Pictorul George Cătălin Petre 

-expoziție personală, Centrul Cultural UNESCO Ionel Perlea din Slobozia-

Descompunerea formei vizuale prin interpretări ale realului în limitele figurativului, apare la George Cătălin Petre încă de la debutul său expozițional, stilizările formelor pornind de la o temă clară și un concept bine definit, pentru care găsește soluții de exprimare moderne, ancorate situațiilor pe care le cunoaște prin experiențe directe. De-a lungul anilor, acesta a abordat mituri, contemporaneitatea imediată, socialul, structuri microscopice și vegetale, dar și detalii din subiecte apărute recurent în creația de până acum, toate având în centru omul și umanismul, ca punct generator de expresivități inedite.  Instalația și obiectul apar în mod excepțional în creația sa, pictura de șevalet rămânând cea care îi domină preocupările, dezvoltate pe linia unor formulări plastice dominate de picturalitate, unde armonia și echilibrul, simetria, dar și asimetria, culorile exuberante, dar și reducția exploziei calorice, i-au permis artistului alternanțe ce au evidențiat opinia sa implicită asupra existenței. George Cătălin Petre a apărut pe simeze ca un pictor de forță, încă de la început compozițiile aveau o expresie de plasticitate debordantă, dimensiunile mari ale acestora anunțând dorința pictorului de a se exprima direct, de a stăpâni spațiul plastic, uneori atacând gestual suprafața bidimensională și căutând să speculeze pata și tușa de culoare în contextul unor forme recognoscibile, pe care le-a personalizat stilistic, le-a condus spre strălucire și deplină unitate. Forma umană s-a detașat ca subiect și ca sugestie pentru aproape toate compozițiile, care aveau mesajul legat de condiția sau aspirația ființei spre absolut. Fantezia ori tratarea sumară, relevându-se la granița dintre analitic și sintetic, au caracterizat paradigmele mitice de la finalizarea studiilor de specialitate, care continuă să fie prezente în lucrările recente și în care iluzia dominând realitatea, invizibilul supunând vizibilul,  subconștientul potențând conștientul, impun o altfel de reflexivitate a artistului asupra umanului, în general. Cercetând increatul și ineditul cu mijloacele fizice ale picturii, George Cătălin Petre descoperă și magicul, lăsând pentru moment în urmă miticul care l-a consacrat. Realitatea imediată a fost anulată, sublimarea lumii interioare și a visului, relevându-se pe suprafața tabloului sub forma poeticului, atât prin abordarea plastică, cât și prin cea conceptuală, prezentându-ne imagini contemplative asupra destinului uman și asupra eternului feminin. O parte din seria de tablouri create în ultimul timp sunt femei  bust, în atitudini variate, artistul lăsându-ne să observăm pendularea sa între zonele abstract-expresioniste, definite de tușe ritmice și spații plate de culoare, într- o abordare modernă alăturată uneia avangardiste, formulând armonii și semnificații, dezvoltate plastic sub aura lirismului. Acestea au fost reunite sub titlul de „Transfigurare”, în care George Cătălin Petre implică labirintul subconștient și senzitivul, apariția unei realități iluzorii, dobândită din traiectoriile transcendenței, în care desprinderea de sine, chiar îndumnezeirea și purificarea, sunt cauzele acestei noi experiențe a spiritului, ducând la autocunoaștere deplină a ființei. Senzualitatea și erosul sunt și acestea afirmate pregnant prin comentariile vizuale care incubă pasiunea, visul, confesiunea, iubirea. Toate aceste elemente  provin din vechile sale „Umbre”, reprezentări ale omului, imagini ale lumii trecătoare și schimbătoare, iluzii ale clipei și efemerului, tăcerii și întunericului. Artistul pornește aici de la alegoria lui Platon referitoare la „mitul peșterii” evidențiind, prin mijloacele sale stilistice, realitatea aparentă sub care se ascunde ignoranța omului limitat, valorile derutante, caracterizând contemporaneitatea, aparențele care nu corespund credințelor noastre, în ultimă instanță, realității. Ordonate pe trasee verticale, siluetele ascendente, orientate spre centrul compozițional, realizează un echilibru, rezultat nu numai din dispunerea lor simetrică, ci și din modalitatea de susținere cromatică prin pensulații de o maximă picturalitate. Conținutul filosofic al lucrărilor lui George Cătălin Petre continuă cu ideea de multiplicare a eului în „Omul pasăre”, una dintre cele mai interesante abordări conceptuale ale artistului, evocând  alegoria libertății și tinereții nestăvilite, sufletul neîngrădit, care căută binele și adevărul. În acest caz, conținutul vizual se barocizează, imaginea devenind o zonă de câmp vizual impregnat de dramatism, implicarea calorică denotând o tensiunea ivită din culorile ținute sub controlul rafinamentului delicat. Accesul omului la lumea sensibilă și la dimensiunea visului din seriile de lucrări amintite se transformă în cadre imagistice relaționate cu cosmosul imediat al timpului nostru, unde George Cătălin Petre scoate în evidență caracterul dramatic al omului, idee menținută și de asimetriile structurale, de înscrierea subiectului în spațiul tridimensional și de încadrarea într-o structură piramidală. Omul pasăre continuă firul ideatic al „Condiției umane”, o reiterare a observației directe a artistului asupra unor situații actuale ale existenței din societățile care încă nu și-au stabilizat valorile. Pictura lui George Cătălin Petre  ne vorbește despre confruntare spiritului uman cu lumea dură, cu nonvalorile, dar și despre dorința lui de a se regăsi în aparența existențială și în stările iluzorii.

Ana Amelia Dincă