Expoziție Dorin Manea, Muzeul Municipal Călărași

Expoziția de acuarele din acest an, de la Muzeul Municipal Călărași, cuprinde lucrări din mai multe perioade creație, în care observăm o mare siguranță de sine în structurarea compozițiilor prin alternarea jocului de volume în peisajele citadine, dar și aplecarea spre o cromatică aplicată fără ezitări, menținută în nota picturalului, laviul fiind doar modalitatea de schimbare a registrelor tonale, în scopul plasticității imaginii. În acest context, călătoria din Argentina, din anul 2018, produce o modificare a viziunii stilistice a artistului, geografia, clima, lumina tropicală, specificul urbanistic, schimbând opțiunea lui Dorin Manea pentru nuanțe calde, intense, orfice, susținute de un desen figurativ, care începe acum să devină mai complex și mai expresiv, fără a aglomera câmpul compozițional, care respiră prin spațiile dintre planuri și prin adâncimile perspective. Jocul de cuburi, de suprafețe reprezentând fațade peste care se suprapune grafia unor arbori, echilibrând sau creând asimetrii, împreună cu axele străzilor unor vechi orașe, conturează emergent experiența artistului în preceptele geometriei și a traseelor structurale, ce permit metamorfozarea gândirii sale exacte, mai raționale,  cu cea plastică, mai poetică și mai permisivă. Peisajele de pe malul Borcei, deși sunt creația unei perioade anterioare, sunt cadre vizuale dominate de sentimentul meditației în fața unei naturi pitorești, unde bărcile, la fel ca oamenii,  așteaptă apusuri și răsărituri, iar atmosfera apei și marginilor de pădure, ne dezvăluie o tensiune dramatică prin griurile colorate, prin degradeurile de violet, oranj, galben, verde și alburi grizate,  redefinind parcă trăsături ale  începutului lumii. Ideea de portret înseamnă pentru  Dorin Manea chipurile celor dragi, membri ai familiei, cărora le intră în caracter, prin studierea psihologiei acestora, printr-un accent specific figurii, printr-un gest particular și definitoriu. Cunoscându-i îndeaproape, acesta poate să evoce o serie de trăiri și emoții, căutând în interiorul lor căldura sufletească, frumusețea interioară, demnitatea, bunătatea…Găsirea unor atitudini care să evidențieze câte nuanțe compoziționale poate dobândi realizarea unui portret, pune în discuție dorința artistului de căutări perpetue în zona echilibrului static, ce poate deveni dinamic prin simple modulări ale liniei și culorii. În autoportrete îl vedem pe Dorin Manea cu șapca de marinar, pe care o poartă de Ziua Marinei, când străbate urbea Călărașilor, ca un personaj boem, romantic și totuși autoritar, afișându-și noblețea de intelectual rasat și patima pentru lucrurile frumoase ale existenței. Portretul soției sale, Nicoleta Cecilia, în chimonoul primit în dar de la maestrul Corneliu Ratcu, vine să completeze nuanța de exotic a portretelor acuarelistului, care uneori abia atinge suprafața hârtiei cu laviuri, alteori alăturând intensități și diluții, care se pun în evidență reciproc.  Peste atmosfera acuarelelor lui Dorin Manea domină plăcerea sa de a comunica tacit cu micile bucurii ale privirii, care investighează liniștea, în formele ei profunde, metafizice, resimțite prin vizorul unui artist dornic de a  se reinventa cu  cu fiecare atitudine în raport cu universul din care face parte.

Ana Amelia Dincă