Metamorfoze, expoziție Iris Bianca Teodorescu-Căminul Artei-parter

-vernisaj 5 noiembrie 2018-

Iris Bianca Teodorescu este o artistă mult mai profundă decât ne arată ludicul expresionist- abstract al picturii sale recente. Discursul său vizual coboară dintr-o experiență ce atinge deseori cote ale fovismului, prin sălbăticia și gestul direct cu ajutorul căruia aplică și metamorfozează culoarea. Ideile compozițiilor  pornesc de la imagini concrete, însă observarea acestora prin intermediul culorii vine dinlăuntrul său, din gândirea care structurează masele și petele cromatice în maxime intensități, proiectându-le într-o  irealitate în care doar timpul poate fi regăsit și răstignit pentru sugestii ale increatului, persistând în zona memoriei , de unde lumea se desface în zeci de nuanțe și clipe. O pictoriță a citadinului și a grației feminine, a peisajului și a dumnezeirii detectată nu numai în lăcașurile de cult reprezentate, ci și în sfințenia lui Iisus, Iris Bianca Teodorescu revitalizează parcă spasmul începuturilor cu fiecare lucrare în care lumina pare a se dezintegra, creând construcții ale structurilor de pastă și o mișcare centrifugă acolo unde cercul descrie admirabil ritmurile universului, ciclicitatea lumii, perpetua mișcare. Pictura sa dă impresia unui parcurs liber, dar plenar, legat de oscilația unor impresii asupra sentimentelor directe, ce dobândesc forme variate, pe care le descoperim în portret, peisaj, în compozițiile cu flori și în cele expresionist-abstracte, unde tonalitățile pot fi modelate la nesfârșit, în intenția de reperare a eclerajelor, contrastelor și diversității Forma geometrică a cercului, simbol arhetipal semnificând perfecțiunea, spre care artista tinde cu fiecare treaptă spirituală, fie artistică, fie legată de cunoașterea de sine sau de apropierea față de Dumnezeu, își are izvorul în existența sa cotidiană, în roțile bicicletei care au purtat-o un timp în labirinturile orașului. De aici pornesc acele învolburări ale materiei picturale, acele fuzionări ale luminilor și umbrelor, pe care le regăsim în peisajele citadine, ample vederi stilizate în maniera care o definește pe artistă, ori evocări ale unor detalii de zid sau cadre urbanistice, într-un colorit specific, atent aplicat, exprimând forță și dorința de mărturisire a trăirilor și cercetărilor sale plastice.  În aceeași dimensiune stilistică se înscriu și portretele de tinere fete, amplificând bucuria tinereții și dorința de dăinuire a unei frumuseți  eterne. Modul gestual în care pensula descrie podoaba capilară, înfățișând forma unor spirale și a unor curbe, ori grafii în linie dreaptă sau arcuri de cerc, moderate de pete de pastă, așezate în juxtapuneri, fac să vibreze imaginea și să fie posesoarea unor seisme interioare ale materiei picturale.

Arhitecturile sunt abordate cu admirația celei care   descoperă ineditul în geometria unei ogive, în blândețea unui ancadrament semicircular sau în clădiri bântuite de amintiri, aducând în prim plan plastica fațadelor și așezându-le într-o relație indisolubilă cu străzile încărcate de povești. Liniatura și desenul splendidelor monumente religioase și de cultură selectate de artistă, sunt alăturate picturalității, ale căror accente personale le observăm și în abordarea buchetelor de flori așezate în vaze. Expoziția Metamorfoze, care tocmai s-a deschis la Căminul Artei-parter, ne face să o privim pe Iris Bianca Teodorescu, drept un artist format și cu o viziune bine argumentată.

Ana Amelia Dincă,

critic de artă