duminică, 25 februarie 2018

Silviu Ioan Soare, expozitie de ceramica sculpturala, 2013, Centrul Cultural UNESCO Ionel Perlea Slobozia





























joi, 22 februarie 2018

Marcela Smeianu, expoziție personală la Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea”
-28 martie 2018-



Stilul Marcelei Smeianu a evoluat în ultimul timp în sensul unei profunde înțelegeri a actului creator. Preferințele sale tematice au rămas  legate de natură, dar ansamblul compozițional s-a transformat, în sensul unei mai mari libertăți de interpretare a motivului pictural, pe care îl stilizează, fără a se îndepărta radical de realitate. Peisajele sale sunt echilibrate și calde, apropiate unei sensibilități care o definește pe artista atât de consecventă prin activitatea de creație și prin participarea susținută la expozițiile Filialei U.A.P. Slobozia –Ialomița. Create în planuri, cu armonii cromatice și contraste valorate conform unor principii clasice, pictura Marcelei Smeianu reflectă frumusețea eternă a naturii. 


Artista descoperă spații inaccesibile cotidianului, pe care le evocă cu mijloacele picturii în ample compoziții, impunând deopotrivă forța detaliului, dar și a ansamblului. Suprafața bidimensională este tratată cu atenție, intenția de abstractizare fiind alăturată unor sugestii figurative explicite, preluate din ambianța personală, mărturisindu-ne despre puterea sa contemplativă și despre experiența  în fața șevaletului, pe care așează imagini pitorești, posesoare ale unor transformări plastice, accentuând picturalitatea și capacitatea de structurare prin alternanțe de expresivități raportate la desen și pata de culoare. Violeturi și griuri colorate, colaje inducând o abordare mixtă prin aplicare lor în contextul altor tehnnici, atrag atenția în aceste recente creații ala Marcelei Smeianu.

Ana Amelia Dincă,

critic de artă

miercuri, 21 februarie 2018

Pictura Luciei Juncu la UArt Gallery


Dragostea pentru natură a Luciei Juncu ia o înfățișare aparte. Naturile statice și peisajele fixează cadre din zarea  îndepărtată, din apropierea imediată sau din imaginile rămase pe retina artistei, în urma unei empatii stabilite între sensibilitatea sa și motivul pictural, sursă de regenerare conceptuală a lucrărilor. Vederile asupra dealurilor, infinitul în care privirea se pierde, vorbesc despre plăcerea Luciei Juncu de a le reprezenta în tușe largi și pline de armonia liniștită a griurilor și nuanțelor calde, compozițiile sale fiind impresii în fața unor subiecte care vin spre aceasta, înnobilându-i sufletul și penelul. Pata de culoare dobândește felurite nuanțe, însă alăturată  tensiunilor vibrante ale pensulației, creează un ritm molcom, evidențiind fiecare gest al mâinii și creând nenumărate expresivități.  Atenția Luciei Juncu se oprește nu numai asupra cromatismelor. Inclusiv preocuparea atentă pentru desen conferă un plus de plasticitate stilizării formelor, atunci când artista abordează un figurativ explicit.  Transfigurarea poetică a peisajului se petrecere prin secționarea lucrării în planuri mari, în a căror structură contează picturalitatea, obținută de multe ori prin divizionism cromatic sau prin trasee alungite, gestuale ale penelului. Această tendință o descoperim și în valurile aflate într-o discretă mișcare inducând bătaia vântului, bărcile abordate în perspectivă, malurile și vegetația mărginind apa, imagini exemplare pentru stilul care o definește și care nu se oprește doar asupra nuanțelor terne. Artista stabilește un raport între tonurile luministice subordonate mijloacelor de expresie, apelând deseori și la o paletă solară, de impact. Pete multicolore consistente ca materialitate sunt condiția impunerii unei texturi a pastei reevaluată în roșu, violet, verde, ocru, orange, albastru… În naturile statice și în compozițiile cu obiecte arhaice, formele masive, așezate în plină pagină, alternează cu atingeri de pastă densă, punctând centre de interes pe suprafețe mai mici, de mare forță vizuală. Create după principii compoziționale, cu știința contrastelor calorice și a prețiozității culorii, tablourile Luciei Juncu ne vorbesc despre precauția asupra consistenței pigmentare și despre dozajul acesteia, fără a ignora diluțiile, cu ajutorul lor reevaluându-și expresivitățile imaginii. În portrete detectăm tandrețea, traseele destinului uman într-un anume moment, feminitatea și chipul de copil, dând măsura implicării afective a artistei în trăirea modelului surprins în atitudini studiate atent. Suavitatea exprimării, implicarea într-un limbaj de factură modernă, descifrarea trăirilor interioare, evocă apetența Luciei Juncu pentru orizonturile ființei umane, reprezentate cu potențele firii sale reflexive. Dacă în pictură, figurativul interpretat domină ca manieră, în pasteluri, tendința de abstractizare se citește  cu ușurință, accentuând un alt tip de dinamism, rezultat din liniile de forță și din structurile realului interpretate cu talent. Aceste căutări sunt benefice pentru demersul vizual al artistei, care dorește să caute în permanență noul și să se exprime în  diverse  modalități.

Ana Amelia Dincă

Critic de artă

luni, 19 februarie 2018

Artiștii Carmen Văideanu și Silviu Ioan Soare expun la Galeria 2Art
-vernisaj miercuri, 21 februarie 2018, ora 18,00-



Pictura doamnei Carmen Văideanu reflectă expresia luminii și a bucuriei de a o detecta în corolele florilor sau în încrengăturile acestora, fără să ignore zona sensibilă a obiectului  arhaic. Culorile sunt extrem de delicate, momentele zilei care au influențat din punct de vedere al eclerajului aceste frumoase compoziții , lăsând la vedere delicatețea îmbinării structurilor compoziționale cu o estetică a deschisurilor, induse de nuanțe pastelate, devenite uneori o discretă atingere a pânzei, alteori invocând tensiuni în accentuarea tonalităților și formelor figurative. Dacă centrul de interes se axează pe elemente care fac deliciul microcosmosului artistei, constituind recuzita de atelier, componentele adiacente sunt de factură stilistică în naturile statice cu flori si vase ceramice. În peisaje, anumite cadre citadine domină spațiul bidimensional, discrete trasee formale creând senzația de echilibru, liniște, stabilitate… Din expunere nu lipsește nici subiectul aviar, lucrările fiind potolite și surdinizate în tratarea cromatică, ceea ce conferă un rafinament alăturat câteodată unor grizări distinse și unor puternice pete de culoare, sporind expresivitatea imaginilor.
Lucrările pe care Silviu Ioan Soare le expune la Galeria 2Art sunt organizate pe mai multe tehnici. Pictură în ulei și tempera, dar și ceramică sculpturală și papier mache, reliefând  activitatea de pictor practicată consecvent până în momentul desăvârșirii studiilor la Universitatea Națională de Arte din București, iar după acest moment,  pe cea de cercetător al formei tridimensionale, mai ales după masteratul în sculptură, vorbesc despre preocupările sale multiple pentru imaginea artistică bidimensională și în volum. Dacă lucrările parietale cuprind peisaje și flori, evocate în tușe moderne, fragmentate, utilizând uneori și aplicarea compactă a culorii, contrastând cu diluții extrem de delicate, în compozițiile ceramice detectăm preocuparea pentru figura umană, pentru torsul feminin și germinație, dar și pentru structuri evidențiind îndemânarea artistului în utilizarea argilei și gresiilor.


Ana Amelia Dincă 

luni, 29 ianuarie 2018

Lucia Juncu la UArtGallery


Lectura la care ne provoacă arta Luciei Juncu fuzionează cu deplina poezie a imaginii interioare, care o definește pe plasticiană, chiar și la o primă privire asupra tablourile sale, frecventate de tușe ritmice, mai scurte sau mai prelungi, de eseuri cromatice libere, de nevoia de frumusețe absolută, de luciditatea momentului  efemer al gestului artistic. Tendința stilistică rămâne antrenată de parafrazări moderne ale aplicării pastei, conduse în interioritatea vocației sale pentru culoare, pentru pasajul ritmat de tușe vibrante, alăturate, construind un discurs vizual caracterizat de vitalitate, de proaspete revărsări de culoare, metamorfozate într-un figurativ pe care îl recunoaștem, uneori mai pronunțat și mai direct prin mesaj, alteori încărcat de sugestii. Pendulând între repere ale realului și o mai relaxată interpretare a lor, Lucia Juncu are o pensulație diferențiată, mărturisindu-ne preocuparea pentru expresia și plasticitatea opțiunilor sale. 
Panoramarea naturii în ample perspective ori descrierea ei în cadre selectate pentru pitorescul unui amănunt relevant prin caracterele lui plastice, surprind disponibilitățile avute de Lucia Juncu pentru lirismul imaginii, pentru coeziunea dintre elementele selectate din ambianța existențială și mijloacele tehnice.  Capacitatea de transfigurare a unor subiecte, sugestivitatea luminii și umbrei, redată prin intensități cromatice, posesoare ale unor potențe expresive de impact, tensiunile rezultate din alăturări ritmice ale trăsăturilor de penel, valorifică resursele pictoriței în zona  structurării compoziției conform unei coerențe lăuntrice a trăirilor, pe care le descoperim în naturi statice, peisaje, portrete compoziționale. Indiferent de tehnica abordată, remarcăm un sentiment de afecțiune al artistei pentru tot ceea ce înseamnă simplitate și frumusețe, o aplecare spre profunzimea analizei temelor selectate, chiar dacă expresia tușei este mai gestuală sau mai reținută, mai directă ori mai sugestivă. Crochiurile alb-negru sau policrome o apropie pe Lucia Juncu de ființa umană, de diferite tipologii evocate printr-o cercetare atentă a figurii descrisă în planuri, liniaturi și pete de culoare prin intermediul cărora se apropie de model, identificându-i nu numai aspectul exterior, ci și anumite trăsături ale interiorului, ce transpar în privire și  zâmbet ori în crisparea mușchilor faciali. Linia devine uneori o scriitură, alteori o frământare, câteodată rămânând adiacentă suprafețelor colorate intens. Priviri scrutătoare sau pline de bucurie, se alătură unor personaje încrezătoare ori dominate de un aer melancolic. O tentă pronunțată de picturalitate o detectăm în pasteluri, un ecou al rezolvărilor compoziționale de pe pânză. Aici, Lucia Juncu nu este constrânsă de nimic pentru a-și mărturisi plăcerea de a se apropia de o expresie plastică ce îi permite jocuri formale și cromatice apropiate din când în când abstractului, păstrând doar câteva conture ale punctelor de plecare, în care identificăm imagini recognoscibile. Inclusiv în acuarelele cu translucidități și diluții rafinate, a căror sursă cunoaște o stilizare atentă, o regăsim pe Lucia Juncu, artista clasică prin tematică, dar modernă prin stil.

Ana Amelia Dincă,
critic de artă


joi, 4 ianuarie 2018

Salonul de iarnă, 2017, Prefectura Călărași

Expozanții Salonului de iarnă 2017 a reunit lucrări inspirate de anotimpul hibernal, dar și de amintirea verii, alături de autoportrete și flori. Jimmy Stănescu, un împătimit al imaginilor orașului său, redă în tușe elaborate și tonuri luminoase și în acril pe pânză, cartiere mărginașe ale Călărașilor, într-o expresivitate evocând capacitatea sa de a crea cadre vizuale clare, ușor de cuprins cu privirea. Codrin Cârdu, mai direct în exprimare, induce pe suprafața bidimensională sentimentele sale directe în raport cu motivul pictural. Pentru acesta, aspectele naturii dobândesc romantism, poezie, melancolie în violeturi, alburi și griuri. Desenul în creion reprezentând portretul lui Dan Alexa, aparține lui Victor Grigore pentru care linia cu posibilitățile ei expresive rămâne una dintre direcțiile de interes ale artistului, cu ajutorul ei, definind trăsături faciale ale modelului.  Malurile Borcei au constituit întotdeauna un punct de plecare pentru pictura lui Silviu Ioan Soare. Un detaliu din acest peisaj, cu variate nuanțe de verde în coronamentele copacilor ce mărginesc apa, este subiectul lucrării expune la Salonul de iarnă. Pentru Maria Măncianu Bogatu propriul chip are plasticități variate, suprafețe picturale obținute din materia pastelului și alternanțe de efecte venite din intensitățile de culoare transpuse cu știință. Cîrstina de la Studina își menține viziunea în ceea ce privește tușa picturală așezată într-un câmp decorativ, contrastele de galben și albastru descriind flori, evidențiate de efecte de ecleraje. Autoportretul în cafea al doamnei Rodica Iacob are laviuri delicate, transparențe și o plasticitate vizibilă datorată aplicării nuanței de maro. Această tehnică a mai fost folosită de pictoriță și în naturile statice. Și Dorin Manea, în aceleași delicate diluții, contrastând cu intensități cromatice, prezintă publicului peisaje dominate de planuri sintetice, de spații largi și perspective inspirate din geografia sudului unde domină întinderea apei și a câmpiei.  Pentru Petronela Milea detaliul unui zid cu o ușă arhaică de lemn peste care plantele au crescut nestingherite, demonstrează acuitatea observației asupra unor detalii din imediata apropiere a pictoriței, care de această dată își restructurează imaginea, păstrată de regulă în zona vederilor de ansamblu. Crinul imperial este motivul vegetal asupra căruia s-a oprit penelul Aurei Giurcă, cea care iubește florile și rafinatele lor degradeuri, inspirând-o în reevaluarea corolelor așezate în plină pagină. Lumina colorată face parte din preocupările plastice ale lui Cornel Ursu, peisagist care își elaborează compozițiile în mod echilibrat, dozând elementele structurale ale lucrării prin folosirea unor criterii clasice. Tablourile lui Cornel Ursu redau vederi concrete ale citadinului, peste care intervine cu stilizări la nivelul amănuntelor. Pe linia modernă a transpunerii petei de culoare merge Noni Ștefănescu, florile pictate amintind de maniera lui Ștefan Luchian, sunt etalate în frumoase rame vechi, care le evidențiază cromatic aducând în prin plan tonalități calde, pure, de o frumusețe cuceritoare. Vlad Stănescu, cel mai tânăr expozant, evocă în cărbune și tuș figura unui muzician, denotând o apetență sporită pentru domeniul graficii. Alternanța dintre plin și gol se remarcă alături de ductul ritmat al liniei. Aceștia sunt artiștii prezenți pe simezele Salonului de iarnă de la Prefectura Călărași, profesioniști și autodidacți, pentru care arta a devenit o parte existențială importantă, onorând fiecare manifestare artistică, desfășurată în orașul Călărași.

Ana Amelia Dincă,

curatorul expoziției 

marți, 12 decembrie 2017

Centrul Socio- Cultural „Jean- Louis Calderon”, expoziţie de pictură-Silviu Ioan Soare, Victor Grigore şi Cîrstina de la Studina


Expoziția de pictură semnată de Victor Grigore, Cîrstina de la Studina și Silviu Ioan Soare, de la Centrul Socio- Cultural „Jean- Louis Calderon” reunește pe simeze trei artiști diferiți, al căror stil se desfășoară în arealul figurativului interpretat și al expresionismului.


Cîrstina de la Studina își păstrează nota onirică a peisajelor imaginare, reperând lumea selenară ori subacvatică, întinderile pustiite de la marginea satului natal ori bolta cerului, aceasta din urmă, dezvăluindu-se ca niște flori în zeci de structuri asemănătoare unui caleidoscop și făcând diversă pictura sa plină de culoare și de contraste puternice, tensionată la fel ca personalitatea artistului, cel spre care elementele universului vin sub forma energiilor și a unor conture ce construiesc mesaje dominate de structuri plastice supraimaginare. Artistul se întoarce la eul absolut, încercând să depășească prin viziunea sa neliniștea metafizică, realizând acest lucru printr-un limbaj plastic de impact, ce evidențiază sentimente și stări contradictorii, de la liniște și bucurie, la zbucium și deziluzii. Cîrstina de la Studina recreează spații și lumi, sugerând plante și planete, adâncul mării și al universului, adică zonele ascunse ale sufletului său, dominate de o nebănuită încărcătură emoțională, specifică ființei sale. Atașat de cromatica naturii, de frecventele schimbări de ecleraj ale atmosferei, Silviu Ioan Soare așează pe pânză trăirile sale directe în raport cu motivul peisagistic sau floral, redate în notele unei sensibilități cromatice consonante cu principiile compoziționale și cu atenție pentru elaborarea spațiului imaginii, atât formal, cât și din punctul de vedere al pastei picturale. Uneori, nota meditativă este suplinită de ambianța feerică a momentului zilei, de imaginație și de expresia elementelor structurale. Integrând peisajul și natura statică în componenta sa senzitivă, pictorul jubilează cu solaritatea, cu griurile neutralizând forme ce creează spațialitate și dinamică în ansamblul lucrărilor, deseori remarcându-se nuanțele puternice de roșu, verde, albastru, galben și ocru. Tușe ritmate, trasate în cuțit sau așezate cu pensula, nu elimină plasticitatea creată de trăsătura delicată a pensulei, alăturarea de tehnici ilustrând și resursele afective pe care Silviu Ioan Soare le imprimă lucrărilor sale de pictură.
Poezia pe care o poate evoca figura umană, dar și trăirile diverse, citite în metamorfoza chipului omului, se constituie în preferințele vizuale frecventate de Victor Grigore, un pictor al stărilor de grație ale femeii, redată în compoziții elaborate, unde picturalitatea creează luminiscențe și scânteieri de briliant, atunci când artistul folosește culorile reci, lăsând o notă de mister să planeze asupra compozițiilor. Și nuanțele calde, încărcate de tensiunea pensulației și a juxtapunerilor, vibrează spațiul bidimensional, expresivizându-l. Supradimensionând uneori capul și căutând în planurile faciale expresivități care să definească visul, romantismul, frumusețea și seninătatea modelului, Victor Grigore creează în jurul portretului energii pozitive, rezultate din insistența sa pentru dimensiunea lăuntrică a modelului, definind felul propriu de a-și proiecta demersul vizual: laconismul formei este inundat de senzualitatea materiei cromatice, receptând un accent magic, ce contrapunctează ansamblul imaginii transformat în energie colorată și în planuri sintetice formate din împăstări.



Ana Amelia Dincă,
critic de artă