Silviu Ioan Soare, expoziția „Ecleraj”, la U Art Gallery, 17 ianurie, ora 18,30

-         tempera și ceramică sculpturală (plastică mică)-

În ceea ce privește plastica mică, unele lucrări sunt incizate, altele sunt polisate, iar o parte au suprafața vibrată cu ajutorul efectelor modelajului, lăsând la vedere și anumite geometrii, determinate de principiile compoziționale. Curbe ușoare, volume masive și goluri, lăsând lumina să alterneze cu densitatea materialului, dau tonul unei plasticități cu accente de modernitate, prin alăturarea figurativului  de stilizai personale. Multe dintre compoziții sunt interpretări ale nudului feminin, modul în care descriptivismul anatomic spiritualizeză ceramica sculpturală a artistului, este ivit din abordările formale, dar și din conținutul ideatic al mesajului. Volumul compact al materialului în contrapondere cu vidul, creează o tentă lirică, permițând un control asupra subiectului, care sugerează, semnifică, fiind și explicit, în același timp. Analiza formelor anatomice în contururile lor generale, care să specifice biologicul, insistând și asupra frumuseții lutului, este susținută de valorarea luminii asupra materialului, obținută din șlefuire și modelare, din concordanța concavităților și convexităților, armonizate în volum. Energia internă a formei este dublată de notele cromatice ale argilelor și de diversitatea tehnicilor specifice ceramicii, tradusă în tridimensional. „Doamnă din Chicago”, „Kalonice”, „Dimineața”, „Aedon”, „Diminețile Carolinei”,  „Elegie”, „Melancolie”, „Rython”, „Luna”, „Metamorphosis”, „Ascet”, „Monolit”, „Duhul pădurii”, sunt compozițiile pe care Silviu Ioan Soare le expune la U Art Gallery, în data de 17 ianuarie 2019. Lucrările în tempera sunt expresia emoțiilor directe ale artistului în fața naturii, echilibrul compozițional și liniștea, dominând discursul său plastic. Imprevizibilul și libertatea gestului pictural, apar în lucrările în care fragmentarea tușei de culoare creează un dinamism, ce acoperă suprafața hârtiei, trăsăturile scurte de pensulă, concentrând ritmuri concretizate într-o abordare condusă spre abstract. Tratarea figurativă a subiectelor este mult mai prezentă decât derapajele spre jocurile cromatice de factură ludică. Privirea perspectivală asupra Balcicului îi dă posibilitatea artistului să cuprindă ambianța unuia dintre cele mai pictogene spații, nu numai prin etalarea tonală a geografiei țărmului, dar și prin evidențierea zonei aerate a Mării Negre, lăsând ochiul să se relaxeze dincolo de acoperișurile caselor, analizate în tonalități de roșu intens și laviuri. Drumuri mărginite de case, lacuri văzute de pe dealuri sau chiar din buza apei, sunt subiecte preferate de Silviu Ioan Soare, cel care, înainte de a se specializa în ceramică, a practicat pictura, preferând, la început, capcanele uleiului. Acum, artistul experimentează posibilitățile expresive ale culorilor de apă, ale acuarelei și temperei, cu misterele lor compoziționale și cu o frumusețe cu nimic mi prejos decât celelalte tehnici. Lucrările parietale se numesc: „Lacul vrăjit”, „Ecleraj”, „Disonanțele iluzorii ale luminii”, „Dimineață de octombrie”, „Așteptare”, „Controversele luminii”, „Conversația zilei”, „Dialogul de ieri”, „Tablou pentru suflet”, „Visul de octombrie”, „Acasă”, „Floarea- soarelui”, „Amintindu-mi de tine”, „Nostalgie”, „Melancolie”, „Pentru tine”, „Florile Ameliei”, „Nuferi”, „Balcic”, „Primele flori”, „Sinopsis”, „Mărunțele”. Aici sunt incluse și tablourile cu flori, constituind o parte importantă a simezei.

Ana Amelia Dincă