Mircea Năstase , un pictor al lumii sensibile

Pictura lui Mircea Năstase pune accent pe suprafețele sintetice de culoare și pe forma figurativă interpretată modern, în stilizări ce permit motivelor plastice o consonanță de experiențe plastice, lăsând la vedere frumusețea pastei, așezată în contraste puternice de culori pure sau pensulate după criterii cromatologice. Planul tablourilor sale acumulează energii luminoase, tonuri cu ecleraje fine, studiate atent, penelul fixând abordări îndrăznețe din punct de vedere compozițional, cu izvor în modernitatea artei noastre. Empatia dintre subiecte și însăși gândirea plastică a artistului se citește în sensibilitatea evocării naturilor statice cu flori, a nudului încorsetat de interiorul unei încăperi și a unor reflexe ale societății contemporane, pe care Mircea Năstase le-a remarcat în imediata sa apropiere, devenind astfel un artist al timpului său. Forme puternice, din punct de vedere al structurării compoziționale, vivante ca nuanțe, cu prețiozități cromatice concentrate pe subiect, permit spațiului pânzei să pună în evidență alternanța diferitelor zone ale tabloului și partea ludică a demersului vizual. Tendințele de multiplicare a spațiului, pulsația suprafețelor coloristice,  echilibrul registrelor, culorile acordate după criterii contrastante sau armonice, reliefează expresia plastică la care ține Mircea Năstase, un pictor cu spirit de interpretare simbolică a motivelor, ce ne propune un climat spiritual, pe drumul eredității școlii românești de pictură modernă. Asupra tematicii nudului, artistul revine frecvent, așezând corpul feminin în variate contexte compoziționale, creând o ambianță plină de liniște, de mister, de poezie. Realizând construcții logice, în care se remarcă tendința de monumentalitate a modelului, prezentat, de obicei, static, pozând în atitudine de beatitudine, pictorul transmite și un efect psihologic susținut deseori și de o geometrizare a imaginii, o transfigurare a realului, care ne îndeamnă la momente de reverie. Nudurile sunt subiect de contemplație pentru Mircea Năstase și nu au nimic lasciv, fiind evocări simbolice ale eternului feminin, senzualitatea putând fi citită în raportul dintre culori, în relația pe care artistul o stabilește între elementele compoziției. Solid articulate, uneori în prim plan, alteori parte componentă a unui aranjament vizual cuprinzând scaune, ghivece cu cactuși, elemente de natură statică din ambianța obiectuală a camerei, nudurile sunt neutralizate de prezența draperiilor sau a ferestrelor, care vorbesc despre dorința artistului de a multiplica spațiul și de a sugera profunzimi. În naturile statice, acesta ordonează componentele, respectând normele fundamentale de așezare a lor în câmpul bidimensional. Există câteva lucrări care ne amintesc de expresionismul lui Ion Musceleanu datorită forței coloristice și arhitectonicii obiectelor, fructelor și florilor reprezentate. Ordonate în mod voluntar, acestea creează un climat intim, în care compoziția este dematerializată de surplusuri, o pondere remarcabilă având implicarea culorii în forme monumental concepute. Asemenea unor bulgări minerali, corolele florilor au consistență. Pahare, sticle, fructiere, mici dreptunghiuri colorate, așezate pe verticală pentru a expresiviza lucrarea, reapar din când în când, alături de mere, pere, paleta pictorului, fereastra, scaune, întâlnite și în compozițiile cu nuduri. Momente de meditație asupra frumosului sunt toate aceste tablouri ale pictorului Mircea Năstase, un observator sensibil și rațional al motivelor selectate din arealul imagistic al atelierului, transformat de fiecare dată, același spațiu redefinindu-i subiectele și schimbându-i registrul tematic.

Ana Amelia Dincă