Îngerii răului

- un segment din viziunea desenelor Filomenei Elena Bucur-

Contingenţele cu estetica urâtului apar în contextul unei lumi decăzute,  în dimensiunea demonică a figurii, în deformarea fizică, în scenele orgiace, contextul compoziţional fiind marcat de spiritul baudelairian. Astfel am defini, pe scurt, un segment din grafica Filomenei Elena Bucur, un creuzet de imagini dominate de cavalcade de linii, puncte, pete de culoare, sentimente de iubire şi deziluzii, o combinaţie între fantasticul imaginar al artistei şi surse ale realului. Cu ajutorul acestora, evocă o lume veselă, jovială, pusă pe şotii şi în permanent dinamism şi vibraţie, care ascunde decadenţa din spatele aparenţelor. Modalitatea de tratare a desenului prin traiectorii descriptive, indică o anumită extravaganţă formală şi cromatică, regăsită în fond, în transparenţele laviurilor, în spaţiile miltiplicate şi în careiaje. Inclusiv aici analiza minuţioasă a liniei creează trasee labirintice în structurarea registrului secundar susţinând personajele, dispuse în raccourciuri şi cuprinse în dezinvoltura perspectivelor. Cursivitatea ductului linear precizează stăpânirea desenului de către artistă şi existenţa viziunii plastice formate în timp, dominată de un pronunţat caracter burlesc. Partea comică se descifrează în atitudinile hazlii, în chipurile situate în zona bizarului, a expresiilor ciudate, adesea cu trimiteri stilistice spre caricatural, datorită exagerării trăsăturilor faciale, a atmosferei şi atitudinilor. Femeile şi bărbaţii par a descinde dintr-o piesă de teatru, unde comedianţi fiind, sunt caracterizaţi de vervă şi bună dispoziţie. Dar să nu ne lăsăm înşelaţi de aparenţe. Sub măştile protectoare se petrec dedublarea, drama, viclenia, iese la suprafaţă animalicul din om, comportamente antagonice, amintind starea de dezamăgire a fiinţei ascunsă sub propriul  chip, multiplicat ca circumstanţă psihologică şi derutant prin trăirile afişate.

Figura şi corpul denotă un sistem de reprezentare vizând atitudini barocizante prin frământările şi răsucirile în profunzime perspectivală, poziţionări alambicate şi arabescuri. Nici  teatralitatea şi patetismul nu lipsesc, fiind analizate prin inserţiile de decor abundente, dominate de linii curbe ample, de îmbinarea formei închise cu forma dechisă, de tuşe scurte şi puncte îmbogăţind câmpul suportului pentru desen.

Curbă sau şerpuitoare, favorizând mişcări ondulatorii şi concentrice, întreruptă, dreaptă şi oblică, modulată şi modelată, descriind detalii care permit amplasarea elementelor de limbaj plastic în planul unor conture închise, linia creează  asimetrii, structurând, în final, unitar întreaga compoziţie. Ducturi de tipul parabolei şi hiperbolei, înfăţişează cu fervoare femei, care prin dansul lor, seduc bărbaţi cu expresii ademenitoare, amintind atmosfera cabaretelor pariziene de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Roşul  fardului de pe pomeţi şi al rujului evident în machiaje stridente şi măşti, liniatura unduioasă a gâtului continuată cu decolteul adânc şi provocator, vestimentaţie fantezistă care pune în evidenţă caracterul lasciv al comportamentului, trezesc fascinaţie şi dezgust, dar certifică stări de aroganţă şi blazare, determinate de mediul existenţial incitant al curtezanelor preocupate, în desenele Filomenei Elena Bucur, de petreceri dansante, motiv pentru artistă să surprindă latura grotescă a stabilimentelor rău famate de la periferia societăţii. Ne atrag atenţia preocuparea pentru podoaba capilară, viu colorată şi abordată în diverse modulaţii şi degradeuri şi abordată decorativ, stridenţa gesturilor şi a mişcărilor, promptitudinea privirii iscoditoare, posturi reprezentate în nuanţe opulente de roşu, albastru şi verde, însă estompate de negru şi tonalităţi de gri.

Laviurile sunt şi ele prezente conferind o frumuseţe în plus imaginii plastice, antrenată de spirale şi anumite inscrisuri, explicitind mesajul lucrării.

Am putea numi personajele Filomenei Elena Bucur, îngeri şi îngeriţe ale răului, acestea reprezentând doar o mică parte din prolifica sa operă, care are  un pronunţat caracter decorativ, cu accente discrete venite din zona picturalului, cu ajutorul cărora artista nu ţinteşte un personaj, ci un anumit segment social.

Ana Amelia Dincă,

critic de artă