Silviu Ioan Soare, expozitie de ceramica sculpturala, 2013, Centrul Cultural UNESCO Ionel Perlea Slobozia
duminică, 25 februarie 2018
joi, 22 februarie 2018
Marcela Smeianu, expoziție
personală la Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea”
-28 martie 2018-
Stilul Marcelei Smeianu a evoluat
în ultimul timp în sensul unei profunde înțelegeri a actului creator.
Preferințele sale tematice au rămas
legate de natură, dar ansamblul compozițional s-a transformat, în sensul
unei mai mari libertăți de interpretare a motivului pictural, pe care îl
stilizează, fără a se îndepărta radical de realitate. Peisajele sale sunt
echilibrate și calde, apropiate unei sensibilități care o definește pe artista
atât de consecventă prin activitatea de creație și prin participarea susținută
la expozițiile Filialei U.A.P. Slobozia –Ialomița. Create în planuri, cu
armonii cromatice și contraste valorate conform unor principii clasice, pictura
Marcelei Smeianu reflectă frumusețea eternă a naturii.
Artista descoperă spații inaccesibile cotidianului, pe care le evocă cu mijloacele picturii în ample compoziții, impunând deopotrivă forța detaliului, dar și a ansamblului. Suprafața bidimensională este tratată cu atenție, intenția de abstractizare fiind alăturată unor sugestii figurative explicite, preluate din ambianța personală, mărturisindu-ne despre puterea sa contemplativă și despre experiența în fața șevaletului, pe care așează imagini pitorești, posesoare ale unor transformări plastice, accentuând picturalitatea și capacitatea de structurare prin alternanțe de expresivități raportate la desen și pata de culoare. Violeturi și griuri colorate, colaje inducând o abordare mixtă prin aplicare lor în contextul altor tehnnici, atrag atenția în aceste recente creații ala Marcelei Smeianu.
Artista descoperă spații inaccesibile cotidianului, pe care le evocă cu mijloacele picturii în ample compoziții, impunând deopotrivă forța detaliului, dar și a ansamblului. Suprafața bidimensională este tratată cu atenție, intenția de abstractizare fiind alăturată unor sugestii figurative explicite, preluate din ambianța personală, mărturisindu-ne despre puterea sa contemplativă și despre experiența în fața șevaletului, pe care așează imagini pitorești, posesoare ale unor transformări plastice, accentuând picturalitatea și capacitatea de structurare prin alternanțe de expresivități raportate la desen și pata de culoare. Violeturi și griuri colorate, colaje inducând o abordare mixtă prin aplicare lor în contextul altor tehnnici, atrag atenția în aceste recente creații ala Marcelei Smeianu.
Ana Amelia Dincă,
critic de artă
miercuri, 21 februarie 2018
Pictura Luciei Juncu la UArt
Gallery
Dragostea pentru natură a Luciei
Juncu ia o înfățișare aparte. Naturile statice și peisajele fixează cadre din
zarea îndepărtată, din apropierea
imediată sau din imaginile rămase pe retina artistei, în urma unei empatii
stabilite între sensibilitatea sa și motivul pictural, sursă de regenerare
conceptuală a lucrărilor. Vederile asupra dealurilor, infinitul în care
privirea se pierde, vorbesc despre plăcerea Luciei Juncu de a le reprezenta în
tușe largi și pline de armonia liniștită a griurilor și nuanțelor calde,
compozițiile sale fiind impresii în fața unor subiecte care vin spre aceasta,
înnobilându-i sufletul și penelul. Pata de culoare dobândește felurite nuanțe,
însă alăturată tensiunilor vibrante ale
pensulației, creează un ritm molcom, evidențiind fiecare gest al mâinii și
creând nenumărate expresivități. Atenția
Luciei Juncu se oprește nu numai asupra cromatismelor. Inclusiv preocuparea
atentă pentru desen conferă un plus de plasticitate stilizării formelor, atunci
când artista abordează un figurativ explicit. Transfigurarea poetică a peisajului se
petrecere prin secționarea lucrării în planuri mari, în a căror structură
contează picturalitatea, obținută de multe ori prin divizionism cromatic sau
prin trasee alungite, gestuale ale penelului. Această tendință o descoperim și
în valurile aflate într-o discretă mișcare inducând bătaia vântului, bărcile
abordate în perspectivă, malurile și vegetația mărginind apa, imagini exemplare
pentru stilul care o definește și care nu se oprește doar asupra nuanțelor
terne. Artista stabilește un raport între tonurile luministice subordonate
mijloacelor de expresie, apelând deseori și la o paletă solară, de impact. Pete
multicolore consistente ca materialitate sunt condiția impunerii unei texturi a
pastei reevaluată în roșu, violet, verde, ocru, orange, albastru… În naturile
statice și în compozițiile cu obiecte arhaice, formele masive, așezate în plină
pagină, alternează cu atingeri de pastă densă, punctând centre de interes pe suprafețe
mai mici, de mare forță vizuală. Create după principii compoziționale, cu
știința contrastelor calorice și a prețiozității culorii, tablourile Luciei
Juncu ne vorbesc despre precauția asupra consistenței pigmentare și despre
dozajul acesteia, fără a ignora diluțiile, cu ajutorul lor reevaluându-și
expresivitățile imaginii. În portrete detectăm tandrețea, traseele destinului
uman într-un anume moment, feminitatea și chipul de copil, dând măsura
implicării afective a artistei în trăirea modelului surprins în atitudini
studiate atent. Suavitatea exprimării, implicarea într-un limbaj de factură
modernă, descifrarea trăirilor interioare, evocă apetența Luciei Juncu pentru
orizonturile ființei umane, reprezentate cu potențele firii sale reflexive. Dacă
în pictură, figurativul interpretat domină ca manieră, în pasteluri, tendința
de abstractizare se citește cu ușurință,
accentuând un alt tip de dinamism, rezultat din liniile de forță și din
structurile realului interpretate cu talent. Aceste căutări sunt benefice
pentru demersul vizual al artistei, care dorește să caute în permanență noul și
să se exprime în diverse modalități.
Ana Amelia Dincă
Critic de artă
luni, 19 februarie 2018
Artiștii Carmen Văideanu și Silviu
Ioan Soare expun la Galeria 2Art
-vernisaj miercuri, 21 februarie
2018, ora 18,00-
Pictura doamnei Carmen Văideanu
reflectă expresia luminii și a bucuriei de a o detecta în corolele florilor sau
în încrengăturile acestora, fără să ignore zona sensibilă a obiectului arhaic. Culorile sunt extrem de delicate,
momentele zilei care au influențat din punct de vedere al eclerajului aceste
frumoase compoziții , lăsând la vedere delicatețea îmbinării structurilor
compoziționale cu o estetică a deschisurilor, induse de nuanțe pastelate,
devenite uneori o discretă atingere a pânzei, alteori invocând tensiuni în
accentuarea tonalităților și formelor figurative. Dacă centrul de interes se
axează pe elemente care fac deliciul microcosmosului artistei, constituind
recuzita de atelier, componentele adiacente sunt de factură stilistică în
naturile statice cu flori si vase ceramice. În peisaje, anumite cadre citadine
domină spațiul bidimensional, discrete trasee formale creând senzația de
echilibru, liniște, stabilitate… Din expunere nu lipsește nici subiectul aviar,
lucrările fiind potolite și surdinizate în tratarea cromatică, ceea ce conferă
un rafinament alăturat câteodată unor grizări distinse și unor puternice pete
de culoare, sporind expresivitatea imaginilor.
Lucrările pe care Silviu Ioan
Soare le expune la Galeria 2Art sunt organizate pe mai multe tehnici. Pictură
în ulei și tempera, dar și ceramică sculpturală și papier mache, reliefând activitatea de pictor practicată consecvent
până în momentul desăvârșirii studiilor la Universitatea Națională de Arte din
București, iar după acest moment, pe cea
de cercetător al formei tridimensionale, mai ales după masteratul în sculptură,
vorbesc despre preocupările sale multiple pentru imaginea artistică
bidimensională și în volum. Dacă lucrările parietale cuprind peisaje și flori,
evocate în tușe moderne, fragmentate, utilizând uneori și aplicarea compactă a
culorii, contrastând cu diluții extrem de delicate, în compozițiile ceramice
detectăm preocuparea pentru figura umană, pentru torsul feminin și germinație,
dar și pentru structuri evidențiind îndemânarea artistului în utilizarea
argilei și gresiilor.
Ana Amelia Dincă
luni, 29 ianuarie 2018
Lectura la care ne provoacă arta
Luciei Juncu fuzionează cu deplina poezie a imaginii interioare, care o
definește pe plasticiană, chiar și la o primă privire asupra tablourile sale,
frecventate de tușe ritmice, mai scurte sau mai prelungi, de eseuri cromatice
libere, de nevoia de frumusețe absolută, de luciditatea momentului efemer al gestului artistic. Tendința
stilistică rămâne antrenată de parafrazări moderne ale aplicării pastei,
conduse în interioritatea vocației sale pentru culoare, pentru pasajul ritmat
de tușe vibrante, alăturate, construind un discurs vizual caracterizat de
vitalitate, de proaspete revărsări de culoare, metamorfozate într-un figurativ
pe care îl recunoaștem, uneori mai pronunțat și mai direct prin mesaj, alteori
încărcat de sugestii. Pendulând între repere ale realului și o mai relaxată
interpretare a lor, Lucia Juncu are o pensulație diferențiată, mărturisindu-ne
preocuparea pentru expresia și plasticitatea opțiunilor sale.
Panoramarea naturii în ample
perspective ori descrierea ei în cadre selectate pentru pitorescul unui amănunt
relevant prin caracterele lui plastice, surprind disponibilitățile avute de
Lucia Juncu pentru lirismul imaginii, pentru coeziunea dintre elementele
selectate din ambianța existențială și mijloacele tehnice. Capacitatea de transfigurare a unor subiecte,
sugestivitatea luminii și umbrei, redată prin intensități cromatice, posesoare
ale unor potențe expresive de impact, tensiunile rezultate din alăturări
ritmice ale trăsăturilor de penel, valorifică resursele pictoriței în zona structurării compoziției conform unei
coerențe lăuntrice a trăirilor, pe care le descoperim în naturi statice,
peisaje, portrete compoziționale. Indiferent de tehnica abordată, remarcăm un
sentiment de afecțiune al artistei pentru tot ceea ce înseamnă simplitate și
frumusețe, o aplecare spre profunzimea analizei temelor selectate, chiar dacă
expresia tușei este mai gestuală sau mai reținută, mai directă ori mai
sugestivă. Crochiurile alb-negru sau policrome o apropie pe Lucia Juncu de
ființa umană, de diferite tipologii evocate printr-o cercetare atentă a figurii
descrisă în planuri, liniaturi și pete de culoare prin intermediul cărora se
apropie de model, identificându-i nu numai aspectul exterior, ci și anumite
trăsături ale interiorului, ce transpar în privire și zâmbet ori în crisparea mușchilor faciali.
Linia devine uneori o scriitură, alteori o frământare, câteodată rămânând
adiacentă suprafețelor colorate intens. Priviri scrutătoare sau pline de
bucurie, se alătură unor personaje încrezătoare ori dominate de un aer melancolic.
O tentă pronunțată de picturalitate o detectăm în pasteluri, un ecou al
rezolvărilor compoziționale de pe pânză. Aici, Lucia Juncu nu este constrânsă
de nimic pentru a-și mărturisi plăcerea de a se apropia de o expresie plastică
ce îi permite jocuri formale și cromatice apropiate din când în când
abstractului, păstrând doar câteva conture ale punctelor de plecare, în care
identificăm imagini recognoscibile. Inclusiv în acuarelele cu translucidități
și diluții rafinate, a căror sursă cunoaște o stilizare atentă, o regăsim pe
Lucia Juncu, artista clasică prin tematică, dar modernă prin stil.
Ana Amelia Dincă,
critic de artă
joi, 4 ianuarie 2018
Salonul de iarnă, 2017,
Prefectura Călărași
Expozanții Salonului de iarnă 2017
a reunit lucrări inspirate de anotimpul hibernal, dar și de amintirea verii,
alături de autoportrete și flori. Jimmy Stănescu, un împătimit al imaginilor
orașului său, redă în tușe elaborate și tonuri luminoase și în acril pe pânză, cartiere
mărginașe ale Călărașilor, într-o expresivitate evocând capacitatea sa de a
crea cadre vizuale clare, ușor de cuprins cu privirea. Codrin Cârdu, mai direct
în exprimare, induce pe suprafața bidimensională sentimentele sale directe în
raport cu motivul pictural. Pentru acesta, aspectele naturii dobândesc
romantism, poezie, melancolie în violeturi, alburi și griuri. Desenul în creion
reprezentând portretul lui Dan Alexa, aparține lui Victor Grigore pentru care
linia cu posibilitățile ei expresive rămâne una dintre direcțiile de interes
ale artistului, cu ajutorul ei, definind trăsături faciale ale modelului. Malurile Borcei au constituit întotdeauna un
punct de plecare pentru pictura lui Silviu Ioan Soare. Un detaliu din acest
peisaj, cu variate nuanțe de verde în coronamentele copacilor ce mărginesc apa,
este subiectul lucrării expune la Salonul de iarnă. Pentru Maria Măncianu
Bogatu propriul chip are plasticități variate, suprafețe picturale obținute din
materia pastelului și alternanțe de efecte venite din intensitățile de culoare
transpuse cu știință. Cîrstina de la Studina își menține viziunea în ceea ce
privește tușa picturală așezată într-un câmp decorativ, contrastele de galben
și albastru descriind flori, evidențiate de efecte de ecleraje. Autoportretul
în cafea al doamnei Rodica Iacob are laviuri delicate, transparențe și o
plasticitate vizibilă datorată aplicării nuanței de maro. Această tehnică a mai
fost folosită de pictoriță și în naturile statice. Și Dorin Manea, în aceleași
delicate diluții, contrastând cu intensități cromatice, prezintă publicului
peisaje dominate de planuri sintetice, de spații largi și perspective inspirate
din geografia sudului unde domină întinderea apei și a câmpiei. Pentru Petronela Milea detaliul unui zid cu o
ușă arhaică de lemn peste care plantele au crescut nestingherite, demonstrează
acuitatea observației asupra unor detalii din imediata apropiere a pictoriței,
care de această dată își restructurează imaginea, păstrată de regulă în zona
vederilor de ansamblu. Crinul imperial este motivul vegetal asupra căruia s-a
oprit penelul Aurei Giurcă, cea care iubește florile și rafinatele lor degradeuri,
inspirând-o în reevaluarea corolelor așezate în plină pagină. Lumina colorată
face parte din preocupările plastice ale lui Cornel Ursu, peisagist care își
elaborează compozițiile în mod echilibrat, dozând elementele structurale ale
lucrării prin folosirea unor criterii clasice. Tablourile lui Cornel Ursu redau
vederi concrete ale citadinului, peste care intervine cu stilizări la nivelul
amănuntelor. Pe linia modernă a transpunerii petei de culoare merge Noni
Ștefănescu, florile pictate amintind de maniera lui Ștefan Luchian, sunt
etalate în frumoase rame vechi, care le evidențiază cromatic aducând în prin
plan tonalități calde, pure, de o frumusețe cuceritoare. Vlad Stănescu, cel mai
tânăr expozant, evocă în cărbune și tuș figura unui muzician, denotând o apetență
sporită pentru domeniul graficii. Alternanța dintre plin și gol se remarcă
alături de ductul ritmat al liniei. Aceștia sunt artiștii prezenți pe simezele
Salonului de iarnă de la Prefectura Călărași, profesioniști și autodidacți,
pentru care arta a devenit o parte existențială importantă, onorând fiecare
manifestare artistică, desfășurată în orașul Călărași.
Ana Amelia Dincă,
curatorul expoziției
marți, 12 decembrie 2017
Centrul Socio-
Cultural „Jean- Louis Calderon”, expoziţie de pictură-Silviu Ioan Soare, Victor
Grigore şi Cîrstina de la Studina
Expoziția de pictură
semnată de Victor Grigore, Cîrstina de la Studina și Silviu Ioan
Soare, de la Centrul Socio- Cultural „Jean- Louis Calderon” reunește pe simeze trei
artiști diferiți, al căror stil
se desfășoară în arealul
figurativului interpretat și al expresionismului.
Cîrstina de la
Studina își păstrează nota
onirică a peisajelor imaginare, reperând lumea selenară ori subacvatică,
întinderile pustiite de la marginea satului natal ori bolta cerului, aceasta din urmă,
dezvăluindu-se ca niște flori în
zeci de structuri asemănătoare unui caleidoscop și făcând diversă pictura sa plină de
culoare și de contraste puternice, tensionată la
fel ca personalitatea artistului, cel spre care elementele universului vin sub forma
energiilor și a unor
conture ce construiesc mesaje dominate de structuri plastice supraimaginare.
Artistul se întoarce la eul absolut, încercând să depășească prin viziunea sa neliniștea metafizică, realizând acest lucru
printr-un limbaj
plastic de impact, ce evidențiază
sentimente și stări
contradictorii, de la liniște și bucurie, la zbucium și deziluzii. Cîrstina de la Studina
recreează spații și lumi, sugerând plante și planete, adâncul mării și al universului, adică zonele ascunse ale sufletului său, dominate
de o nebănuită încărcătură emoțională,
specifică ființei sale. Atașat
de cromatica naturii, de frecventele schimbări de ecleraj ale atmosferei,
Silviu Ioan Soare așează pe pânză trăirile
sale directe în raport cu motivul peisagistic sau floral, redate în notele unei
sensibilități cromatice consonante cu principiile compoziționale
și cu atenție
pentru elaborarea spațiului imaginii, atât
formal, cât și din punctul de vedere al pastei picturale.
Uneori, nota meditativă este suplinită de ambianța
feerică a momentului zilei, de imaginație
și de expresia elementelor structurale.
Integrând peisajul și natura statică în componenta sa senzitivă,
pictorul jubilează cu solaritatea, cu griurile neutralizând forme ce creează
spațialitate și
dinamică în ansamblul lucrărilor, deseori remarcându-se nuanțele
puternice de roșu, verde, albastru, galben și
ocru. Tușe ritmate, trasate în cuțit
sau așezate cu pensula, nu elimină plasticitatea
creată de trăsătura delicată a pensulei, alăturarea de tehnici ilustrând și resursele
afective pe care Silviu Ioan Soare le imprimă lucrărilor sale de pictură.
Poezia pe care o poate
evoca figura umană, dar și trăirile diverse,
citite în metamorfoza chipului omului, se constituie în preferințele
vizuale frecventate de Victor Grigore, un pictor al
stărilor de grație ale femeii, redată în compoziții
elaborate, unde picturalitatea creează luminiscențe
și scânteieri de briliant, atunci când artistul
folosește culorile reci, lăsând o notă de mister să
planeze asupra compozițiilor. Și
nuanțele calde, încărcate de tensiunea pensulației
și a juxtapunerilor, vibrează spațiul
bidimensional, expresivizându-l. Supradimensionând uneori capul și
căutând în planurile faciale expresivități
care să definească visul, romantismul, frumusețea
și seninătatea modelului, Victor Grigore creează
în jurul portretului energii pozitive, rezultate din insistența
sa pentru dimensiunea lăuntrică a modelului, definind felul propriu de a-și
proiecta demersul vizual: laconismul formei este inundat de senzualitatea
materiei cromatice, receptând un accent magic, ce contrapunctează ansamblul
imaginii transformat în energie colorată și
în planuri sintetice formate din împăstări.
Ana
Amelia Dincă,
critic
de artă
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

































