Vasile Aionesei, Maria Unţanu, Marcela Smeianu, Ştefan Şerban, Camelia Ion expun la Centrul Cultural UNESCO Ionel Perlea din Slobozia 

Privind lucrările din expoziţia membrilor stagiari ai Filialei U.A.P. Slobozia-Ialomiţa, ne dăm seama de corespondenţele stabilite în mod involuntar între generaţii, şcoli artistice şi tendinţe izolate, care, fără să vrem, incită curiozitatea privirii.

Vasile Aionesei, Camelia Ion, Marcela Smeianu, Maria Unţanu, Stefan Şerban şi-au reunit lucrările pe simezele Galeriei Arcadia de la Centrul Cultural UNESCO Ionel Perlea, demonstrând diversitatea abordărilor şi calitatea stilistică a artei lor.

Vasile Aionesei, reputat portretist, prin capacitatea sa de a cuprinde în notaţii succinte trăsăturile modelului, dar şi în studii de o analiză atentă o geometriei figurii, a rămas fidel principiilor perene ale artei. Desenator şi pictor, iubitor al naturii, al cărei mister îl evocă în peisaje de factură modernă şi în naturi statice, Vasile Aionesei a surprins şi prin realizarea statuii lui Mihai Viteazul, ce urmează a fi inaugurată la Slobozia. Arta sa depăşeşte interesul pur analitic, în suprafeţe sintetice de culori grizate sau de o prospeţime cu impact direct asupra privirii, pictorul selectează întinderile de pământ şi cer, pădurile, apele, reprezentând misterul încremenirii sau bucuria de a trăi în urma raportului de empatie stabilit între artist şi natura dătătoare a unei depline libertăţi de comunicare plastică.       

Camelia Ion claustrează structura imaginii prin amplasarea acesteia în centrul imaginii, ceea ce îi conferă forţă şi o tendinţă de neutralizare în raport cu fundalul construit special ca o massă cromatică ce evidenţiază enclavele senzoriale de tente. Uneori culori vii, alese cu grijă, epatând prin modul de structurare în câmpul compoziţional, alteori nuanţe mai potolite, definesc cromatologic preferinţele Cameliei Ion, artista ce redă mai degrabă invizibilul decât vizibilul, lumea subconţientă, decât pe cea reală, conştientă. 

Expresionismul abstract al lui Ştefan Şerban alternează cu preferinţa pentru figurativ, relevând o stare de spirit zbuciumată, antrenată de căutări în direcţia găsirii unor noi modalităţi de expresie plastică. De la natura statică redată conform stilisticii şcolii româneşti moderne de artă, la peisajul tratat în nota surprinderii unui aspect trecător, configurat în direcţia abstractă de abordare, până la expresionismul abstract indus unor compoziţii de mare rafinament cromatic, Ştefan Şerban pendulează între pictura de şevalet şi colaj, utilizând diferite tehnici şi fiind preocupat în permanenţă de concordanţe stilistice, pentru a fi un artist al timpului său.  

Iubitoare a lumii vegetale, Marcela Smeianu selectează din orizontul apropiat florile, pe care le transpune într-o tuşă modernă, bine studiată şi temperată, fiind fascinată de studiul structurilor naturale şi având o comunicare afectivă cu diferitele componente ale naturii în devenire sau în glorie vegetală. Ritmul structurilor naturale regăsite în tensiunile cromatice, reacţiile diferite ale artistei în faţa motivului, creează orchestraţii ale limbajului pictural, devenit un acompaniament plăcut pentru omul care stă şi meditează în faţa lucrărilor artistei, cea care aduce mai aproape de noi frumuseţea trecătoare a lumii vegetale.

Grafica Mariei Unţanu îşi păstrează fragilitatea şi prospeţimea stilitică, forţa expresivă şi originalitatea, ceea ce conturează o viziune unitară şi coerentă. Desenând chipuri feminine cu răbdarea celui care reconstruieşte şi reumanizează lumea interioară a unei fiinţe feminine generice, al cărei model devine artista însăşi, graficiana mărturiseşte îndoielile sale asupra perenităţii fiinţei, nealterată de comportamente exterioare, propunând un cosmos al trăirilor şi atitudinilor umane, şi râmând, prin acestea, în zona psihanalizei. În stilul grafic personal şi în mii de puncte şi linii, Maria Unţanu relevă senzaţii optice, energetice şi esoterice prin construirea unor imagini de ansamblu sintetice, de multe ori concepute pe un singur plan, alteori, când spaţiul lucrării este populat de mai multe personaje, discrete perspective şi sugestii volumetrice lasă formele să deţină controlul nemijlocit asupra construcţiei generale a imaginii.  

                                                                         Ana Amelia Dincă