Florian Mihăilescu la Muzeul Municipal Călărași

                          -expoziția  „Voievozii”-

Florian Mihăilescu reconstituie imaginea pictată bizantină sub forma icoanei, dar și în datele unei interpretări personale, introducând sacrul în contextul actual al redefiniri lui, în funcție de preceptele artistului, care dorește să păstreze și factura religioasă, dar și nota unei interpretări care să o plaseze în contemporaneitatea neobizantină, ce permite artei canonice derogări de la regulă, cu condiția păstrării sentimentului transcendent. Expoziția „Voievozii” reface un întreg traseu mistic al spiritului nostru medieval, prin alăturarea unor simboluri, cuprinzând învățăturile „Erminiei”, dar este și posesoarea unor date stilistice academice, așezate sub semnul unei interpretări personale de către Florian Mihăilescu, pictorul care echilibrează  lumea sub cupola protectoare a spiritelor sfinte, a aripilor îngerilor, asimilate cu clopotele, care conferă ritm și rezonanțe profetice compozițiilor menținute în tonalitățile cromatice rafinate de albastru și griuri, pe fundaluri unde se profilează careiaje compunând crucile specifice veșmintelor arhierești. Efilați în spațiul compoziției, îngerii cunosc o abordare personală a temei, artistul dând măsura capacității sale de a stăpâni spațiul plastic și de a da subiectelor abordate conotații originale, păstrând semnificația  ambianței mistice. Mesajul direct asupra contextului social, desfășurat în paralel cu transformările iconografice și spirituale ale Evului Mediu,  îl regăsim în seria de lucrări grafice care evocă voievozii. Abordarea are la bază o mișcare giroscopată a structurilor compoziționale,  vizualizate de artist într-o imagine perspectivă de sugestie a calului și călărețului, caracterizați în laviuri modelate în funcție de lumină și umbră, cu o mare delicatețe a expresiei plastice. Într-o viziune modernă, Sfinții Mari Mucenici Gheorghe și Dimitrie, sunt înfățișați în libertatea gestului de a contura rolul lor activ în istoria creștinătății. Alături de grafică și icoană tradițională, Florian Mihăilescu utilizează și tehnicile mixte pe pânză de sac sau tempera cu emulsie de ou ori foiță de argint, folosite în contextul unor teme profane, legate ideatic de trecerea timpului și de existență. Ciclul „Voievozi”, „Clopotul”, „Liturghie îngerească”, „Izbăvire pe mare”, „Adâncul”, „Fragment”, seria „Ziditor”, iată câteva compoziții, reformulând conceptual și estetic discursul vizual al unui artist pentru care inclusiv pictura de șevalet rămâne un punct de autodefinire a spiritului său creator, lipsit de constrângerile vreunei direcții artistice, fie ea și bizantină. Florian Mihăilescu poate alegere orice tip de exprimare, pe care o poate adapta unor circumstanțe tematice și stilistice diferite, iar în expoziția de la Muzeul Muzeul Municipal Călărași, vedem un artist care poate trece cu ușurință de la un tip de interpretare vizionar la unul laic, fără a pierde nimic din semnificația religioasă, apropiată sufletului său armonios.

Ana Amelia Dincă