„Reflexii transilvane”, expoziție Cornel Vană la Galeria „Luceafărul” a Centrului Cultural „Mihai Eminescu”, Primăria sectorului 2, București

Cornel Vană este pictorul compozițiilor complexe, cu multe elemente,   conferind o încărcătură analitică imaginii, tratată în contraste conduse până în pragul tehnicii clarobscur, dominată de opulență și de un spirit barocizant. Peisaje, naturi statice și compoziții cu personaje se află în aria preocupărilor tematice ale artistului, care insistă asupra spațiului transilvan, compus din partea citadină și zona satului, aceasta din urmă mult mai frecvent abordată. Într-o tratare de nuanțe dominante reci, vatra satului coagulează  o întreagă civilizație etnografică aflată în osmoză cu frumusețea reliefului înalt la poalele căruia casele devin niște structuri vii, prin reprezentarea repetitivă a acestora, evocând ritmuri plastice dominate de verticalele bisericilor, devenite puncte de fugă ale imaginii. Redarea în adâncime a peisajului nu este realizată întotdeauna cu ajutorul perspectivei cromatice, ci printr-o abordare calculată a spațiului compozițional. Deși reprezentată în nota sa poetică,  atmosfera transilvană este conținătoarea unei unde dramatice prin cromatica utilizată, chiar dacă accentele calde nu sunt puține, rolul acestora fiind doar să puncteze sensurile expresive ale stilului său. Însușindu-și totodată datele perspectivei aeriene în redarea unor cadre vizuale, înglobând de multe ori un întreg sat într-un singur tablou, artistul nu ezită să se oprească asupra amănuntului unui element arhitectonic, care prin prețiozitatea lemnului și plasticitatea feroneriei dobândește un plus de mister.  Este vorba de o ușă pictată în plină pagină, în fața căreia se află o găleată cu flori, devenită centru de interes. Important nu este ceea ce ne arată artistul pe pânza sa, ci lumea aflată dincolo de această fațadă. În general, oamenii lipsesc din peisaje, dar nu sunt absenți în totalitate din opera de până acum a pictorului. Lucrările cu muzicieni, prin teatralitatea reprezentării și structurarea în diagonală a imaginii, se apropie mai mult de latura barocizantă, liniile directoare rămânând așezate în spiritul acestui stil. Există însă și compoziții închise, echilibrate după norme clasice, având pronunțate conotații în gândirea rațională a artistului și fiind supuse acelorași canoane ale sobrietății, cu aceeași prezență a personajului colectiv, așa cum se întâmplă în reprezentarea scenelor biblice, încorporând deopotrivă sacrul și profanul în inducerea plastică a aspectelor de frescă. Concepute în mare parte pe două registre și amintind comuniunea  lumii sacre cu cea profană, acestea  surprind nevoia omului contemporan de a-și întoarce fața către Dumnezeu. Este lizibilă în opera lui Cornel Vană o oarecare influență a scolii de germane, în care domină compozițiile cu multe personale și ideea de credință, recurentă și în Transilvania pictorului, pentru care importanța evoluției pe verticală a ființei și dorința ascensorială a sufletului mărturisesc permanenta lui tendință de căutare a adevărului. Florile de câmp, cu  forța lor divină, asemănătoare unui spirit dumnezeiesc, sunt așezate în vase, atârnate de un zid de lemn sau surprinse în imensitatea întinderilor terestre,  răspunzând cel mai bine căutărilor de expresivizare a subiectului. Pata de culoare ori tehnica divizionistă a impresionismului sunt citate din emoțiile avute de artist în fața naturii și a motivelor plastice preferate, regăsite și în abordarea tehnicii acuarelei, cunoscută cu siguranța artistului cu experiență, care reușește să susțină principiile ce imprimă prețiozitate acestui tip de abordare.

Ana Amelia Dincă