Pictura doamnei Carmen Văideanu sau poemul lucrurilor simple

Atunci când spun că doamna  Carmen Văideanu este o artistă a lucrurilor mărunte, nu vorbesc despre compozițiile sale ca fiind o analiză conștiincioasă a lumii vizibile, ci mă refer la detaliile pictogene, care conferă expresia ultimă a finalizării tablourilor sale, devenite trăire directă în raport cu subiectul. Un felinar, o vază cu flori, un drapaj, dau accentele esențiale de plasticitate, uneori discret inserate, alteori traversând fără echivoc câmpul vizual, așa cum fac crengile copacilor, tulpinile florilor, ambientând prim - planul ferestrei, dincolo de care misterele unui fragment citadin, un calcan sau o stradă pustie, sunt învăluite de  rafinate griuri colorate, ținute sub control cu multă măiestrie de artistă. Fereastra atelierului, cu mai multe unghiuri de vedere, îi dă posibilitatea să stabilească un raport vizual cu spațiul urban liniștit, unde pictorița poate recupera  reverii, povești, amintiri și noi studii de culoare, așezate pe armătura figurativului.  Cu toate că temele sale preferate sunt cele consacrate, ochiul artistei le originalizează prin cadrele selectate, astfel încât peisajul, compoziția, natura statică să poată fi transformate în emoții, în sentimentul bucuriei de a reprezenta pe suportul bidimensional, ungherele ascunse ale universului  imediat, arătându-ne că orice amănunt din apropierea noastră, poate fi  reevaluat pe pânză, la cotele maxime ale picturalității. Peisajele de la Urleta și Balcic, ferestra atelierului și scoarțele tradiționale, sunt elementele travaliului din anul 2018, care cunosc și un parcurs cronologic, derulându-se o dată cu anotimpurile. Acest aspect este evocat de atmosfera de culoare, de starea emotivă a artistei, de frumusețea anvelopelor tonale, definind specificitatea unei zile, de luminozitatea schimbătoare a mediului redat. Lirică în esența picturii sale, Carmen Văideanu este preocupată de modalități variate de exprimare, abordând deopotrivă compoziția plastică și decorativă, cu pluralitatea posibilităților de a crea spații închise și deschise, de a defini aspecte perspectivale, dar și cu plăcerea de a implica subiectul în registrul din față al lucrării, staticul și dinamicul citindu-se și acestea în demersul curent al artistei. Natura statică cu  gutui și scoarță, datând din anul 2017, atrage atenția prin amplasarea subiectului central, implicând aici echilibrul static, descoperit și în multe lucrări în care punctul de interes corespunde centrului de fugă, pe care artista, chiar dacă nu îl calculează, îl simte, având o doză de raționalitate evidentă în tratarea structurii tabloului. 

Deși ivită din sfera figurativă, pictura sa se concentrează pe subiectul plastic, naturalețea și frumusețea elementelor vegetale fiind cele care se dezvăluie atenției artistei. Natura  fie că este de la Urleta sau București, este reprezentată în pictura lui Carmen Văideanu de o vegetație pitorească, formată din lalele și bujori, crini și trandafiri, crizanteme și albăstrele, tufănele și liliac,  dar și de câtva componente  culinare. Scoarțele bănățene, moldovenești sau din Oaș, ceramica de Marginea sau cea bucovineană, ne introduc în zona culturii etnografice, spațiu de inspirație din care artista selectează un repertoriu inedit de motive, cu ajutorul căruia parcurge un traseu personal de raportare la valorile perene ale civilizației noastre. Peste acestea se suprapune și Balcicul, cu infinitele sale posibilități de interpretare picturală, văzut fiind de Carmen Văideanu, în toată splendoarea melancoliei și singurătății lui. Acest teritoriu exotic i-a dat posibilitatea artistei să își pună în joc întreaga experiență a picturii în plein-air, obținând din aspectul aceluiași peisaj, care își modifica anvelopa cromatică în diferitele momente ale zilei, tablouri ce păreau imagini diferite, datorită modificărilor atmosferei, de la o oră la alta.  Realitatea este pentru Carmen Văideanu o rampă de lansare spre interiorul ființei sale senzitive, palierul figurativului, devenind o schemă în corsetul căreia știința desenului, cromatologiei și compoziției, definește o pictoriță cu multiple posibilități de analiză și sintetizare a motivului plastic, care, raportându-se la un minimum de mijloace formale de exprimare, obține maximum de expresivitate. 

Expoziția deschisă la Sala „Foaier” a Cercului Militar Național, gândită ca o retrospectivă a activității din anul 2018, este admirabil concepută, arătându-ne o Carmen Văideanu în plină forță creatoare, abordând stilul modern de reevaluare a temelor, în care pata de culoare, tușa dezinvoltă aparent, dar bine controlată, se alătură unor trasee grafice de forță, în care întregul arsenal de principii compoziționale, nu numai că sunt intuite în subsidiar, ci se dezvăluie prin energia lor luminoasă, născută din griurile colorate și din desen, din iluziile optice determinate de valorări și suprapuneri gradate, supunând ochiul nostru unei contemplări nestingherite de intersecția de planuri, care ajută la efectul de unificare al câmpului pictat și la relația armonioasă dintre  elemente.

Ana Amelia Dincă