Expoziție Valeria Tofan, Centrul Artelor Vizuale/Căminul Artei parter

Expoziția Valeriei Tofan  a fost gândită pe două coordonate. Una vizând studiile de atelier și peisajele abordate în manieră modernă, cea de a doua direcție oprindu-se asupra picturii abstracte, care evocă grădinile cu flori, spațiile multicolore  și bucuria artistei de a se afla în fața șevaletului. Modul acesteia de a înțelege pictura, vine dintr-o vocație interioară, din pasiunea de a redefini lumea în termenii frumuseții, în limpezimea ei diurnă, în datele simple ale existenței.  O lejeritate a expresiei, o plăcere de a aplica nuanțe care se exaltă reciproc, prin alăturări de culori vii, puternice, epatante, construiesc un univers divers stilistic, încărcat de expresivități și mesaje vizuale. Pe Valeria Tofan o interesează jocul tonalităților în spațiul pânzei, rezultând nu numai ideea de câmp floral, ci și de structură văzută la microscop. Pajiști încărcate de culoare, sugestii peisagistice într-o compunere centrată și echilibrată a imaginii, unde observăm uneori și maiestuozitatea copacilor încărcați de belșug, dar și o intuire a meditației și nostalgiei, care se revarsă în spații ritmate de tușe, făcând să trăiască natura prin repetitivități și aglomerări de enclave coloristice, evocând o lume solară și paradisiacă. Apelând la tradiția imagistică a satului românesc, Valeria Tofan evocă aspecte inedite ale arhitecturii, cu structuri specifice, preluate nu numai din sfera rurală, ci și din cadrul urban, pe care îl întâlnim în mai multe lucrări. Aici, fragmente ale unui timp trecut, prin redarea unor clădiri vechi, prin rememorarea unor străzi străbătute de artistă, pun în evidență dialogul dintre diferitele trasee ale pensulei, care accentuează un desen realist sau creează accente de  plasticități evidente. Pânzele în care obiectele sunt așezate tăcut, după normele compoziției, cu o distribuire armonioasă a elementelor figurative și culorilor, totul ținut sub control în mod admirabil, generează compoziții aflate sub semnul modernității, al sensibilității, al talentului și experienței.  Atrag atenția compoziția cu coloane verticale și singure, dispuse la malul mării drept stâlpi ai transcendenței, cea cu trasee de crucifixuri și drame ale singurătății și morții subînțelese din atmosfera tragică a tabloului, casa pictorului Vasile Mureșan Murivale, remarcabilă lucrare ce impune în prim plan o instalație artistică a colegului de breaslă, tabloul cu ii puse la uscat, peste toate apărând monumentală frumusețea naturii, a vegetației, sentimentul de bine care o stăpânește pe artista cu multiple modalități de exprimare plastică. Resimțită pe alocuri, picturalitatea concurează cu  aplatizarea culorii, ductul pensulațiilor mai libere cu juxtapuneri ritmate de tonuri dispuse riguros, unitatea tablourilor fiind dată de armoniile rezultate din distribuirea elementelor pe pânza care abia așteaptă să fie înnobilată.  Valeria Tofan rămâne o artistă pentru care realitatea statornicește punctul de plecare al viziunii sale, în fiecare compoziție rapelul la forme aparținând existenței noastre, conturând o viziune modernă, care evidențiază atât tratarea liberă a compoziției prin interpretări personale, dar și o apartenență la rigori academice, care îi disciplinează discursul.

Ana Amelia Dincă