„Subtilități”, expoziție Maria Măncianu- Bogatu, la Muzeul Municipal Călărași

Destinul artistic al Mariei Măncianu Bogatu este cu atât mai fascinant, cu cât și-a început destinul profesional prin apropierea de pictură și desen, apoi a continuat cu fascinația pentru arta sticlei, iar ceea ce vedem în acest moment sub semnătura sa, denotă un întreg parcurs atent construit, care a pus în valoare exercițiul însușit ca elevă a Liceului de Artă „Octav Băncilă” din Iași, apoi ca studentă la Universitatea Națională de Arte din București. Membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici din România, este o prezentă activă în cadrul saloanelor de artă naționale și locale, expunând, de câte ori are ocazia, în orașul unde trăiește și își metamorfozează gândurile artistice. Expoziția „Subtilități”, de la Muzeul Municipal Călărași,  surprinde nenumăratele vibrații ale sticlei, rezultate din efectele tehnice și din conceptele coborâte din tainele arhetipurilor. Inspirată din lumea bizantină și din tradiția noastră etnografică, expresivitatea  formelor sale alătură simboluri recognoscibile și un figurativ interpretat, de o plasticitate ivită din însăși structura sticlei lucrată cu accente decorative, în date estetice abstracte, dar și rigorile formelor reale.  Diferitele tehnici cu ajutorul cărora  artista își valorifică ideile, sunt cele care dau prețiozitate compozițiilor variate, surprinzătoare prin căldura cromatică și prin repartizarea rațională a elementelor de limbaj specifice, pe suprafața materialului fragil și prețios. Sticla fuzionată termoformată, sticlă suflată și gravată, sticlă float fuzionată termoformată, sticlă fuzionată cu inserție de împletitură metalică, sticlă friată fuzionată, sticlă alăturată ceramicii, fac parte din căutările artistei de a un sens ideilor sale, coagulate în apropierea spiritualității și uneori, în jurul copilăriei. Conceptuală sau utililitară, dar cu adnotații într-o zonă de profundă expresie vizuală, expunerea Mariei Măncianu-Bogatu însumează „Subtilități bizantine”, „Înălțare”, „Lacrima cerului”, „Zestrea”, „Sincopa călăuzei”, „Armură cu ștaif”, „Devenire”, „Martor”, care aduc în prim plan, funcția semiotică a sticlei. Principiul simetriei necesită și asimetria, iar suprafața liberă este susținută de jocul de fond, impus coerent, armonios și expresiv. Geometrismul ca normă generală, grafia liniei, ca discurs particular, conduc exercițiul Mariei Măncianu Bogatu într-un areal vizual elaborat, în contextul căruia distingem  vase de cult, veșminte sacerdotale, ștergare tradiționale, artista demonstrându-ne cum un obiect, încărcat de spiritualitate sau nu, poate fi trecut printr-o infinitate de modalități de interpretare și cum potențele tehnice pot defini un stil sau o abordare vizuală, la un moment dat.  

Ana Amelia Dincă