Cornelia Căruntu sau cum poate efectul tapiseriei să devină pictură

Siene, pământuri, brunuri, nuanţe derivate din roşu englez, galbenuri, olivuri rafinate, albastruri puternice şi grizate domină pictura Corneliei Căruntu, o iubitoare a trecerilor gradate de la o nuanţă la alta, o raţională a delimitărilor şi fracturărilor compoziţiei în scopul unui rezultat estetic, presupunând efecte de tapiserie datorită texturilor şi reliefurilor create, graţie punctelor unite sau distanţate şi grijii pentru numărul de aur şi compoziţie. Pictura Corneliei Căruntu este dominată de motive florale, de poezia peisajului, de păsări şi cer, de luciul apei şi de câmpuri. Aceste elemente care aparţin visului pentru artistă, chiar dacă fac parte din recuzita peisajului, sunt adaptate concepţiei personale de a reîntregi un microcosmos intuit, simţit şi modelat prin tehnica ei secretă. Transpuse cu mare sensibilitate, structurile vizuale care o inspiră sunt interpretate în compoziţii precedate de o muncă aproape sisifică în faţa suportului de pictat. Artista îşi petrece întreaga zi suprapunând culori şi lucrând meticulos, cu mare atenţie pentru efectele plastice determinate de registrele verticale, oblice şi orizontale, care îi sudează imaginea creată conferindu-i liniile de forţă. Pendulând între pictural şi decorativ, depăşind aparenţa sugestivă a modelului, plasticiana realizează combinaţii de forme susţinute de tonalităţi delicate, de umbre şi lumini, de discrete perspective, evocând astfel raportul sensibilităţii sale interioare cu lumea exterioară. Materia cromatică este împăstată cunoscând un periplu complicat până când consecinţele travaliului ajung să fie propulsate în zona frumosului. Dacă ar fi să radiografiem tablourile Corneliei Căruntu, am constata că la început acestea sunt fove, trasformându-se total la finalul maratonului cromatic, la care artista ia parte cu multă stăpânire de sine. 

Pentru Cornelia Căruntu realitatea figurativă rămâne reperul de pornire fundamental şi implicând punctul, linia şi culoarea, componentele fundamentale cu ajutorul cărora asamblează valori plastice diferite, recuperează din volumele naturii partea lor pitorească şi amănunte relevând armonia dintre om şi natură. Obiectivă şi raţională în structurarea elementelor de limbaj plastic şi în corelarea mijloacelor de expresie,  Cornelia Căruntu elaborează imagini cu o picturalitate aparte, ivite din tehnica folosită, rămasă pentru noi încă în ascundere, dar care oferă câmpului de lucru, finite valori estetice, cu un impact puternic asupra privirii. Sub tijele florilor, sub corole, peste planurile câmpurilor de culoare, lângă aripile păsărilor, aşteptăm să descoperim un element enigmatic relaţionat cu aceeaşi frumuseţe dezvăluită de liniştea degajată de varietatea nuanţelor atât de rafinat nuanţate. Dar artista lasă închipuirea noastră să aştepte şi să contemple tainelor naturii evocate prin culoare şi formă, rivalizând prin mister cu stampelor orientale, mintea noastră intuind doar infinitile frumuseţi care ar putea sta ascunse dincolo de vraja cromatică. Exersând instinctul ludic al fiinţei sale prin asimilarea unor ritmuri oponente în cadrul aceleiaşi compoziţii divizate în module analitice create cu ajutorul punctului, armonizând şi unificând spaţiul bidimensional, Cornelia Căruntu a devenit stăpână pe  capacitatea acestui semn plastic de a modela conturele şi conţinurile acestora, de a crea complementarităţi, tonuri strălucitoare sau estompate, dar cu o putere de expresie conferită de spaţialitatea discret redată şi amplificată de efecte obţinute prin suprapuneri.

În intervalul 2004-2012 aplecarea spre tehnica temperei i-a oferit doamnei Căruntu experienţe inedite, realizând lucrări mozaicate în cadrul aceloraşi teme prezente şi astăzi în pictura sa, precum frunzele şi florile în oglindă. Tonurile graduale, straturile opace şi transparente au contribuit la exersarea faţetelor plastice pe care le poate cunoaşte utilizarea culorilor de apă.   

În momentele de relaxare, Cornelia Căruntu desenează în tuş motive florale şi vegetale, traspunând geometrii şi sinuozităţi ale liniei, raporturi dintre albul hârtiei şi pata de negru, care umple anumite forme inspirate din natură. Aceasta analizează traseele formelor cu siguranţă în execuţie, cu o cursivitate degajată şi impetuoasă, imprimând lucrărilor un caracter decorativ cu tentă de Art Nouveau. Tangenţial, cel puţin deocamdată, abordarea motivelor populare de pe ţesături are forţa aceleiaşi plasticităţi dobândite de restul operei.

Despre Cornelia Căruntu au scris Alex Ivanov, Luiza Barcan, Octavian Mihalcea, Dumitru Constantin comentând pictura sa drept o apariţie extrem de interesantă în peisajul picturii bucureştene unde participă la expoziţii de grup. Dar seria de lucrări care au constitit anul acesta subiectul simezei de la Galeria EriCris Art, reunite sub titulatura „Scrieri” şi curatată de Răzvan Ionuţ Cirică, a impus-o în breasla pictorilor preocupaţi nu numai de propria creaţie, ci şi de cunoaşterea a ceea ce s-a petrecut în istoria artei până acum. 

Ana Amelia Dincă,

critic de artă