luni, 31 mai 2021

Silviu Ioan Soare -expoziţie de ceramică la Muzeul Municipal Călăraşi -sâmbătă, 14 mai, 2016, ora 11,00-

 Silviu Ioan Soare -expoziţie de ceramică la Muzeul Municipal Călăraşi

-sâmbătă, 14 mai, 2016, ora 11,00-
Artistul ceramist Silviu Ioan Soare expune la Muzeul Municipal din Călăraşi o serie de lucrări, demonstrând preocupările sale în zona expresiei formei şi posibilităţilor tehnice ale materialului. Obiectele de ceramică sculpturală, cât şi cele aparţinând decorativului, sunt realizate în ultimii 6 ani de creaţie, abordarea tematică fiind legată de portret, corpul feminin, germinaţie şi spiritualitate. Expoziţia este şi o demonstraţie de cercetare stilistică, artistul căutând să diferenţieze din punct de vedere estetic compoziţiile, prin căutări inedite de reprezentare a ideilor.
Diversitatea este termenul ce caracterizează acest grup de plastică mică pliat foarte bine pe ansamblul operei de până acum a plasticianului. Rotunjumile formelor se alătură unghiurilor, liniştea dintr-o curbă a torsului feminin completează în mod fericit tensiunile regăsite în structurile filiforme ale oamenilor, concepute în corsetul unor capcane denumite „ale viselor”. De la configuraţia simplă a seminţelor concentrate câte trei în aceeaşi unitate structurală, relevând prin acestea începutul lumii, Silviu Ioan Soare eviscerează discursul vizual prin tratarea monumentală, de forţă arhitectonică a elementelor din „Totem-ritual dacic”, din care vedem în expoziţie un detaliu relevant. Din aceste armonii formale se decupează tehnicul specific ceramicii şi nobleţea materialelor folosite. Frumuseţea lutului sau a gresiei concurează cu efectele glazurilor sau ale patinării, tehnicile mixte încununând încercările de a combina experienţa cu practica. Arderile la cuptor electric şi cu lemne, glazurile, pigmenţii ceramici, arderile multiple sunt partea finală a demersului plastic realizat prin modelaj manual, ceea ce face ca ludicul să surprindă prin variatele indicii de joc cu materia.
Specialist în chimie organică şi ceramist profesionist, cu masterat în sculptură, Silviu Ioan Soare a găsit formula de a aduce două domenii diferite într-un punct în care era necesară suprapunerea lor în scopul conjugării efectelor plastice cu partea brută, dar preţioasă a materialului ceramic. Într-o paranteză am putea menţiona faptul că modele artistice au constituit la un moment dat o preocupare benefică şi inerentă pentru evoluţia ceramistului, ceea ce nu a însemnat că partea de originalitate nu şi-a făcut apariţia imediat şi pregnant în orizontul său de creaţie, transfigurările sculpturale situând demersul vizual al expozantului la intersecţia plasticii mici cu ceramica şi forma tridimensională.
Asamblajul „Menora” este cel care ilustrează interesul şi neliniştile artistului pentru conceperea unor formaţiuni compoziţionale, care au debutat cu grupul de forme monolitice „Dabogete”, a continuat cu altarul Totem-ritual dacic format din peste 60 de piese, fiecare lucrare de acest gen putând fi amplasată în spaţiul stărilor de ordin spiritual aparţinând unor străvechi civilizaţii.
Ana Amelia Dincă

Arta documentaristă, Radu Marți și „Regina Maria, un model de viață, mereu prezentă în inimile noastre”

 Arta documentaristă, Radu Marți și „Regina Maria, un model de viață, mereu prezentă în inimile noastre”

Manifestarea de la Muzeul Național Brukenthal „Regina Maria și membrii Casei Regale a României” a fost un dublu eveniment, care a marcat apariția unui catalog cu desene semnate de Radu Marți și o expoziție de evocare, de atitudine a artistului în fața modernității României, în fața unui trecut glorios și în respect pentru familia regală, pentru Regina Maria, care a așezat țara noastră pe harta lumii. Abordarea unui proiect plastic de această anvergură a fost o provocare pentru cel care și-a asumat o serioasă documentare fotografică, făcând apel și la istoriografia inerentă unui astfel de demers. Lucrările de grafică, realizate în tehnica pastelului ceracolor și creion, dau măsura abilităților artistului în ceea ce privește o temă clasică a artei, portretul. Stăpânind datele desenului, acesta surprinde trăsăturile și tonusul interior al personajelor Familiei Regale a României, tipul de veșminte care erau la modă și psihologia fiecărui chip, realizată după datele miologice și osteologice ale anatomiei craniene, după fotografii de epocă, dar și conform experienței conferite de confruntarea artistului cu suprafața bidimensională și subiect. Redând în mod veridic și obiectiv galeria de demnitari care ne fac cinste, Radu Marți se apropie de arta documentaristă și implicit de realismul fotografic, a cărei sterilitate a fost înlăturată de metamorfozele armoniei cromatice, de stilul unitar și coerent, ținut sub control și condus riguros de la o lucrare la alta. Această bogăție de culori vecină cu picturalitatea este posesoarea unei frumuseți aparte atunci când se completează cu siguranța de sine în execuție, cu grafia instrumentului de desenat a cărui finețe a creat juxtapuneri și transparențe, hașuri dispuse în repetare trasee drepte sau curbe, rotunjimile cerute de un anumit element giroscopat cum ar fi coafura, o bijuterie sau un amănunt expresiv, inducând romantismul și feminitatea Reginei Maria, distincția și starea de beatitudine a tinereții ei. Pornind de la documentul fotografic, Radu Marți a condus plasticitatea specifică fotografiei timpului spre posibilitățile unui stil grafic modern, trecând de la o tehnică la alta, de la un tip de lumină la ecleraje, de la zonele estompate la alternanțe de spații contrastante coloristic, dar echilibrate și închegate în ansamblu. Este evident faptul că artistul s-a concentrat asupra geografiei chipului uman care, prin complexitatea lui biologică este analog lumii interioare a personajelor. Tinerețea și seninătatea Reginei Maria de la o vârstă fragedă este înlocuită pe măsura înaintării în vârstă cu o numită înțelepciune condescendentă, blazare și resemnare, iar inocența copilărească a regelui Mihai implică de la un capăt al altul al abordării liniștea sa interioară, chir și atunci când figura brăzdată de riduri anunță trecerea într-o altă etapă existențială.
Dexteritatea lui Radu Marți de a se apleca asupra detaliului și de a alterna suprafețe tratate plastic la nivelul figurii, cu spații în care descoperim un caracter geometric impus de cochetăria feminină sau de rigurozitatea hainelor bărbătești, creând suprafețe sintetice de culoare, impune un desenator de formație academică, ale cărui principii de creație se bazează pe precepte prestabilite de secolele anterioare. Modelele sunt înconjurate de spațiul de respiro al fondului, uneori discret hașurat cu o nuanță estompată, care le neutralizează punând în evidență și mai mult volumul fizionomiei. Alteori, pasajul vizual care conturează portretele se angajează în a fi în contrast puternic, caloric ori complementar, cu figurile luminoase și de poveste.Prin lucrările sale de grafică, artistul aduce în discuție două coordonate ale timpului: ideea de moment istoric etern, la a cărei statornicirecontribuie prin omagiul său artistic, dar face tacit referire și la timpul biologic, necruțător, ale cărui clipe trecătoare se citesc în aceste portrete. Evocați în diferite etape ale vieții, membrii Casei Regale a României sunt redați cu insistență asupra chipului așezat în plină pagină sau bust, din față, profil și trei sferturi.Atitudinile diferite ale personajelor inspirate de maestrul fotograf au fost menținute, Radu Marți alăturând statutului lor oficial și pe cel din afara rangului de demnitari.Purtând tiara sau în ipostaza cotidiană, Regina Maria rămâne pentru Radu Marți idealul artistic de frumusețe feminină și exemplul absolut de model de viață.În concluzie, artistul este foarte atent la amănunt, la atributele fizionomice și simbolice ale fiecărui personaj, ceea ce denotă o vocație indiscutabilă pentru tematica portretului, readucând în memoria noastră, într-o ținută estetică exemplară, regii, reginele și descendenții familiei Hohenzollern-Sigmaringen, care au pus bazele României moderne.
Ana Amelia Dincă
Silviu Ioan Soare, Stanescu Jimmy şi alţi 62
6 comentarii
11 distribuiri
Îmi place
Comentează
Distribuie

Doru Ioan Vlădoiu, în avangarda graficii digitale din România -expune la Galeria "Simeza", alături de Ioan Cuciurcă, Silvia Ionel și Alexandra Mas-

Doru Ioan Vlădoiu, în avangarda graficii digitale din România

-expune la Galeria "Simeza", alături de Ioan Cuciurcă, Silvia Ionel și Alexandra Mas- 

Anii formării artistului Doru Ioan Vlădoiu s-au derulat concomitent cu apariția unui nou domeniu al informaticii, grafica digitală. În timp ce acesta își însușea tehnicile tradiționale ale domeniului la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, unde studia cu Octav Grigorescu și apoi, cu Vasile Kazar, în anii 70, în lume doar se discuta despre o nouă disciplină științifică, iformatica. Îmbinarea informaticii cu practicile convenționale ale graficii cu noile instrumente de lucru digitale a dus ulterior la o nouă modalitate de expresie plastică. Ajungând să se impună de la sfera aplicabilității la zona esteticului, recenta metodă digitală a acaparat arta din Occidentul european și american. Doru Ioan Vlădoiu odată cu plecarea sa din țară în 1988, ia contact în 1990 cu acest tip de expresie în Canada, țară conectată la avangardele care se derulau în lumea vizualului. Cu o bogată experiență în grafica publicitară, acesta începe să-și conceapă lucrările în programe de editare digitală, programe cu nebănuite modalități de expresie plastică prin faptul că permite infinite intervenții asupra imaginii, cu rezultate analoge serigrafiei, în ceea ce privește obținerea unei suprafețe curate, în aplat sau cu degradeuri și finețe în execuție. Efectului tehnicilor clasice și posibilităților de acțiune ale computerului asupra acestora le revine legitima capacitate de a reinventa câmpuri expresive de forme, culori, structuri și sugestii, conținătoare ale acelorași criterii compoziționale ale creației artistice, universal valabile, care și-au modificat acum doar modalitatea tehnică de finalizare, efectul plastic fiind similar cu cel al oricărei creații bidimensionale. Reliefuri și iluzia tridimensionalului, adâncimi perspectivale și prim-planuri, într-o unificare a imaginii de cele mai multe ori echilibrată, chiar simetrică, în care descoperim și intervenția cu instrumente și materiale convenționale, ceea ce nu înlătură preocuparea artistului pentru deschiderile pe diagonală, implicând mișcare și tensiuni, într-o derogare conceptuală spre alte orizonturi de reprezentare. Obținute cu ajutorul tehnologiei digitale, lucrările lui Doru Ioan Vlădoiu au și acuratețea, și siguranța de sine a graficianului școlit, care știe să obțină tipuri de expresie inedite, de o înaltă ținută estetică. Fie că pornește de la o fotografie peste care intervine cu acuarelă sau desen, fie că utilizează pensulații picturale sau un atent demers de expresivizare prin linii, prin insistențe și juxtapuneri ori prelucrări digitale surprinzătoare din punct de vedere al consecințelor plastice, Doru Ioan Vlădoiu, editează pe computer starea de a fi a unor elemente văzute prin obiectivul aparatului de fotografiat sau prin filtrul imaginativ al minții sale, ce reverberează în zona digitalului, acordând importanța cuvenită cromaticii ale cărei armonii vin din contraste aplicate cu exigență, în urma prelucrării computerizate, atât în cazul griurilor, dar și al nesfârșitelor tonalități, aplicate a plat, prin suprapuneri sau alăturări sinestezice de cadre care să definească idei sau stări ale omului și materiei.

Impresia de filigranare sau greutate a suprafeței, de structurare și descompunere a figurativului, prin crearea unui algoritm de texturi diferențiate la nivel perceptiv, fac obiectul unei serii de lucrări, din care amintim: „Autodistrugere”, „Casă de pescar la Sulina”, „Coapsă”,„Nud cu masă”, „Dans cu eșarfă”, „Ignat”, „Nuduri”, „O mână spală pe alta și amândouă fața”, „Ochelari”, „Pâinea”, „Peștele” , „Portret”.
Artistul încorporează acestui demers vizual mesaje sociale, zicale cu bătaie lungă în comportamente politice imediate, manipulând imaginile cu o singură tehnologie, care îi dă voie prin tehnicile permise de programele de editare să atingă o culme a stilului său artistic, aceea în care cuceririle istoriei artei în ceea ce privește compoziția plastică să se alăture unei diseminări personale a motivului artistic, evocat prin tehnici digitale, atât în abordarea fotografiei, cât și în cea a graficii.
Geografia corpului feminin ocupă un loc important în opera artistului, apropierea față de realitatea explicită, dar și un discurs nonformal în detalii, creând abisuri și spații abstracte, cu străfulgerări de lumină sau contraste, deseori cu un ecleraj a cărui limpiditate pătrunde în cotloanele fiecărui compartiment vizual, relevând statornicele elemente de limbaj plastic, transpuse în cheia unor tehnici de avangardă.
Ana Amelia Dincă
Puiu Peka, Clementina Tudor şi alţi 14
3 comentarii
4 distribuiri
Îmi place
Comentează
Distribuie

3 comentarii

"Coronoia" Dragoș-Radu Popescu-Comana și Victor Grigore, expoziție de portrete, la Biblioteca Județeană "Alexandru Odobescu" din Călărași

 "Coronoia"

Dragoș-Radu Popescu-Comana și Victor Grigore, expoziție de portrete, la Biblioteca Județeană "Alexandru Odobescu" din Călărași, 20 mai-20 iunie 2021
Portretul este unul dintre cele mai spectaculoase genuri artistice, dezvoltând psihologii extreme, atitudini de negare sau de împăcare cu lumea, dar și stări interioare, determinate de conflictele cu realitatea imediată sau cu labirintul subconștient. Aceste derapaje sunt așezate la microscopul contemporaneității de doi portretiști, Victor Grigore și Dragoș - Radu Popescu- Comana, care, prin tehnici diferite de reprezentare ale chipului uman, evocă femininul și masculinul, ca modalități de implicare existențială în perioada așa - zisei pandemii de Covid, declanșată în anul 2019.
Dragoș Radu Popescu Comana este artistul care vorbește răspicat, prin mijloacele graficii sale, despre personaje care au marcat paranoia declanșată de virusul ucigaș. Din această istorie imediată fac parte nume care ne-au marcat destinul prin deciziile lor, dar și figuri cu aport important la dezvoltarea cercetării în domeniul microbiologiei. De asemenea, câțiva oameni de cultură, dispăruți din cauza microbului chinezesc, fac regalul ansamblului de lucrări în creion, realizate nu numai cu știința portretului, ci și cu aplecare spre studiul analitic, spre cercetarea ansamblului de componente faciale, prin utilizarea unei complexe game de posibilități sugestive de a aborda subiectul.
Victor Grigore continuă linia de cercetare plastică a portretului feminin, prin care ne mărturisește că ființei nu îi pot fi anulate frumusețea și sensibilitatea, trăirea interioară rămânând aparent nealterată în fața hazardului. Femeia, prin dinamica sa pozitivă, construiește un zid între energia interioară și tensiunile care vin spre ea din zona dezechilibrelor sociale. Astfel, artistul este interesat să evidențieze starea de beatitudine a personajelor, condiția lor poetică, prin care metamorfozele chipului sunt trecute prin variate modalități de expresie, susținute de tehnici diferite și de date de introspecție psihanalitică.
Ana Amelia Dincă