Pictorița Georgeta Atanasiu și sculptorul Constantin
Rădulescu
-expoziție la Cercul Militar
Național-
Sala „Rondă” a Cercului
Militar Național găzduiește expoziția „Portal” a artiștilor Georgeta Atanasiu și Constantin
Rădulescu, doi plasticieni pentru care abordarea imaginii într-un limbaj
modern, cu valențe de interpretare libere asupra formei figurative, evocă imaginea a două spirite identitare în
zona picturii și sculpturii. Georgeta Atanasiu abordează cadre citadine,
detalii vegetale și marea văzută prin ogivele unei vechi arhitecturi. Florile
care se afirmă în splendoarea coloritului lor, sunt pictate pe armătura unui
contur lejer, în trasee largi și gestuale, lăsând nuanțele să confere efecte
picturale și expresivități, gestului artistic pe care îl descifrăm în
pensulații, alternând pata de culoare cu juxtapuneri, care să particularizeze
specia florală utilizată drept subiect. Afirmarea în plină pagină a corolelor
și buchetelor descrise, pun în discuție preferința Georgetei Atanasiu pentru
contrastele cromatice puternice, pentru sinteză și picturalitate, pentru
acromatizări distincte ale câmpului vizual. Alături de acestea, peisaje
citadine aflate în vecinătatea naturii, structurează lucrări în care observăm
perspective și inserții geometrice cerute de componentele arhitectonice. Dacă
de obicei, artista privește vechile clădiri din afară și pictează fațadele lor
interpunând un arbore între aceasta și privitor, există și excepția în care
Georgeta Atanasiu se plasează în interior, privind meditativ pe sub ogivele
gotice, albastrul intens al mării, într-o compoziție echilibrată, închisă din
punct de vedere structural. Problemele de alăturare a elementelor devin mai
complexe în reprezentarea copacilor, priviți din diferite unghiuri, perspectiva
fiind procedeul folosit pentru redarea profunzimilor. Grafiile crengilor sunt
completate de tușe repetate de tonalități ce ritmează spațiul pânzelor.
Uitându-se în sus de la rădăcina arborilor, privindu-i de aproape de la
înălțimea ochilor săi ori cuprinzând ansamblul cu interes pentru armonia de
ansamblu a tabloului, Georgeta Atanasiu se apleacă asupra principiilor de
interpretare a realității, cu datele plastice și poetice ale unei naturi care
îi provoacă simțurile.
Constantin Rădulescu poate fi
definit drept sculptorul esențelor diferite de lemn (nuc, tei, cireș, stejar), ce
pare a le fi sculptat cu multă ușurință, datorită supleții și contorsiunilor obținute,
fineții și rafinamentului formelor definitivate tehnic și estetic, într-un acord total cu dorința sa de a exprima
imaterialitatea într-o structură palpabilă. Volumele
sale se elansează monumental în spațiu,
deși sunt reduse ca dimensiuni, dar maiestuoase prin plasticitatea intrinsecă a
variatelor expresii și simboluri conținătoare. Filosof prin însăși abordările
ideatice, lucrările sale fac referiri la fațetele existenței („Întrepătrunderi”, „Dualitate”,„Ascensiune”), la trecerea clipelor („Fractura
timpului”, „Un fluture pe lampă”, „Fluture”), făcând trimiteri în istorie („Războinicul”), spre alte
civilizații exotice („Egipteanca”), dar ocupându-se și de relevarea sinelui („Maternitate”, „Scrisoarea”), precum și de transformarea
perpetuă a materiei („Geneză”, „Metamorfoză”). Constantin Rădulescu, punându-și
întrebări asupra eului, descoperă morfologii,
ce sintetizează prin modalitatea de
abordare sentimente, emoții și trăiri directe asupra temelor selectate, pe care
încearcă să le construiască mental, relaționând idealitatea cu realitatea,
recognoscibilul cu nonfigurativul. Tăieturi care creează spații, spirale și
sfere, contorsiuni ale lemnului, evidențiind stăpânirea materialului de către
artist, se află în contrapondere cu plinuri și goluri, cu greutatea maselor de
materie sculpturală, dar și cu ochiurile de lumină ritmate prin repetitivitatea
tensiunilor plastice, variate, dar consonante. Fiecare lucrare este diferită de
cealaltă, nu numai prin cromatica impusă de textura lemnului, ci prin găsirea
unor soluții tridimensionale, care ne arată un discurs artistic, adecvat
conceptului de la care sculptorul a pornit.
Ana Amelia Dincă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu