luni, 18 iulie 2016


Camelia Ion la o nouă expoziţie, la Centrul Cultural UNESCO Ionel Perlea din Slobozia


Camelia Ion a iubit mereu culoarea şi expresia formei abstracte însă deseori a abordat şi figurativul în compoziţiile cu flori şi portrete. Expunerile pictoriţei se înscriu în modul personal de a recepta senzaţiile din mediul apropiat, insistenţa cu care urmăreşte expresia coloristică fiind posesoarea unui lirism cu rostiri evocatoare ale expresivităţii şi echilibrului compoziţional. Morfologiile interpretate şi tehnica artistică lasă la vedere sobrietatea şi degajarea expresiei plastice, armoniile muzicale, jocul dintre eclerajul estompat şi cel exuberant, implicând nota modernă a stilului său. Sensibilitatea şi sugestiile lumii primordiale se împletesc cu efectele juxtapunerilor, cu masa de culoare aşezată raţional sau în funcţie de gestul recuperator al unor mijloace plastice reconstruite în sintezele propriei sale experienţe. Camelia Ion aduce sub ochii noştri o stare, nu o lume, un suflu romantic , nu o realitate, o altă închipuire a tonurilor şi a imaginilor, aşa cum le trăieşte în faţa şervaletului. Decupajele coloristice vizibile cu ochiul liber sau metamorfozele formale apropiate de interpretări abstracte imaginează planuri şi unghiuri cu ajutorul cărora Camelia Ion subtituie reperele clasice pentru a lăsa loc tendinţelor libere de abordare a subiectului plastic.  În afară de studiile de drapaj, portretele exotice şi naturile statice cu flori constituie o nouă aplecare a artistei spre picturalitate, prin tuşa recuperatoare a formei şi prin suprafeţe sintetice plate ori nuanţate după criterii artistice. Paleta de culorii vii ce caracterizează chipurile africane este utilizată cu prudenţă, structurile care definesc influienţele tribale, precum elementele de vestimentaţie şi podoabele demonstrează capacitatea Cameliei Ion de a observa amănuntul şi de a - l analiza în termenii impuşi de tehnica picturii. Naturile statice cu flori fac o legătură directă cu tradiţia modernă a artei româneşti prin stilistică, dar aminteşte şi de cultura de atelier, aflată la mare preţ şi în activitatea de creaţie a artistei, care, nefiind exclusivistă în tratarea unei teme, aceasta reuşeşte să-şi reaşeze discursul vizual pe linia abordărilor diverse şi în zona unei dinamici ivită din formă, fie ea la limita figurativului sau aflată în segmentul plastic al patei de culoare. Nuanţele de luminozitate se întrevăd în planurile ce leagă spaţialitatea compoziţiilor, eclerajul închis şi deschis creând un joc  în logica internă a lucrărilor sale recente.     

Ana Amelia Dincă   

Camelia Ion la o nouă expoziţie, la Centrul Cultural UNESCO Ionel Perlea din Slobozia


Camelia Ion a iubit mereu culoarea şi expresia formei abstracte însă deseori a abordat şi figurativul în compoziţiile cu flori şi portrete. Expunerile pictoriţei se înscriu în modul personal de a recepta senzaţiile din mediul apropiat, insistenţa cu care urmăreşte expresia coloristică fiind posesoarea unui lirism cu rostiri evocatoare ale expresivităţii şi echilibrului compoziţional. Morfologiile interpretate şi tehnica artistică lasă la vedere sobrietatea şi degajarea expresiei plastice, armoniile muzicale, jocul dintre eclerajul estompat şi cel exuberant, implicând nota modernă a stilului său. Sensibilitatea şi sugestiile lumii primordiale se împletesc cu efectele juxtapunerilor, cu masa de culoare aşezată raţional sau în funcţie de gestul recuperator al unor mijloace plastice reconstruite în sintezele propriei sale experienţe. Camelia Ion aduce sub ochii noştri o stare, nu o lume, un suflu romantic , nu o realitate, o altă închipuire a tonurilor şi a imaginilor, aşa cum le trăieşte în faţa şervaletului. Decupajele coloristice vizibile cu ochiul liber sau metamorfozele formale apropiate de interpretări abstracte imaginează planuri şi unghiuri cu ajutorul cărora Camelia Ion subtituie reperele clasice pentru a lăsa loc tendinţelor libere de abordare a subiectului plastic.  În afară de studiile de drapaj, portretele exotice şi naturile statice cu flori constituie o nouă aplecare a artistei spre picturalitate, prin tuşa recuperatoare a formei şi prin suprafeţe sintetice plate ori nuanţate după criterii artistice. Paleta de culorii vii ce caracterizează chipurile africane este utilizată cu prudenţă, structurile care definesc influienţele tribale, precum elementele de vestimentaţie şi podoabele demonstrează capacitatea Cameliei Ion de a observa amănuntul şi de a - l analiza în termenii impuşi de tehnica picturii. Naturile statice cu flori fac o legătură directă cu tradiţia modernă a artei româneşti prin stilistică, dar aminteşte şi de cultura de atelier, aflată la mare preţ şi în activitatea de creaţie a artistei, care, nefiind exclusivistă în tratarea unei teme, aceasta reuşeşte să-şi reaşeze discursul vizual pe linia abordărilor diverse şi în zona unei dinamici ivită din formă, fie ea la limita figurativului sau aflată în segmentul plastic al patei de culoare. Nuanţele de luminozitate se întrevăd în planurile ce leagă spaţialitatea compoziţiilor, eclerajul închis şi deschis creând un joc  în logica internă a lucrărilor sale recente.     

Ana Amelia Dincă   

Camelia Ion la o nouă expoziţie, la Centrul Cultural UNESCO Ionel Perlea din Slobozia


Camelia Ion a iubit mereu culoarea şi expresia formei abstracte însă deseori a abordat şi figurativul în compoziţiile cu flori şi portrete. Expunerile pictoriţei se înscriu în modul personal de a recepta senzaţiile din mediul apropiat, insistenţa cu care urmăreşte expresia coloristică fiind posesoarea unui lirism cu rostiri evocatoare ale expresivităţii şi echilibrului compoziţional. Morfologiile interpretate şi tehnica artistică lasă la vedere sobrietatea şi degajarea expresiei plastice, armoniile muzicale, jocul dintre eclerajul estompat şi cel exuberant, implicând nota modernă a stilului său. Sensibilitatea şi sugestiile lumii primordiale se împletesc cu efectele juxtapunerilor, cu masa de culoare aşezată raţional sau în funcţie de gestul recuperator al unor mijloace plastice reconstruite în sintezele propriei sale experienţe. Camelia Ion aduce sub ochii noştri o stare, nu o lume, un suflu romantic , nu o realitate, o altă închipuire a tonurilor şi a imaginilor, aşa cum le trăieşte în faţa şervaletului. Decupajele coloristice vizibile cu ochiul liber sau metamorfozele formale apropiate de interpretări abstracte imaginează planuri şi unghiuri cu ajutorul cărora Camelia Ion subtituie reperele clasice pentru a lăsa loc tendinţelor libere de abordare a subiectului plastic.  În afară de studiile de drapaj, portretele exotice şi naturile statice cu flori constituie o nouă aplecare a artistei spre picturalitate, prin tuşa recuperatoare a formei şi prin suprafeţe sintetice plate ori nuanţate după criterii artistice. Paleta de culorii vii ce caracterizează chipurile africane este utilizată cu prudenţă, structurile care definesc influienţele tribale, precum elementele de vestimentaţie şi podoabele demonstrează capacitatea Cameliei Ion de a observa amănuntul şi de a - l analiza în termenii impuşi de tehnica picturii. Naturile statice cu flori fac o legătură directă cu tradiţia modernă a artei româneşti prin stilistică, dar aminteşte şi de cultura de atelier, aflată la mare preţ şi în activitatea de creaţie a artistei, care, nefiind exclusivistă în tratarea unei teme, aceasta reuşeşte să-şi reaşeze discursul vizual pe linia abordărilor diverse şi în zona unei dinamici ivită din formă, fie ea la limita figurativului sau aflată în segmentul plastic al patei de culoare. Nuanţele de luminozitate se întrevăd în planurile ce leagă spaţialitatea compoziţiilor, eclerajul închis şi deschis creând un joc  în logica internă a lucrărilor sale recente.     

Ana Amelia Dincă   

vineri, 24 iunie 2016

Diana Dumitriu sau puterea devastatoare a feminităţii


Partea raţională a construcţiei imaginii se potriveşte foarte bine în grafica Dianei Dumitriu cu zona trăirilor subconştiente, artista reuşind să anexeze laturii iraţionale a fiinţei, demersul existenţial obiectiv. Această alăturare este realizată prin cele două faţete ale conştiinţei şi anume deliberarea şi ordinea materializate cu mijloacele graficii. Sufletul se unifică cu latura corporală, fluxul energetic transcende imaginea, calităţile tehnice susţinând demersul conceptual.
Punctul, linia şi pata de culoare descriu forme cu o arie elaborată de reprezentare axată pe tendinţa feminină ca temă predilectă.  De obicei un singur personaj ocupă spaţiul câmpului vizual, acesta fiind populat de sugestii decorative adiacente sugerând labirinturi, halouri nuanţate, lumi vegetale, proiecţii interioare ale fiinţei reflectate într-o floare sau într-un simbol divin evocând religiozitatea artistei faţă de ea însăşi. Spiritul său intrinsec se relevă în matca somatică redată în gesturile de exilare ale trupurilor ghemuite în propria lor carapace. Inclusiv chipurilor suferă de această izolare faţă de lume. Retragerea în sine nu este o detaşare totală de real, ci o precauţie, prin care artista îşi protejează spiritul în ecuaţiile unui sistem de valori prin intermediul unei abordări ontologice.

Confesiunile pe care ni le face Diana Dumitriu se petrec în jurul unui personaj reprezentat de femeia tânără, fragilă, care dansează, meditează, dar este prinsă în cursa intransigentă a existenţei efemere. Neintegrată unui context existenţial care să o definească sau să facă apologia frumuseţii ei corporale, aceasta devine un elogiu al armoniei depline. Lucrările Dianei Dumitriu sunt posesoare ale unor sedimente care vorbesc despre puterea devastatoare a feminităţii, evidentă şi în grafica Mariei Unţanu, profesoara sa de la Slobozia, sub a cărei îndrumare şi-a însuşit o anumită disciplină a imaginii şi o serie de formule tehnice şi estetice printre care şi nota de picturalitate ce străbate compoziţiile prin plasticitatea datorată petelor de culoare. Unele sunt apropiate valoric, altele sunt contrastante, uneori dominate de coregrafia liniei ce anunţă prin distorsiunile ei un ritm lăuntric, o vibraţie a artistei la tensiunile ivite din urma instrumentului de lucru. 
Uneori linia apropie grafica Dianei Dumitriu de zona decorativului prin sinuozitate, continuitate şi analiză a suprafeţei bidimensionale conferind coerenţă discursivă fondului tratat a plat, cu doar câteva indicaţii plastice, care ar putea sugera două planuri citite pe orizontală sau verticală ori în profunzime.
Diana Dumitriu instituie o tipologie feminină dominată de graţia mişcărilor, rotunjimea formelor, delicateţea gesturilor, completate de latura ludică şi de atitudini ce depăşesc limitele lumii perceptibile. 
Toate aceste elemente sunt reprezentate în cadrele figurativului căruia i se alătură tendinţa de abstractizare, în mod excepţional, direcţia constructivismului, ca formulă estetică, putând fi detectată deseori.



Ana Amelia Dincă

marți, 7 iunie 2016

Expoziţie Marcela Smeianu
-Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea” din Slobozia-
-marţi, 14 iunie, 2016, ora 14,00-


An de an, Marcela Smeianu ne surprinde prin puterea de muncă în faţa şevaletului, expoziţiile personale demonstrând faptul că încercările sale stilistice se diversifică prin intermediul tuşei şi petei de culoare, care acum devin mai libere, mai expresive, epurate de constrângeri formale, ce i-ar putea limita artistei exprimarea directă şi dialogul cu motivul plastic.
Abordarea modernă a spaţiului compoziţional poposeşte deseori la graniţa dintre analiza atentă a elementelor selectate din arealul vegetal, fie că este vorba de un peisaj sau un detaliu floral, fie că detectează efemeritatea anotimpurilor germinative, făcând lizibile segmente vizuale greu de surprins de ochiul neexersat. Pătrunzând dincolo de subiect, Marcela Smeianu semnalează energii pozitive, emoţii, cu al căror arsenal sugerează ritmuri cromatice şi tensiuni liniare din tuşe dezinvolte, cu o uimitoare diversitate de la o lucrare la alta.
Cu toate că natura rămâne un bun profesor pentru artistă, constanta abordare a acesteia a determinat o contrapunere a experienţei sale între figurativ şi puterea de interpretare, preferând stilizările, fragmentele expresioniste, gestualismul, funcţiile plastice ale luminii şi nuanţelor, intim legate de sensibilitatea pictoriţei. Magia florilor şi a ierburilor este redată în contraste diverse ce cuprind armonii, valori cromatice contrastante, surprinderea unor expresivităţi preţioase ale câmpiei, evocarea spiritului sălbatic printr-un joc de linii ritmate şi evidenţierea laturii tandre a materiei prin acalmii formale şi cromatice, prin pete mari de culoare inducând o dimensiune ludică şi abstractă, caracteristică unor lucrări de până acum. Picturalitatea şi tendinţa grafică sunt prezente pregnant atât în naturile statice, cât şi în peisaje, Marcela Smeianu apropiindu-se şi de zona decorativului unde elementele de limbaj plastic sunt bine articulate, uşor de urmărit în câmpul compoziţional.
Delicateţea acuarelei rămâne una dintre slăbiciunile sale, pentru care laviul şi trasparenţele constituie o demonstraţie de măiestrie şi de plăcere faţă de o specie dificilă a graficii.  Şi în acest caz, individualitatea segmentelor din natură sunt redate nu numai prin bogăţia de nuanţe, ci şi prin rezonanţe terne, resursele vizuale nesfârşite ale Câmpiei Bărăganului devenind inepuizabile. În 2016, tehnica pictoriţei s-a diversificat, alături de ulei, acrilic şi cuţit, foloseşte spray în dorinţa de noutate, de descoperire a unor mijloace care să îi definescă stilul.
  


Ana Amelia Dincă     

joi, 12 mai 2016

Silviu Ioan Soare -expoziţie de ceramică la Muzeul Municipal Călăraşi
-sâmbătă, 14 mai, 2016, ora 11,00-


Artistul ceramist Silviu Ioan Soare expune la Muzeul Municipal din Călăraşi o serie de lucrări, demonstrând preocupările sale în zona expresiei formei şi posibilităţilor tehnice ale materialului. Obiectele de ceramică sculpturală, cât şi cele aparţinând decorativului, sunt realizate în ultimii 6 ani de creaţie, abordarea tematică fiind legată de portret, corpul feminin, germinaţie şi spiritualitate. Expoziţia este şi o demonstraţie de cercetare stilistică, artistul căutând să diferenţieze din punct de vedere estetic compoziţiile, prin căutări inedite de reprezentare a ideilor.
Diversitatea este termenul ce caracterizează acest grup de plastică mică  pliat foarte bine pe ansamblul operei de până acum a plasticianului. Rotunjumile formelor se alătură unghiurilor, liniştea dintr-o curbă a torsului feminin completează în mod fericit tensiunile regăsite în structurile filiforme ale oamenilor, concepute în corsetul unor capcane denumite „ale viselor”. De la configuraţia simplă a seminţelor concentrate câte trei în aceeaşi unitate structurală, relevând prin acestea începutul lumii, Silviu Ioan Soare eviscerează discursul vizual prin tratarea monumentală, de forţă arhitectonică a elementelor din „Totem-ritual dacic”, din care vedem în expoziţie un detaliu relevant. Din aceste armonii formale se decupează tehnicul specific ceramicii şi nobleţea materialelor folosite. Frumuseţea lutului sau a gresiei concurează cu efectele glazurilor sau ale patinării, tehnicile mixte încununând încercările de a combina experienţa cu practica. Arderile la cuptor electric şi cu lemne, glazurile, pigmenţii ceramici, arderile multiple sunt partea finală a demersului plastic realizat prin modelaj manual, ceea ce face ca ludicul să surprindă prin variatele indicii de joc cu materia.
Specialist în chimie organică şi ceramist profesionist, cu masterat în sculptură, Silviu Ioan Soare a găsit formula de a aduce două domenii diferite într-un punct în care era necesară suprapunerea lor în scopul conjugării efectelor plastice cu partea brută, dar preţioasă a materialului ceramic. Într-o paranteză am putea menţiona faptul că modele artistice au constituit la un moment dat o preocupare benefică şi inerentă pentru evoluţia ceramistului, ceea ce nu a însemnat că partea de originalitate nu şi-a făcut apariţia imediat şi pregnant în orizontul său de  creaţie, transfigurările sculpturale situând demersul vizual al expozantului la intersecţia plasticii mici cu ceramica şi forma tridimensională.
Asamblajul „Menora” este cel care ilustrează interesul şi neliniştile artistului pentru conceperea unor formaţiuni compoziţionale, care au debutat cu grupul de forme monolitice „Dabogete”, a continuat cu altarul Totem-ritual dacic format din peste 60 de piese, fiecare lucrare de acest gen putând fi amplasată în spaţiul stărilor de ordin spiritual aparţinând unor străvechi civilizaţii.

Ana Amelia Dincă

Curatorul expoziţiei

miercuri, 4 mai 2016

Impresii cromatice, o expoziţie semnată de Petronela Milea


Petronela Milea este o pictoriţă a naturii vegetale şi umane. Iubitoare a peisajului în plein air, a subiectului care îi provoacă imaginaţia în faţa motivului, aceasta a apărut în atmosfera artistică călărăşenă ca o admiratoare a unor teme tradiţionale ale picturii româneşti. Alături de inedite cadre ce definesc zona de câmpie şi elementele specifice habitatului său, Petronela Milea este preocupată şi de naturi statice, de portret şi autoportret, folosind deseori tehnicile mixte şi structuri de readymade inserate în compoziţii. O vază veche, care s-a spart, a fost   refolosită prin lipirea cioburilor colorate într-o lucrare florală, prelungind astfel existenţa unui obiect drag, efectul vizual fiind de impact şi sporind frumuseţea tablului. Pictoriţei îi place să experimenteze materiale diferite, stiluri picturale şi decorative, care împreună să expresivizeze imaginea. Uleiul pe pânză şi acrilicul, plasa colată peste care intervine cu materia cromatică pentru a conferi un plus de strălicire spaţiului bidimensional, fac parte din recuzita sa tehnică.   Dominante, structurile fitomorfe, sunt sugerate prin gloria inflorescenţelor. Liliacul sau macii, florile de măr, bănuţii şi drăgaicele, floarea soarelui ori bujorii albi cunosc reprezentări tonale puternice sau delicate în funcţie de lumina zilei sau de sensibilitatea pictoriţei care imprimă acestora un ecleraj ce rezonează trăirilor sale. Peisajele, în număr redus, atrag atenţia prin colorit şi modul de compunere.
Braţul Borcea, într-o evocare prin care transpare liniştea deplină, în nuanţe de griuri şi albastruri redând o melancolie a zilelor înnorate, este peisajul care nu putea să lipsească din orizontul său de reprezentare. La fel dimensiunea citadinului exemplificată printr-un aspect de pe strada Bucureşti din Călăraşi.
Maxima putere de concentrare  a artistei apare în compoziţiile cu femei unde insistă asupra tratării anatomiei şi a planurilor sintetice de culoare. Nostalgice, în atitudini variate, dominate de senzualitate, acestea completează preocupările din zona figurativului. Petronelei Milea se află la cea de a doua expoziţie personală, după ce, în 2015, a expus pentru prima dată la Galeriile Cromatic din Craiova. Membră a Cenaclului SeniorArt din acest oraş şi participantă la Cenaclul Pheonix din Călăraşi, pictoriţa s-a alăturat grupului de artişti plastici călărăşeni, alături de care activează începând din acest an. Experienţa dobândită la Şcoala Populară de Artă sub îndrumarea lui Corneliu Ratcu şi munca asiduă în faţa şevaletului, au condus-o spre un univers pictural pe care îl prezintă în expoziţia „Impresii cromatice”.

Ana Amelia Dincă