S-a încheiat expoziția de pictură semnată de Marcela Smeianu, la Muzeul Municipal Călărași

În ultimul timp, Marcela Smeianu și-a diversificat tehnicile artistice, făcând eforturi de reevaluare a formei, de modelare a culorii, de schimbare a structurii compoziționale, păstrând în tematica clasică a peisajului și naturii statice cu flori, abordări stilistice legate de un anumit modernism, care îi caracterizează tablourile. Indiferent de subiectele abordate, imaginea are libertate, suprafețele aerate rezultând dintr-un anumit sintetism, încorporat unei axiome compoziționale caracterizată de armonii de griuri, culori calde și reci, linii conturând elemente panoramice preluate din natură ori detalii din cadre mai elaborate, care prin plasticitatea lor intrinsecă, au marcat sensibilitatea pictoriței, atrăgându-i atenția și determinând-o să imortalizeze pe pânză tainele peisajului campestru, inspirat de Câmpia Bărăganului, de solaritatea și farmecul acesteia. Copacii, cu grafiile lor, sunt un subiect recurent, alături de vegetația exotică, acoperind Lunca Ialomiței și văile spațiului din jurul ei. Marcela Smeianu face din aceste aspecte o fresca a atmosferei zonei unde s-a născut și unde viețuiește, folosind mijloacele picturii pentru a-și reevalua sentimentele și trăirile spirituale prin decantări și sinteze coloristice, păstrate în cadrele unui figurativ interpretat în manieră modernă. Viziunea lirică specifică lucrărilor cu flori, menține maniera de lucru a artistei, în cadrul căreia descifrăm modalități de stilizare a motivului pictural, dar și intensități de culoare, egalizări tonale, diferențieri la nivelul expresiei plastice, decantând experiența sa de până acum. Tehnicile mixte sunt o preocupare ardentă pentru Marcela Smeianu, încearcând cu ajutorul lor să găsească efecte permise de materiale și substanțe noi, în ideea de îmbunătățire a calității demersului  pictural. Pline de poezie, dominate de liniște, pline de culoare, de sentimentul de comuniune cu natura, tablourile artistei au ceva inefabil, au o anumită congruență cu emoția și cu sentimentul de admirație față de creația divină.

Ana Amelia Dincă