Felicia Huideș expune acuarele la Muzeul Dunăriii de Jos din Călărași

O mare sensibilitate în ceea ce privește peisajul, Felicia Huideș se lasă cu totul purtată de farmecul atmosferei create de laviurile delicate ale tehnicii, folosite concomitent cu tonurile intense, puternic nuanțate și aplicate cu bun gust. Practicând de numai un an acuarela, pictorița ne dezvăluie dragostea pentru specificitatea anotimpurilor, pentru detalii din natură, transpuse deosebit de atent, în culori transparente, dar și mate. Aspectele urbane evocate sunt structurate după normele geometriei arhitectonice, peste care Felicia Huideș intervine cromatic într-un mod admirabil, având în vedere perioada scurtă de experiență în lucrul cu hârtia și culorile de apă. Misterele peisajului citadin sunt descifrate în suprafețe sintetice, în adâncimi perspectivale, în simetria compozițională, concepută după ax imaginar centrat de străzile liniare, unde apar elemente ale viețuirii. În evocarea naturii, primează pendularea între starea materiei în diferite momente ale zilei și ale anotimpurilor, reevaluate conform stării meditative a artistei, care a evoluat în ultimul timp, prin înțelegerea profundă a experienței cerute de tehnică și de motivul plastic. Veneții, marine,  locuri izolate, mărginite de ape, bărci plutind liniștite, proiectate pe cerul limpede ori pe jocul cubic al arhitecturii, sunt mereu diverse în schema compozițională, în căutările de perfecționare ale manierei de realizare a imaginii. Folosind uneori două-trei culori în diluții de diferite grade de intensitate, Felicia Huideș creează o întreagă lume, chiar dacă aceasta reprezintă pământul, cerul și apa, reunite într-o descriere generală, lasând loc reveriilor. Când este vorba de abordarea florilor, atenția sa se concentrează asupra unui colorit puternic și variat, asupra specificității speciei abordate, întotdeauna evidențiind frumusețea formei și armonia creată de natură. Oranjuri și violeturi luminoase, roșuri și alburi diverse, griuri stinse, liniștitor-tulburătoare, contraste de cald-rece, efecte ale eterului, atmosfera teroasă a materiei, impresia de depărtare și apropiere, sunt simțite și căutate, plasticitatea lor creând umbre și penumbre, spații aerate, subtilități picturale, ce se integrează în frumusețea imaginilor realizate amprentate de interiorul afectiv al pictoriței. De la primele apariții pe simeze, în expoziții de grup și personale, aceasta s-a remarcat prin apetența pentru culoarea în infinitele ei posibilități de aplicare și pentru forma figurativă interpretată, iar experimentele în zona abstractului și a stilizărilor care o preocupă în ultimul timp, demonstrează dorința  de perfecționare permanentă și de schimbare a expresiei plastice, care începe să se personalizeze.

Ana Amelia Dincă,

critic de artă