Diana Dumitriu sau puterea devastatoare a feminităţii

Partea raţională a construcţiei imaginii se potriveşte foarte bine în grafica Dianei Dumitriu cu zona trăirilor subconştiente, artista reuşind să anexeze laturii iraţionale a fiinţei, demersul existenţial obiectiv. Această alăturare este realizată prin cele două faţete ale conştiinţei şi anume deliberarea şi ordinea materializate cu mijloacele graficii. Sufletul se unifică cu latura corporală, fluxul energetic transcende imaginea, calităţile tehnice susţinând demersul conceptual.

Punctul, linia şi pata de culoare descriu forme cu o arie elaborată de reprezentare axată pe tendinţa feminină ca temă predilectă.  De obicei un singur personaj ocupă spaţiul câmpului vizual, acesta fiind populat de sugestii decorative adiacente sugerând labirinturi, halouri nuanţate, lumi vegetale, proiecţii interioare ale fiinţei reflectate într-o floare sau într-un simbol divin evocând religiozitatea artistei faţă de ea însăşi. Spiritul său intrinsec se relevă în matca somatică redată în gesturile de exilare ale trupurilor ghemuite în propria lor carapace. Inclusiv chipurilor suferă de această izolare faţă de lume. Retragerea în sine nu este o detaşare totală de real, ci o precauţie, prin care artista îşi protejează spiritul în ecuaţiile unui sistem de valori prin intermediul unei abordări ontologice.

Confesiunile pe care ni le face Diana Dumitriu se petrec în jurul unui personaj reprezentat de femeia tânără, fragilă, care dansează, meditează, dar este prinsă în cursa intransigentă a existenţei efemere. Neintegrată unui context existenţial care să o definească sau să facă apologia frumuseţii ei corporale, aceasta devine un elogiu al armoniei depline. Lucrările Dianei Dumitriu sunt posesoare ale unor sedimente care vorbesc despre puterea devastatoare a feminităţii, evidentă şi în grafica Mariei Unţanu, profesoara sa de la Slobozia, sub a cărei îndrumare şi-a însuşit o anumită disciplină a imaginii şi o serie de formule tehnice şi estetice printre care şi nota de picturalitate ce străbate compoziţiile prin plasticitatea datorată petelor de culoare. Unele sunt apropiate valoric, altele sunt contrastante, uneori dominate de coregrafia liniei ce anunţă prin distorsiunile ei un ritm lăuntric, o vibraţie a artistei la tensiunile ivite din urma instrumentului de lucru. 

Uneori linia apropie grafica Dianei Dumitriu de zona decorativului prin sinuozitate, continuitate şi analiză a suprafeţei bidimensionale conferind coerenţă discursivă fondului tratat a plat, cu doar câteva indicaţii plastice, care ar putea sugera două planuri citite pe orizontală sau verticală ori în profunzime.

Diana Dumitriu instituie o tipologie feminină dominată de graţia mişcărilor, rotunjimea formelor, delicateţea gesturilor, completate de latura ludică şi de atitudini ce depăşesc limitele lumii perceptibile. 

Toate aceste elemente sunt reprezentate în cadrele figurativului căruia i se alătură tendinţa de abstractizare, în mod excepţional, direcţia constructivismului, ca formulă estetică, putând fi detectată deseori.

Ana Amelia Dincă

Expoziţie Marcela Smeianu

-Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea” din Slobozia-

-marţi, 14 iunie, 2016, ora 14,00-

An de an, Marcela Smeianu ne surprinde prin puterea de muncă în faţa şevaletului, expoziţiile personale demonstrând faptul că încercările sale stilistice se diversifică prin intermediul tuşei şi petei de culoare, care acum devin mai libere, mai expresive, epurate de constrângeri formale, ce i-ar putea limita artistei exprimarea directă şi dialogul cu motivul plastic.

Abordarea modernă a spaţiului compoziţional poposeşte deseori la graniţa dintre analiza atentă a elementelor selectate din arealul vegetal, fie că este vorba de un peisaj sau un detaliu floral, fie că detectează efemeritatea anotimpurilor germinative, făcând lizibile segmente vizuale greu de surprins de ochiul neexersat. Pătrunzând dincolo de subiect, Marcela Smeianu semnalează energii pozitive, emoţii, cu al căror arsenal sugerează ritmuri cromatice şi tensiuni liniare din tuşe dezinvolte, cu o uimitoare diversitate de la o lucrare la alta.

Cu toate că natura rămâne un bun profesor pentru artistă, constanta abordare a acesteia a determinat o contrapunere a experienţei sale între figurativ şi puterea de interpretare, preferând stilizările, fragmentele expresioniste, gestualismul, funcţiile plastice ale luminii şi nuanţelor, intim legate de sensibilitatea pictoriţei. Magia florilor şi a ierburilor este redată în contraste diverse ce cuprind armonii, valori cromatice contrastante, surprinderea unor expresivităţi preţioase ale câmpiei, evocarea spiritului sălbatic printr-un joc de linii ritmate şi evidenţierea laturii tandre a materiei prin acalmii formale şi cromatice, prin pete mari de culoare inducând o dimensiune ludică şi abstractă, caracteristică unor lucrări de până acum. Picturalitatea şi tendinţa grafică sunt prezente pregnant atât în naturile statice, cât şi în peisaje, Marcela Smeianu apropiindu-se şi de zona decorativului unde elementele de limbaj plastic sunt bine articulate, uşor de urmărit în câmpul compoziţional.

Delicateţea acuarelei rămâne una dintre slăbiciunile sale, pentru care laviul şi trasparenţele constituie o demonstraţie de măiestrie şi de plăcere faţă de o specie dificilă a graficii.  Şi în acest caz, individualitatea segmentelor din natură sunt redate nu numai prin bogăţia de nuanţe, ci şi prin rezonanţe terne, resursele vizuale nesfârşite ale Câmpiei Bărăganului devenind inepuizabile. În 2016, tehnica pictoriţei s-a diversificat, alături de ulei, acrilic şi cuţit, foloseşte spray în dorinţa de noutate, de descoperire a unor mijloace care să îi definescă stilul.

  

Ana Amelia Dincă     

Silviu Ioan Soare -expoziţie de ceramică la Muzeul Municipal Călăraşi

-sâmbătă, 14 mai, 2016, ora 11,00-

Artistul ceramist Silviu Ioan Soare expune la Muzeul Municipal din Călăraşi o serie de lucrări, demonstrând preocupările sale în zona expresiei formei şi posibilităţilor tehnice ale materialului. Obiectele de ceramică sculpturală, cât şi cele aparţinând decorativului, sunt realizate în ultimii 6 ani de creaţie, abordarea tematică fiind legată de portret, corpul feminin, germinaţie şi spiritualitate. Expoziţia este şi o demonstraţie de cercetare stilistică, artistul căutând să diferenţieze din punct de vedere estetic compoziţiile, prin căutări inedite de reprezentare a ideilor.

Diversitatea este termenul ce caracterizează acest grup de plastică mică  pliat foarte bine pe ansamblul operei de până acum a plasticianului. Rotunjumile formelor se alătură unghiurilor, liniştea dintr-o curbă a torsului feminin completează în mod fericit tensiunile regăsite în structurile filiforme ale oamenilor, concepute în corsetul unor capcane denumite „ale viselor”. De la configuraţia simplă a seminţelor concentrate câte trei în aceeaşi unitate structurală, relevând prin acestea începutul lumii, Silviu Ioan Soare eviscerează discursul vizual prin tratarea monumentală, de forţă arhitectonică a elementelor din „Totem-ritual dacic”, din care vedem în expoziţie un detaliu relevant. Din aceste armonii formale se decupează tehnicul specific ceramicii şi nobleţea materialelor folosite. Frumuseţea lutului sau a gresiei concurează cu efectele glazurilor sau ale patinării, tehnicile mixte încununând încercările de a combina experienţa cu practica. Arderile la cuptor electric şi cu lemne, glazurile, pigmenţii ceramici, arderile multiple sunt partea finală a demersului plastic realizat prin modelaj manual, ceea ce face ca ludicul să surprindă prin variatele indicii de joc cu materia.

Specialist în chimie organică şi ceramist profesionist, cu masterat în sculptură, Silviu Ioan Soare a găsit formula de a aduce două domenii diferite într-un punct în care era necesară suprapunerea lor în scopul conjugării efectelor plastice cu partea brută, dar preţioasă a materialului ceramic. Într-o paranteză am putea menţiona faptul că modele artistice au constituit la un moment dat o preocupare benefică şi inerentă pentru evoluţia ceramistului, ceea ce nu a însemnat că partea de originalitate nu şi-a făcut apariţia imediat şi pregnant în orizontul său de  creaţie, transfigurările sculpturale situând demersul vizual al expozantului la intersecţia plasticii mici cu ceramica şi forma tridimensională.

Asamblajul „Menora” este cel care ilustrează interesul şi neliniştile artistului pentru conceperea unor formaţiuni compoziţionale, care au debutat cu grupul de forme monolitice „Dabogete”, a continuat cu altarul Totem-ritual dacic format din peste 60 de piese, fiecare lucrare de acest gen putând fi amplasată în spaţiul stărilor de ordin spiritual aparţinând unor străvechi civilizaţii.

Ana Amelia Dincă

Curatorul expoziţiei

Impresii cromatice, o expoziţie semnată de Petronela Milea

Petronela Milea este o pictoriţă a naturii vegetale şi umane. Iubitoare a peisajului în plein air, a subiectului care îi provoacă imaginaţia în faţa motivului, aceasta a apărut în atmosfera artistică călărăşenă ca o admiratoare a unor teme tradiţionale ale picturii româneşti. Alături de inedite cadre ce definesc zona de câmpie şi elementele specifice habitatului său, Petronela Milea este preocupată şi de naturi statice, de portret şi autoportret, folosind deseori tehnicile mixte şi structuri de readymade inserate în compoziţii. O vază veche, care s-a spart, a fost   refolosită prin lipirea cioburilor colorate într-o lucrare florală, prelungind astfel existenţa unui obiect drag, efectul vizual fiind de impact şi sporind frumuseţea tablului. Pictoriţei îi place să experimenteze materiale diferite, stiluri picturale şi decorative, care împreună să expresivizeze imaginea. Uleiul pe pânză şi acrilicul, plasa colată peste care intervine cu materia cromatică pentru a conferi un plus de strălicire spaţiului bidimensional, fac parte din recuzita sa tehnică.   Dominante, structurile fitomorfe, sunt sugerate prin gloria inflorescenţelor. Liliacul sau macii, florile de măr, bănuţii şi drăgaicele, floarea soarelui ori bujorii albi cunosc reprezentări tonale puternice sau delicate în funcţie de lumina zilei sau de sensibilitatea pictoriţei care imprimă acestora un ecleraj ce rezonează trăirilor sale. Peisajele, în număr redus, atrag atenţia prin colorit şi modul de compunere.

Braţul Borcea, într-o evocare prin care transpare liniştea deplină, în nuanţe de griuri şi albastruri redând o melancolie a zilelor înnorate, este peisajul care nu putea să lipsească din orizontul său de reprezentare. La fel dimensiunea citadinului exemplificată printr-un aspect de pe strada Bucureşti din Călăraşi.

Maxima putere de concentrare  a artistei apare în compoziţiile cu femei unde insistă asupra tratării anatomiei şi a planurilor sintetice de culoare. Nostalgice, în atitudini variate, dominate de senzualitate, acestea completează preocupările din zona figurativului. Petronelei Milea se află la cea de a doua expoziţie personală, după ce, în 2015, a expus pentru prima dată la Galeriile Cromatic din Craiova. Membră a Cenaclului SeniorArt din acest oraş şi participantă la Cenaclul Pheonix din Călăraşi, pictoriţa s-a alăturat grupului de artişti plastici călărăşeni, alături de care activează începând din acest an. Experienţa dobândită la Şcoala Populară de Artă sub îndrumarea lui Corneliu Ratcu şi munca asiduă în faţa şevaletului, au condus-o spre un univers pictural pe care îl prezintă în expoziţia „Impresii cromatice”.

Ana Amelia Dincă  

Salonul de Primăvară de la Călăraşi

Salonul de Primăvară, ediţia I, s-a deschis joi, 14 aprilie, 2016, şi a reunit artişti plastici din Călăraşi, Bistriţa, Bucureşti, Slobozia, Feteşti, Ţăndărei, Lehliu şi s-a desfăşurat sub egida Whiz Art, la Casa Expoziţiilor din cadrul Direcţiei pentru Cultură Călăraşi. Ramurile artistice reprezentate reconstituie viziunile expozanţilor prin lucrări de pictură, sculptură, grafică, sticlă şi ceramică, tendinţele estetice fiind raportate la anii uceniciei, cultură şi experienţă. Divergenţele stilistice apărute în expunere se datorează tehnicilor specifice fiecărei abordări, în funcţie de opţiunea creatorului, incluzând aici şi aspectele de originalitate, variate şi interesante, cu mesaj direct sau încifrat, ambele incitante pentru privitorul care va descoperi în simbolistica formei şi culorii, un univers ce poate fi relaţionat cu latura senzitivă a individului. Remarcându-se direcţia figurativă în spiritul şcolii interbelice de pictură românească, simeza a atras atenţia prin insistenţa asupra motivelor preluate din natură sau interpretate, evocându-se rolul avut de culoare şi de textura materialului utilizat pentru toate ramurile prezente. Spontaneitatea şi gestul controlat prin rigori aparţinând ştiinţei desenului, se armonizează cu formele susţinute de siguranţa execuţiei acestuia, de tonalităţi delicate, demonstrând că orice abatere de la reguli este un câştig pentru plasticianul care, încercând să reînventeze formule pentru a-şi defini datele demersului  artistic, ajunge la valori esenţiale, definitorii. Recurgând exclusiv la creaţii recente, Salonul de Primăvară de la Călăraşi creează o imagine despre variatele tendinţe plastice practicate în sudul ţării şi, urmând celei de a VII-a ediţii a Salonului Anual de Arte, demonstrează munca sistematică şi evolutivă a participanţilor, autori ai compoziţiilor care cuprind abordări legate de picturalitate, aplatizare, profunzimi perspectivale ori volum cu inserţii cromatice sau în cadrul căruia se menţine stare brută a materialului ca o caracteristică de ordin estetic, rămânând în zona manifestărilor de acest gen, un moment de reţinut pentru cultura locală. 

Au participat:  

SILVIU IOAN SOARE

VICTOR GRIGORE

MARIANA GHEORGHE

CORNEL URSU

LAURENŢIU NIŢĂ CULIŢĂ

ŞTEFAN DUMITRACHE

RODICA IACOB

DORIN MANEA

PETRONELA MILEA

ANA MARIA PĂPURICĂ

CARMEN PAVEL

GEANINA COLGEAG

ALIN BARBU

FLORICA NEDELCU

BOGDAN AVRAM

SUZANA STAN

ONIŢA MUREŞAN

MARIA UNŢANU

MARIANA IONESCU

ROXANA DUMITRU

ELIZA ENE

NICULAE DUMITRU

CÎRSTINA DE LA STUDINA

MARCELA SMEIANU

DANIELA MARINIŢĂ

AURA GIURCĂ

ADRIANA CLAUDIA PĂCURAR

CORNELIU RATCU

MARIA BOGATU MĂNCIANU

GHEORGHE TĂNĂSESCU

SORINA ADAM

DENISA MANOLE

OLGA ANDRONE

SERGIU ANDRONE

ECATERINA MITRAN

THEA PĂUN

MARIAN ALLAIN TOMA

ALINA MARINA ION

La Brăila, un regal al plasticii de mici dimensiuni

În perioada 10 martie-13 aprilie, 2016, s-a desfăşurat Salonul Naţional de Plastică Mică- Brăila, 2016, ediţia a XVII-a, la Galeriile de Artă Brăila şi Galeria „Gheorghe Naum” a Muzeului Brăilei „Carol I”. Expozanţii, în număr de 172, veniţi din toate zonele ţării sunt membrii ai Uniunii Artiştilor Plastici sau absolvenţi ai universităţilor de artă din România. Nume consacrate ale domeniului sau în plină afirmare, aceştia au ilustrat în expoziţia de la Brăila tendinţele artei româneşti contemporane, a cărei arie de cuprindere se desfăşoară dinspre zona figurativului până la figurativul interpretat, de la realism la abstracţionism şi expresionism, de la colaj la obiect, atât în domeniul bidimensional, cât şi în direcţia tridimensionalului. Pictură, sculptură, grafică, tapiserie, tehnică mixtă, aplicată în diferite genuri artistice, au făcut dovada deschiderii stilistice a artiştilor români contemporani, care nu înlătură din preocupările lor experiementul, păstrând preceptele ancestrale ale istoriei artei. Fiecare plastician a avut locul său în expoziţie, lucrările diferite s-au pus în evidenţă unele pe celelalte, simeza devenind unitară prin diversitatea viziunilor. Multiplele surse de inspiraţie, alături de experienţa şi deprinderile intervenite în urma acesteia, cultura, care transformă viziunea fiecărui artist, modul de înţelegere al formei, al ideii, al lumii în care trăim, au implicaţii majore în rezultatul creaţiei vizuale, iar acest lucru a devenit lizibil şi definitoriu pentru ansamblul expunerii. În cadrul Salonului Naţional de Plastică Mică ediţia a XVII-a, Brăila, 2016, s-au întâlnit elite ale plasticii noastre din acest moment, expoziţia fiind de mare ţinută estetică, eforturile organizatorilor de apreciat, manifestarea devenind, pentru zona plasticii mici, cea mai importantă din ţară, în acest moment.

Obiectivitatea şi latura subiectivă a creaţiei s-au alăturat armonios în remarcabile lucrări, unde se poate citi coerenţa genurilor, tehnicilor, percepţiilor, care nu par a se epuiza şi care convieţuiesc favorabil, indiferent dacă o compoziţie mai avangardistă sau cu un puternic accent minimalist se alătură uneia în care artistul surprinde cu spiritul său o întreagă dimensiune conceptuală ori o inserare a demersului artistic în orizontul imediat, stăpânit de structurile naturale, cosmice şi terestre, care imprimă imaginaţiei conexiuni cu orientări deja existente,  conferind  originalitate sensurilor.

Aplatizarea figuraţiei, consistenţa volumului, diminuarea sau accentuarea reperelor figurale, care înscriu compoziţiile recognoscibile sau nonfigurative, în mod identitar, în ritmuri controlate, tensiuni, suprafeţe sintetice sau mai amănunţit tratate, într-o abordare analitică, structural mergându-se de la aplatizare la modul şi de la ronde-bosse la compoziţii perspectivale ori înţelese drept adevătare continuităţii ale vizibilului, sunt caracteristicile variatelor tendinţe, care fac anuala de plastică mică de la Brăila să fie una elitistă.

Ana Amelia Dincă   

Premiile Salonului Anual de Arte Călăraşi, 2016, ediţia a VII-a

Premiul Salonului: Corneliu Ratcu

Premiul pentru pictură: Oniţa Mureşan

Premiul George Teodorescu: Ştefan Dumitrache

Premiul pentru experiment artistic: Maria Bogatu Măncianu

Premiul pentru experiment artistic: Simona Lepădătescu Buzoianu

Premiul pentru peisaj: Marcela Smeianu

Premiul pentru pictură abstractă: Mugur Coman

Premiul pentru natura statica: Mariana Ionescu

Premiul pentru Opart: Marian Unţanu

Premiul pentru peisaj: Roxana Dumitru

Premiul pentru desen proiectiv: Neculae Dumitru

Premiul pentru promovarea naturalismului în pictură: Elisa Ene

Premiul pentru promovarea naturalismului în pictură: Aura Giurcă

Premiul pentru suprarealism: Cîrstina de la Studina

Premiul pentru promovarea tradiţiei în acuarelă: Dorin Manea

 Premiul pentru Art Deco: Mariana Gheorghe

Premiul pentru originalitate: Florica Nedelcu

Premiul „Expoziţia anului 2015 pentru un artist calarăşean”: Victor Grigore

Premiul „Expoziţia de artă a anului 2015”: Muzeul Municipal Călăraşi pentru expoziţia pictorului Victor Grigore

Premiul de debut: Petronela Milea

Premiul pentru sculptură: Gheorghe Tănăsescu

Premiul pentru ceramică: Silviu Ioan Soare

Premiul de debut: Marina Luiza Militaru

Premiul pentru portret: Ana Maria Păpurică

Premiul pentru originalitate: Carmen Pavel

Premiul pentru originalitate:  Sorina Adam

Premiul special: Alin Barbu

Premiul special: Bogdan Avram

Premiul de debut: Georgiana Ulmeanu

Premii de excelenţă: Cornel Ursu, Laurenţiu Niţă Culiţă, Marian Allain Toma, Rodica Iacob, Ecaterina Mitran, Sergiu Androne, Olga Androne, Adriana Păcurar, Adriana Butoi, Tea Păun, Cornel Ursu, Iulia Oana Catrangiu, Vali Lepădat, Suzana Stan, Alina Marina Ion.