a fiecărui model, dar căutând frumosul în materia preţioasă a carnalităţii, în gesturile delicate, în atitudinile care implică probleme de compoziţie din partea artistului, acesta încearcă să diversifice vocabularul plastic la nivelul culorii prin ecleraje studiate, care alunecă mângâind conturele rotunde ale trupurilor. Raccourci-urile accentuează senzualitatea, lumina rece şi caldă se metamorfozează, picturalitatea rămânând punctul forte al imaginii alături de stăpânirea anatomiei artistice. Datorită intensităţilor care transpar în anumite zone ale tabloului, cromatica devine grea atunci când albastrul şi verdele grizate, cercetate într-o gamă infinită, de la variate nuanţe metalice până la cea mai fină combinaţie a nonculorilor, se unifică într-o atmosferă apăsătoare. Cantităţile de alb şi negru folosite în amestec cu alte culori sunt ponderate, petele picturale ample sugerând spaţii între nud şi cele câteva elemente succinte ale încăperii, adesea tablouri pictate în tablou, semn că momentul creaţiei artistice s-a petrecut în intimitatea atelierului. Modul de aşezare al tuşelor creează  volume concave şi convexe, urmârind liniatura formelor trupului cu uşoare tentative de lascivitate citite discret în gesturi, lăsând complemetaritatea dintre câteva nuanţe de albastru potolit şi oranj/ocru să devină dominante.

În peisajele marine vedem maluri aride, mici golfuri delimitate de către o casă sau de un sat arhaic, valuri care se lovesc de stânci si vase pescărești, ceea ce ne face să simțim bucuria pe care artistul o are in fața întinderilor apei, îndemnându-l la visare. De asemenea, Gheorghe Coman pictează lacuri presărate cu insule unde arborii își înalță crengile spre cer, fără sa neglijeze bălțile de la marginea pădurilor. Nostalgia vizibilă în aceste lucrări se transformă în contemplare în fața peisjului mediteraneean. Acesta este un exemplu grăitor al solaritații artistului, care privește țărmurile Sardiniei cu noblețea unui patrician. Transluciditatea apei este surprinsă cu maximă intensitate, pictorul păstrând identitatea naturii, peste care stabilește corelații plastice si restructurări de expresie. 
Desenul aflat sub culoare este acoperit de surprinzătoare trăsături de pensulă, scurte sau prelungi, apropiate sau distanțate, adunate în enclave de tușe ușoare sau puternic aplicate, de mare forța sugestivă. 
Gheorghe Coman este credincios naturii, iar sentimentul de admirație pentru aceasta îl descifrăm intr-un soi de comunicare între concordanțele coloristice catifelate în nuanțe adesea surdinizate, dând iluzia unor tragice sonorități, rezonând cu artistul.

Ana Amelia Dincă

Mihail Gavril şi „Copacul mântuirii” la World Trade Center-Hotel Pullman din Bucureşti

Numele expoziţiei este dat de o lucrare reprezentând un copac acoperit de cruci, simboluri ale biruinţei şi mântuirii prin care pictorul încearcă îndepărtarea păcatului şi izbăvirea de rău. Aşezat, nu întâmplător, în centrul simezei, încadrat fiind de Adam şi Eva, acest tablou  constituie elementul cheie al percepţiilor pe care Mihail Gavril le are asupra vieţii şi morţii.  Luând în căutările artistului forma îngerilor, cele două personaje vinovate de alungarea din rai, care a însemnat şi despărţirea de Dumnezeu, impunând moartea drept consecinţă a păcatului, sunt monumentale, părând zidiri care poartă încărcătura cărţilor sfinte. Prin întreagul demers vizual, artistul încearcă să răscumpere greşeala de la începuturi, folosirea diferitelor simboluri precum clopotul, cupola, crucea, potirul de aur, inscripţiile, coloana, conducând spre găsirea lui Dumnezeu, singurul capabil să ierte. Unele lucrări conţin înscrisuri care ne amintesc că mântuirea se va realiza doar prin credinţă şi prin ascultarea Evangheliei. Pornind de la aceste indicii, constatăm că fiinţa lui Mihail Gavril descoperă armonizarea cu universul şi încearcă o detaşare de „cele lumeşti” prin ilustrarea concepţiei despre tradiţia creştină în „Copacul mântuirii”, un ansamblu de lucrări inspirate din simbolistica arealului bizantin. Evenimentul organizat de Galeria Elite Prof Art pune în evidenţă întrebările pe care artistul şi le pune în legătură cu existenţa sa pământeană şi posibilităţile de comunicare directă cu divinitatea prin intermediul picturii devenită intercesoare între religiozitatea cotidiană a pictorului şi sutele de ani de încărcătură energetică dată omului de creştinism. Expoziţia est un produs de maturitate al creaţiei lui Mihail Gavril, artistul preocupat de redarea mecanismelor spiritualităţii noastre şi de locul pe care căutarea binelui şi adevărului îl ocupă în sufletul său, nefamiliarizat cu lipsa de credinţă a lumii de azi. Conexiunea pe care pictura  sa o face cu dumnezeirea profundă a eului se regăseşte în străfundurile subconştientului personal, care deliberează modul cum calea spre libertate a fost găsită şi urmată prin revelarea esenţei.

Fiecare lucrare are indicaţii meditative dezvăluite prin cursivitatea expunerii plastice într-un stil propriu, liber, recognoscibil, având la îndemână ingredientele culturale şi artistice pentru o abordare erudită a simbolurilor folosite. Asocierea dintre elementele arhetipale redate după precepte figurative şi introducerea lor într-un context plastic modern, care nu mai are nimic comun cu regulile stabilite de Erminie, ci cu trăirea directă a artistului într-un spaţiu dominat de însemnele mistice ale ortodoxiei, îl transformă pe Mihail Gavril în interpretul unor imagini emblematice, definitorii pentru structura sa intelectuală. Nefiind constrâns de amploarea ilustrativă a domeniului care îi serveşte drept izvod, artistul înaintează în subiect găsindu-l provocator, cu multiple posibilităţi imagistice de reevaluare. Astfel, imediateţea stării contemplative, dar şi semnalele auditive induse de impresia că suntem lângă sunetul grav al clopotului, corespund filosofiei de viaţă a pictorului care, prin mesajele vizuale, ne îndeamnă să ne îndreptăm spiritul spre „cele bisericeşti”, inoculând astfel ideea purificării, stare necesară transcendenţei noastre. Această atitudine o întâlnim într-un grup de compoziţii referitoare la rânduielile credinţei. „Slujba de duminică”, „Clopote la Moldoviţa”, „Clopote la Probota”, cea din urmă lucrare cu înscrisuri expresive evocând cărţile sfinte. Formulările compoziţionale sunt succint imaginate, cu aluzii perspectivale introduse de mişcarea clopotelor suspendate, încorsetate în arhitecturile clopotniţelor şi tratate de pictor în tuşe când dense şi cu rapiditate executate, când alcătuite din urme laborioase de pensulă.

Pictura lui Mihail Gavril este o acumulare de stări, un comentariu care îi susţine creştinătatea, având coordonate simbolice în structurile vizuale recuperate din sfera arhitectonică a lăcaşului de cult şi a manuscrisului. Condiţia artistului, care încearcă să găsească o cale de salvare a sufletului prin raportarea la o forţă supranaturală, se petrece prin apelul la semnul crucii şi la ideea morţii, dominante în spaţiul religios bizantin, căruia însuşi pictorul îi aparţine.

Cele cinci variaţiuni cromatice pe tema coloanei de lumină vin să susţină dorinţa şi vibraţiile ascendente ale muritorilor prin imaginea conferită de verticalitatea fragmentului unui pridvor, care întretaie lucrarea de jos până sus ca un axis mundi. Acest punct de sprijin al boltei cereşti este preluat de Mihail Gavril din arhitectura pridvorului, unde omul îşi pune întrebări despre păcatele lui, depre rai şi iad, păşind apoi în naos spre a căuta mântuirea. Interesat de perenitatea şi autonomia coloanei, care uneşte cerul cu pământul, materialul cu imaterialul, sufletul cu spiritul, artistul ne îndemnă prin viziunea sa, spre cunoaşterea mai profundă a fiinţei noastre.

Pictorul nu se lasă pradă conceptului. Atenţia îi este captată de modul cum formulele compoziţionale pot reflecta şi conlucra la transmiterea mesajului şi la amplificare expresiei plastice. Raporatarea la grafia decorativă a feroniei şi la motivul floral al trandafirului, sporeşte frumuseţea lucrării prin contrastul dintre negru şi pata roşie de culoare.

Pictorul se află chiar în miezul ritualului bisericesc al slujbei, găleţile cu vopsele de pe schelă, arătând felul cum acesta îl slujeşte pe Dumnezeu. Fiecare tablou are un secret al lui, dar, în acelaşi timp, devine şi un mărturisitor de taine pe care trebuie să le descoperim şi să le reevaluăm.

Astfel, reprezentată convenţional şi având în memorie preexistenţa ei în cultura civilizaţilor Orientului, forma circulară a cupolei este proiectată la modul ficţional şi abstract de Mihail Gavril, care o redă din perspectivă plonjantă sau o cuprinde cu o privirea ascensorial, în raport cu modul cum porii credinţei sale reuşesc să capteze cosmosul divin.  Pictorul concentrează în plină pagină această întruchipare a bolţii cereşti, dezvăluind nu numai geometria perfecţiunii, dar îşi dă şi un răspuns la întrebarea dacă el însuşi este capabil de transcendenţă şi devenire. Căutarea divinităţii este de fapt căutarea absolutului, utopia pe care nu o va atinge niciodată, încorsetarea spiritului care apare în „Cupolă III” prin forţa liniilor şi sentimentl static.

În pictura lui Mihail Gavril spaţiul terestru se îngemănează cu cel mistic şi omul cu divinitatea. Aşa ne apare acest tip de metamorfoză în „Lumină şi smerenie la Athos”, „Slujba de duminică”, atitudini cutumiare dezvăluite de artist prin imagine, sunet, cuvânt...Mijloacele picturii îl ajută pe Mihail Gavril să dilate spaţiul şi timpul mistic, să se mântuiască prin cunoaştere, chiar dacă individul, în general, rămâne supus neputinţei lui de a înţelege adevărurile, printre care, cel divin, rămâne unul esenţial.

Călugării şi enoriaşii, proiectaţi în carapacea protectoare a bisericii, sunt pictaţi ca nişte umbre cuminţi, fără figuri desenate în detaliu care ar putea defini trăirea ascetică, fiindcă aceste sentimente aparţin interiorităţii şi nevăzutului. Imediateţea stabilirii unei relaţii între simbolurile care se înlănţuie în mod firesc, creând o unitate ideatică între tablouri, ne vorbeşte nu numai despre talentul lui Mihail Gravil, ci şi despre apartenenţa  sa totală, prin pictură şi entitate, la spaţiul creştinătăţii ortodoxe.  

Ana Amelia Dincă