expoziție Marinella Dumitrescu, Oxigen, Cercul Militar Național, miercuri, 29 ianuarie 2019, ora 17, 30

Pictura abstractă a Marinellei Dumitrescu stabilește un flux relațional între substanțele biologice și eterice din care suntem alcătuiți ca materie , apoi ca spirit. Nu există în creația artistei nicio derogare de la lumeasca frumusețe a sufletului și de la dorințele acestuia de a-și găsi plenitudinea existențială în detaliul nonfigurativ al unei structuri, ce poate să transforme într-o cromatică vivantă, a bucuriei, contradicțiile și disonanțele cotidianului. Tihna zilelor luminoase de vară o descoperim în culorile puternice, formând parcă inflorescențe, dominate de galben, roșu, albastru, verde, epatând în arealul tabloului, pe care Marinella Dumitrescu îl vibrează cu tonalități calde și puternice. Aceasta nu este singura stare de beatitudine posibilă în viziunea artistei. Misterul griurilor, din care izbucnesc albul, oranjul sau negrul aristocratic, reținute cantitativ și caloric, evocă un itinerar al emoției artistice, pe care îl recunoaștem în mișcarea internă a pastei aplicată ritmic și tensional.   Apartenența la tendința abstractă nu o îndepărtează definitiv de imaginile venite din realul generator de impresii plastice. Afirmându-se ca iubitor al formei recognoscibile, Marinella Dumitrescu a făcut un popas în paradoxurile picturii abstracte, căreia îi alătură un figurativ interpretat.  Așa se întâmplă și în proiectul „Oxigen”, unde își propune să aducă în mintea noastră, fie și pentru o clipă, necesitatea apropierii de natură și redescoperirea materiei din care suntem zămisliți, vitalitatea vegetalului și transparența aerului, apartenența noastră la o componentă care face indispensabilă prezența naturii vii și a aerului purificat, militând prin mijloacele  picturii sale împotriva tăierii pădurilor și a poluării. Această răzvrătire este surprinsă prin disonanțe și armonii cromatice, prin oponența dintre zbuciumul maselor de culoare și dinamica traseelor pensulei, răbufnind asemenea fântânilor arteziene. Compunând imaginea prin dualități de închis-deschis, prin juxtapuneri pornind de la finețea și delicatețea dozajelor de tonuri, care vorbesc despre frământările artistei, trăite în consens cu pictura sa și într-o societate problematică, Marinella Dumitrescu este plăsmuitoarea unor izbucniri cromatice,  surprinzând tumultul Universului, melanjul alcătuirii cosmice, lumina caldă a zilei și tonalitatea rece a nopții. Metaforele pastei răbufnesc ca niște vulcani creând câmpuri, efecte de crepuscul, fire de culoare evocând grafii modulate sau filigranate, așezate în contextul unor ferestre mentale spre spații imaginare.

Ana Amelia Dincă