Viorica Petre sau o pictură de poveste

Decorativă și cu un anumit gest grafic, caracterizat de dezinvoltură, pictura Vioricăi Petre  își are punctul de plecare în frumusețea lumii vegetale, în cotidianul citadin și în delicatețea chipului feminin, cu ajutorul cărora face notații plastice, definite prin forme clare, desenate cu siguranță și adaptate zonei figurativului și stilizării acestuia. Artistei îi place să creeze mișcare pe suprafața pânzei, să facă un fel de confesiuni ritmice prin repetarea motivelor impuse natural de subiectul abordat, peste care intervine cu tonalități putenice și contrastante, determinând astfel tensiuni și o dinamică rezultată din îngemănarea culorilor cu forma. Compozițiile Vioricăi Petre sunt febrile, au o fervoare determinată de stilul decorativ, de paleta care vibrează, creând metafore plastice. Apropiate de starea de reverie, bogate în conținut și strălucitoare prin nuanțe, tablourile sunt posesoarele unui câmp senzorial în care așează curbe și cotracurbe, modelează și modulează pata de culoare, așezată a plat, dar cu reverberații de picturalitate, cu registre perspectivale, abordate stilistic diferit și expresiv. Sublimări ale realului, incluse într-un spectacol vizual, redând ipostaze ale materiei în momente de acalmie, stările induse de lucrări sunt atașate unui plan emotional, în care detectăm trăirile artistei și potențele sale transfigutaroare în cee ace privește stilizarea temei sau a unui simplu element, devenit repetitiv și dobândind forță de expresie prin discrete transformări stilistice. Dantelăriile și întregul sistem de împodobire al tinerelor fete pictate de Viorica Petre, ne amintesc de domnițele din perioada medievală, de atenția acordată de acestea vestimentației și bijuteriilor, de gingășia și puritatea interioară, de credința și delicatețea sufletului lor tânăr.  Însă privindu-le mai atent, similitudinea cu propriul chip al pictoriței ne trimite cu gândul la ideea de autoportret. Modul de ordonare al elementelor de limbaj plastic întâlnit în portrete, îl regăsim și în peisaje și naturi statice, tratate cu atenția acordată ființelor vii, epatând prin traseele liniare coordonatoare ale imaginii și prin compoziții ce par coborâte din cărțile cu povești prin puritatea și sentimentul sincer al abordării.

Ana Amelia Dincă